Dreptul la întrerupere de sarcină reapare periodic în discuţiile și dezbaterile publice. Problematica nu este una nouă, ea fiind dezbătută de mai bine de jumătate de secol.
În urmă cu un secol și jumătate, Mihai Eminescu scria „toate-s vechi și nouă toate”. Unul dintre subiectele medicale fierbinţi, în special în SUA, este dreptul la întrerupere de sarcină. Progresiștii sunt pentru, conservatorii și Biserica Catolică sunt contra. Există cazuri de atac asupra unor maternităţi care fac sau care nu fac avorturi, crime asupra unor medici ginecologi etc. Între multe alte surse de informaţie, internetul (de exemplu, LifeSiteNews din SUA) prezintă și această situaţie conflictuală.
Subiectul este dezbătut și în campania lor electorală, iar rezultatele și măsurile propuse sunt multiple. Fiecare argumentează în felul său și fiecare are un pic de dreptate. Tema nu e nouă, iar femeia, care este subiectul acestei dispute politice, este sub puterea absolută a statului. Ea nu mai are liberul-arbitru pe care se presupune că îl garantează civilizaţia noastră superioară.
La unul dintre primele congrese internaţionale de ginecologie, care a avut loc în urmă cu mai bine de o jumătate de secol în Polonia – cea mai catolică dintre fostele ţări
socialiste –, s-a dezbătut și problema întreruperilor de sarcină. Și la noi se observase că, odată cu creșterea nivelului de trai, scădea natalitatea, riscând să se reducă populaţia, forţa de muncă și cea de apărare, baza pentru susţinerea sistemului de pensii și chiar relevanţa pe plan internaţional. România ajunsese pe locul 45 ca populaţie, iar în prezent este pe locul 61 și continuă să scadă.
Prezentările știinţifice și discuţiile privind întreruperile de sarcină se îndreptau în principal spre trei direcţii: opţiunea legală, prin care statul legiferează interdicţia și permite doar mici excepţii; opţiunea medicală, în care o comisie de experţi, care se bazează pe criterii știinţifice și medicale, aprobă sau nu aprobă, prin consens; opţiunea personală, prin care gravida sau ambii viitori părinţi stabilesc prin consens ce doresc să facă.
La discuţiile destul de aprinse s-a înscris și un reputat specialist, care nu se pronunţase în niciun fel. Discuţia a continuat cam așa (citez din memorie, dar este evident că a fost consemnat în arhiva poloneză): „Stimaţi colegi, am văzut că sunt trei opţiuni aproape la egalitate, însă predomină părerea că ar trebui să prevaleze opţiunea medicală, și aparent așa ar trebui să fie. Dar vă propun să facem un test bazat pe un caz real. Dacă se prezintă la control o gravidă cu probleme, care este și o veche bolnavă de tuberculoză, cu un soţ alcoolic, iar în antecedente are o fetiţă cu handicap și un băieţel mort la naștere, aprobaţi întreruperea de sarcină sau nu?”. A urmat rumoare în sală. „Bine, vă rog să trecem la vot: cine este pentru, cine împotrivă și cine se abţine? Văd că votul este clar în favoarea avortului. Felicitări, domnilor colegi! L-aţi omorât pe Ludwig van Beethoven!”
Așa că, dragi confraţi, exceptând beneficiul financiar al clinicii și/sau al operatorului, ce părere aveţi despre această problemă care nu este doar medicală și cum ar trebui să fie rezolvată? Între timp trebuie să respectăm și legislaţia în vigoare.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Află mai multe informații despre oferta de abonare.
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe
