La mijloc de toamnă, oferta în lumea noastră
muzicală a fost destul de variată, dar şi amalgamată în plan calitativ, cu
repere deosebite, dar şi cu dezamăgiri sau neîmpliniri. De exemplu, Opera din
Timişoara a atras melomani din toată ţara şi din străinătate la noua montare cuTrubadurul, la finalul ediţiei a
37-a a Festivalului „Timişoara muzicală“, care, anul acesta, a stat sub semnul
bicentenarului Verdi, puncte de interes fiind şi debutul de bun augur al
tenorului-manager Corneliu Murgu în calitate de regizor şi distribuţia internaţională
în care s-au regăsit celebra mezzosoprană Marianne Cornetti, binecunoscutul
bariton George Petean, dar şi excelenta soprană Dragana Radacovi´c din Serbia
sau tenorul italian Leonardo Gramegna, alături de apreciaţi solişti ai
teatrului gazdă, cu David Crescenzi la pupitru. Întregul ansamblu a cântat
adesea impresionant, realizând astfel un spectacol de neuitat, ovaţionat de o
sală arhiplină, cererea de bilete depăşind cu mult numărul de locuri
disponibile. Iar în 20 noiembrie, producţia va fi prezentată cu solişti timişoreni,
majoritatea abordând 
pentru prima oară rolurile respective, având însă potenţialul
vocal-interpretativ necesar unei evoluţii omogene şi de real succes. Dar până
atunci, la 15 noiembrie, ilustra Marianne Cornetti va reveni pe scena timişoreană
pentru a debuta în solicitantul rol titular din Turandot de Puccini, partener fiindu-i tenorul Bogdan Roman
(Zahariea), care recent a întrupat personajul Calaf la Opera din Roma, sub
bagheta vestitului Pinchas Steinberg. Imediat după spectacol, George Petean a
plecat la Paris, pentru a continua seria reprezentaţiilor cu Lucia din Lammermoor, în regia lui
Andrei Şerban, în fosă Maurizio Benini.
Chiar în timp ce la Timişoara se derula opera
verdiană, la Constanţa avea loc premiera cu Turandot în regia lui Alice Barb, iar la Bucureşti, Ateneul găzduia
un recital al îndrăgitei soprane Leontina Văduva, propunând, acompaniată la
pian de Masakatsu Nakano, prioritar lieduri sau arii din creaţia semnată de
Verdi şi Wagner, dorind, la rândul său, să marcheze astfel cei 200 de ani trecuţi
de la naşterea celor doi „monştri sacri” ai teatrului liric; liedurile pe
versuri de Mathilde Wesendonck au alternat cu arii din Tannhäuser, dar şi din Traviata,
Don Carlo, Rigoletto, Otello, mozaicul completându-se cu pagini de Gounod,
Hahn, Enescu, Schubert, Stolz, Fauré sau Rossini, precum şi cu parafraze pentru
pian sau versuri rostite de actriţa Medeea Marinescu.
În
acele zile, o altă soprană vestită – Angela Gheorghiu – lansa noul său
videoclip cu melodia Copacul de
Kerestely, înregistrată în compania Orchestrei Naţionale Radio, dirijor Tiberiu
Soare, filmările având ca decor ambianţa Palatului Ghika.
Pe de
altă parte, acelaşi ansamblu, dar sub conducerea lui Cristian Mandeal, a susţinut,
în sala Radio, un excelent concert, cuprinzând opusuri de Enescu, Beethoven şi
Musorgski, interpretate cu expresivitate
şi frumuseţe coloristică remarcabile,
beneficiind, în Triplul beethovenian,
şi de colaborarea cu artişti de cotă – violonistul Gabriel Croitoru şi
violoncelistul Răzvan Suma –, care au relaţionat impecabil, împreună cu
pianistul Horia Mihail. O seară de referinţă, inclusă în ciclul de manifestări
prin care Radiodifuziunea Română a aniversat 85 de ani de existenţă; în acelaşi
cadru s-a programat şi recitalul „Vă place Brahms?“, realizat de Răzvan Suma şi
pianistul spaniol Josu Okiñena, la finalul turneului efectuat în 13 oraşe din ţară,
dar şi recitalul în care Gabriel Croitoru şi Horia Mihail, reveniţi, la rândul
lor, din periplul prin numeroase aşezări unde, pentru a doua oară, proiectul
„Vioara lui Enescu“ a urmărit apropierea de muzica clasică a celor care poate
vedeau şi auzeau abia atunci asemenea instrumente, descoperind sonuri
cuceritoare şi lucrări accesibile; la Bucureşti au încântat în creaţii de
Beethoven, Enescu, Ravel, Tartini sau Chausson, iar publicul a aplaudat, pe bună
dreptate, entuziast.
Conceput să acopere toate genurile şi să răspundă
gusturilor celor mai diverse, programul aniversar a invitat şi la o întâlnire
cu Analia Selis, într-o seară latino, printre partenerii de scenă aflându-se şi
soţul ei, apreciatul violoncelist Răzvan Suma, dar şi Big Band-ul Radio dirijat
de Ionel Tudor sau oaspeţi din Argentina. Nu au lipsit nici serile de muzică
populară sau cele corale, prezentate, firesc, de formaţiile Radio şi de solişti
îndrăgiţi ai genului.
Orchestra de cameră şi dirijorul Gabriel Bebeşelea
au optat pentru o structură aparte de concertul „de stagiune“, desfăşurat însă
tot în cadrul aniversar, oferind secvenţe din opere baroce, în special de
Händel, dar şi de Vivaldi, Gluck, Monteverdi, precum şi din creaţii de Bach sau
Purcell, punctul de atracţie fiind, pentru muzicieni şi melomanii adevăraţi,
evoluţia mezzosopranei Ruxandra Donose, impecabilă şi rafinată, cu o frazare
elegantă, perfectă în stil, cu un glas care sună la fel de proaspăt şi învăluitor
ca în urmă cu două decenii, în timp 
ce amatorii de mondenităţi au aplaudat şi
chiar au ovaţionat pasional apariţia şi „fioriturile“ contratenorului Cezar
Ouatu, despre care nu mai are rost să scriu, după toată supermediatizarea sa
din ultima vreme, conjuncturală, hiperbolizând o prestaţie faţă de care orice
muzician onest a avut şi are mari rezerve. Chiar şi „combinaţia” în sine a fost
nefirească, punând alături lumi total diferite…
Coincidenţa a făcut ca exact în acea perioadă,
Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti să organizeze, în parteneriat
cu Academia europeană de la Ambronay, o „Săptămână barocă“, cuprinzând lucrări
instrumentale în versiunea unor solişti români sau străini – oaspete special
fiind ansamblul italian „L’Aura Rilucente“ cântând în spaţii diverse precum
Biserica Lutherană sau Catedrala „Sf. Iosif“, Hanul lui Manuc sau sala de
concerte a UNMB.
Iar dacă Opera din Iaşi, după ce a deschis
Festivalul de teatru din Capitală cu Troieneleîn regia (aceluiaşi) Andrei Şerban (cinci spectacole succesive!), a marcat,
la 3 noiembrie, cei 57 de ani de la înfiinţare, programând, ca şi în seara
inaugurală, Tosca de Puccini, cu
Irina Scafaru în rolul Floria Tosca, iar la pupitru clujeanul Josef Horvath, la
Opera din Bucureşti nu s-a prea întâmplat ceva deosebit. În schimb, va găzdui,
între 7 şi 17 noiembrie, ediţia a VII-a a Festivalului „Viaţa e frumoasă“ al
Operetei, aşa încât, timp de aproape două săptămâni, repertoriul firesc al
Operei Naţionale va fi înlocuit cu concerte flamenco, spectacole de
teatru-dans, kabuki, teatru experimental sau de operetă, susţinute de
ansambluri din Spania, Georgia, Rusia, dar şi de la Sibiu, printre toate
acestea „strecurându-se“ baletul Bayaderaîn montarea ONB, nelipsind însă concerte aniversare ale unor solişti
apreciaţi ai Operetei, precum soprana Mioara Manea sau tenorul Alfredo Pascu.
Dar locaţiile vor fi numeroase, manifestări din cele mai surprinzătoare urmând
să fie derulate (parte în reluare) în teatre bucureştene sau la Godot Cafe, la
Băneasa ori la Otopeni – pe alese.
O toamnă muzicală încărcată cu de toate, din
care fiecare poate selecta (sau nu) ceea ce răspunde curiozităţii şi nivelului
cultural propriu – probabil însă că importantă este bogăţia ofertei.
