După cele ce se petrec la noi se pare că nu. Cu toate acestea nr. 989 al săptămânalului belgian rezervat corpului medical LE GENERALISTE publică pe prima pagină o anchetă care arată că acolo farmaciştii mai prepară magistrale, dar nu toate „cu mână de maestru“. Dispariţia la noi a prescripţiilor magistrale se datorează probabil preţului infim al substanţelor netipizate ca şi al operaţiunilor de manufacturare. Această stare de lucruri trebuie recunoscută ca o pierdere. Pilula, caşeta sau serul au o importantă acţiune placebo astăzi, când primul gest al pacientului care deschide un flacon de medicamente este să despăturească prospectul, să citească mai întâi indicaţiile şi contraindicaţiile şi să le interpreteze naiv.

   Revista conţine şi o dezbatere care nu lipseşte nici în cadrul sistemului nostru sanitar. De chiar mai mult de două decenii s-a pus problema oportunităţii asigurării permanenţei în asistenţa de medicină generală (PMG). Iată că un articol în acest număr al revistei titrează: PMG nu reduce abuzul în urgenţe… Se arată că posturile de gardă în PMG, înfiinţate ca urmare a aplicărilor tezei susţinute în organizarea de tip Anvers, nu pare să fi redus recursul intempestiv la serviciile de urgenţă ale spitalelor. Pe lângă dorinţa uneori iraţională de spitalizare declanşată de frica de boală, interpunerea unui releu – de multe ori cu rol de dispecerat – nu favorizează rapiditatea intervenţiei. Un alt factor este imposibilitatea investigaţiilor biologice şi imagistice în alt loc decât în spital. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.