Prieteni fără de care n-ai fi ajuns la rându-ţi om întreg. Un om cu toată zestrea de simţire și raţiune adunată în lujerul subţire de trestie gânditoare care ești și știi. Așa aș defini-o pe Alexandra Neacșu-Puric, autoarea recentului volum de dialoguri imaginare I-am cunoscut... (Ed. Compania D.P., 2023).

Altfel, de unde seninătatea sa de a dialoga firesc, ca de la muritor la muritor, cu umbrele înalte ale unor nemuritori care au fost și ei alcătuiţi din lut însufleţit, cu toate câte omenești nu le-au rămas străine: bucuria, durerea, sperarea, disperarea, truda, eșecul, izbânda, îndoiala, credinţa, căderea, înălţarea!

Cu sufletul vedem cu adevărat

Cu o candoare care ţine de inocenţa unui suflet de copil nimerit fără veste pe un tărâm al minunilor, autoarea pare a clama fericită: „I-am cunoscut! Ba mai mult, le-am vorbit, iar ei mi-au răspuns! Erau cu toţii acolo, majoritatea scriitori, și nu păreau deloc inoportunaţi de prezenţa mea în lumea lor. Printre ei, și magul de la Hobiţa, care m-a lăsat să mă joc cu polera lui credincioasă și să-l sâcâi cu întrebări (...) până mi-a deslușit prin răspunsuri (...) cum să ajungi la esenţa zborului fără aripi, a pietrei care zâmbește, a artei care umilește trufașa moarte și urâtul lumii. Familiari cu toţii și deloc scorţoși, m-au primit la taifas prietenii mei (...) – Ovidiu, poetul iubirilor gingașe, Shake­speare (...), Eminescu (...), Tolstoi, Cehov, Beckett, Exupéry, Jules Verne, fie-mi iertat că nu-i numesc aici pe toţi! Vă las bucuria de a-i descoperi singuri. Eu am consemnat cu grijă tot ce mi-au povestit, adăugând și spusele mele până am înţeles că trebuie să vă aduc mărturie cum că, da, totul s-a întâmplat aievea într-o vreme în care, obligată la claustrare de un virus încoronat, am evadat fraudulos într-o lume de frumuseţi pe care nimeni, niciodată, nu mi-o poate aboli! Veniţi și voi, dragi cititori, în lumea cu oameni pe care vă jur că i-am cunoscut... și m-au învăţat că nu cu ochii vedem cu adevărat, ci cu sufletul!”.

Așa mi s-a părut și mie că ar fi zis autoarea acestui incitant volum ca o primăvară, în care seve noi urcă în lujerul vieţii cu întreg dorul pământului de-a fi mai lângă cer.