Asociația Transplantaților din România propune modificarea unor criterii de încadrare în grad de handicap în cazul persoanelor transplantate, în contextul în care ministrul Muncii a anunțat  punerea în transparență decizională a proiectului de revizuire a acestor criterii.

Reprezentații Asociației au arătat că, în prezent, conform criteriilor în vigoare, parametrii funcționali ai organului transplantat se evaluează ca și când acesta ar fi fost cel nativ, abia intrat în pantă descendentă a funcției, ceea ce, în opinia lor, este „incorect și discriminatoriu”.

În acest context, aceștia solicită ca starea post-transplant a pacienților să fie evaluată ca afectare cronică ireversibilă în fază terminală – pierdere 100% a funcției organului nativ.  În același timp, ei cer ca pacientul aflat în starea post-transplant să fie încadrat cu grad de handicap grav, cu indemnizație de însoțitor, termen permanent, „urmare a pierderii funcției organului nativ 100%, pe toată perioada vieții, ceea ce exclude procedura de reevaluare”.

„Mulți pacienți post-transplant nu pot desfășura activități solicitante din cauza stării generale, a riscului de infecții și a nevoii de program medical strict. Aceasta impune o adaptare specială a locului de muncă la nevoile generate de handicap”, au atras atenția reprezentanții Asociației, într-un comunicat de presă.

Este nevoie de un parteneriat medical-social

Totodată, ei au arătat că această stare impune nevoia stringentă a unui parteneriat îngrijiri medicale – protecție socială adecvată pentru menținerea grefei funcționale și a vieții pacientului pe termen cât mai lung. 

„Pentru pacientul în stare post-transplant este important să rămână/devină activ, să se integreze în societate și în familie în condițiile menținerii unui echilibru al stării de sănătate stabil pe termen lung. Acest lucru nu se poate obține fără o protecție socială adecvată. Dacă legiuitorul, prin criteriile de evaluare, și comisiile de evaluare, prin aplicarea lor, nu recunosc și nu certifică starea de handicap/dizabilitate a pacientului în stare post-transplant, indiferent de nevoile reale ale acestuia, nevoile lui nu vor fi opozabile angajatorului, comunității, familiei, iar dizabilitatea resimțită se va accentua, cu repercusiuni asupra echilibrului sănătății pacientului și creșterea cheltuielilor de menținere a sănătății”, au subliniat reprezentații Asociației.

Totodată, ei au evidențiat necesitatea luării în considerare a riscului de pierdere a grefei în procesul de evaluare a gradului de handicap: „Poate cel mai relevant aspect al handicapului post-transplant este riscul permanent de pierdere a grefei. Deși acest risc nu poate fi cuantificat exact sau încadrat în grile standardizate, el trebuie luat în considerare în procesul de evaluare a gradului de handicap”.