Într-un comunicat de presa din 22.06.2023, Colegiul Medicilor din Romania făcea referire la un studiu care măsurase nivelul de burnout al medicilor din Romania. Conform datelor publicate, 36% dintre medici sunt supuși riscului de a manifesta clinic un sindrom de burnout. 

Popular, burnoutul e definit ca o stare acută de oboseală, dar din perspectivă psihologică și psihiatrică, burnoutul e mult mai mult decât atât. Conform ICD 11 este „un sindrom conceptualizat ca rezultat al gestionarii fără succes a stresului cronic de la locul de muncă”. 

Cele trei simptome de diagnostic sunt : „1) lipsa de energie sau epuizare; 2) distanțare mentală crescută față de locul de muncă sau sentimente negative sau cinice cu privire la locul de muncă și 3) eficiență profesională redusă.” Așa cum reiese și din criteriile de diagnostic, influența burnoutului asupra cadrelor medicale dar și a actului medical poate fi majoră.

Cum reducem burnoutul

Reducerea nivelului de burnout ar trebui să fie o responsabilitate a managementului organizației din care facem parte, dar și a fiecăruia dintre noi. Există câteva metode prin care, tu, cititorule, îți poți reduce nivelul de burnout:

Respectă-ți limitele fizice și psihice pe care le ai. E important să știi care e acea limită a oboselii peste care nu ar fi bine să treci, care este nivelul deprivării de somn sub care nu te mai poți concentra și simți că mintea nu te mai ascultă. Ar trebui să îți pui întrebări atunci când mersul la muncă devine o povară, atunci când poate ai face orice să eviți următoarea zi de muncă, atunci când simt că pacienții te enervează prin indolența lor, prin lipsa lor de responsabilitate, reală sau percepută.

Managementul timpului: pune pe hârtie orarul tău zilnic și săptămânal, fii atent la timpul pentru tine, la plimbările în natură, la momentele de relaxare, la timpul cu prietenii, cu familia. O viață bună înseamnă una echilibrată. Știm cu toții ca avem perioade mai grele, în care trebuie să prioritizăm munca, dar ai grijă ca acestea să nu se transforme din perioade în toată viața.

Învață să spui nu: știu că munca pe care ți-ai ales-o a presupus sacrificii încă de pe băncile școlii, că mereu s-a cerut de la tine, că ți s-a spus că așa stau lucrurile și că trebuie să te adaptezi. Știu și eu că viața nu e o plimbare prin parc, că pentru a realiza ceva trebuie să muncești. Însă, din nou, trebuie să avem în vedere acel balans între viața privată și cea personală. Acum ești o persoană matură și poți să stabilești singur ce vrei și ce nu vrei de la viață. Mai sunt apoi cei din familia ta: dacă tu nu ai grija de tine, va fi foarte greu să ai grijă de ei.…

Mergi la psiholog fie doar și pentru o ședință. O faci pentru tine. S-ar putea ca întrebările pe care ți le va pune, perspectivele pe care ți le va da să te ajute să iei deciziile care să îți facă viața așa cum ți-o dorești. Viața ta e responsabilitatea ta.

În loc de final

La final vă las o întrebare: câți dintre voi ați auzit un coleg că e nu neapărat în burnout, dar într-o stare de oboseală maximă și câți dintre voi ați auzit pe cineva spunând că e în depresie? Bănuiesc că destul de puțini colegi v-au mărturisit că sunt depresivi. E mult mai acceptat social să spui că ești obosit decât depresiv. 

De ce am pus aceasta întrebare? Pentru că s-ar putea ca burnoutul să fie doar parte din ceea ce înseamnă depresie. Pentru că e mult mai ușor să recunoști ce se întâmplă la muncă, să pui pe seama muncii ceea ce e de fapt în întreaga ta viață. De aceea te sfătuiesc ca atunci când ajungi în burnout să iei în calcul și depresia. E o posibilitate.