Cu fiecare nou proiect cultural pe care îl organizează, echipa Muzeului Municipiului București (MMB) își propune să iasă în întâmpinarea publicului, pentru a-i apropia pe bucureșteni de orașul lor, de trecutul acestuia și, de ce nu, pentru a-i stimula pentru viitoare activități. Uneori, această ieșire este una în sensul propriu al cuvântului, însemnând că, folosind modalități moderne de expunere, rezistente la capriciile vremii, sunt valorificate spațiile exterioare ale diferitelor clădiri ale muzeului, grădinile, dar mai ales gardurile din incintă, pentru a ajunge astfel la un flux cât mai mare de persoane, care din simpli trecători pot deveni privitori și, ulterior, vizitatori curioși ai muzeului.
La 9 iulie a fost inaugurată cea mai recentă expoziție exterioară marca MMB, intitulată „100 de ani de medicină românească”, găzduită de această dată de un partener prestigios, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”. Astfel, pe gardul Facultății de medicină, în fața statuii lui Carol Davila, realizată de Karl Storck, dar și pe gardul Rectoratului din str. Dionisie Lupu 37, avem ocazia de a rememora, cu ajutorul fotografiilor selectate din colecția de specialitate a MMB, un veac de eforturi depuse de medici, asistenți și farmaciști în slujba sănătății populației.
Momentul de început al acestei incursiuni iatroistorice se situează într-o perioadă extrem de dificilă, greutățile refacerii după Primului Război Mondial fiind accentuate de epidemiile de tifos exantematic, holeră sau febra tifoidă. Parcurgem apoi momentele în care capacitatea de asistență spitalicească a crescut, dar și nivelul de dispensarizare și urmărire în teritoriu, pe multiple paliere de îngrijire: evidența adulților, monitorizarea creșterii și dezvoltării armonioase a copiilor, asistența stomatologică permanentă. Cu o ușoară nostalgie, în special pentru cei care au activat în acea perioadă, apar imaginile consultațiilor, operațiilor sau manevrelor complementare, precum sterilizarea, așa cum se făceau ele în 1970.
O altă serie de fotografii evocă evoluția învățământului medical românesc, desfășurat în condiții de înalt profesionalism. Vedem clădirea impunătoare a Facultății de medicină, opera arhitectului Louis Blanc, inaugurată în 1903, și Amfiteatrul mare, în care orice absolvent a avut de susținut cel puțin un examen, rămas neschimbat în ciuda timpului care a trecut, un adevărat reper de constanță și durabilitate. Sunt, de asemenea, amintiți câțiva din marii profesioniști și creatori de școală și servicii de îngrijire – Iacob Felix, Victor Babeș, Thoma Ionescu, frații Mina, Nicolae și Ștefan Minovici, Francisc Rainer, Ion Cantacuzino, Gheorghe Marinescu ori Constantin Parhon –, prezentați și în câteva clișee în mijlocul discipolilor și colaboratorilor. Spre aducere aminte, au fost alese și câteva mărturii fotografice ale unor așezăminte dispărute: Spitalul Brâncovenesc, primul sediu al Institutului de Medicină Legală sau al Societății Salvarea.
Istoria farmaciei este ilustrată în special cu imagini interbelice și, apoi, cu altele din anii ʼ60–ʼ70 ale farmaciilor celebre sau ale celor de cartier. Este interesant de observat cum, de la pereții tapetați cu recipiente variate, de forme și culori diferite, și de la prepararea cu mojarul și pistilul, s-a trecut la ambalajele standardizate, odată cu trecerea la producția industrială pe scară largă și la importurile de medicamente. Deși nu este foarte amplă, inedita
expoziție, concepută și organizată de Cezar Petre Buiumaci și Ana Iacob, muzeografi la MMB, sub coordonarea lui Adrian Majuru, directorul instituției, și beneficiind de consultanța de specialitate a prof. dr. Octavian Buda, reușește totuși să sintetizeze câteva momente relevante, rememorând personalități de marcă și elemente importante ale veacului care a trecut, în ceea ce privește medicina românească. Este interesant de observat cum astfel este valorificată în mod original arhiva fotografică a MMB. Imaginile alese, dintre care unele absolut banale la vremea când au fost făcute, au căpătat, în timp, valoare documentară, iar modul în care sunt integrate într-un context curatorial le conferă în plus o simbolistică adăugată, ce poate fi căutată și interpretată de fiecare dintre noi.
