Clinica de Cardiologie din Fundeni a editat, la începutul acestui an universitar, o carte de IMAGISTICĂ LA BOLNAVI CARDIACI, sub redacţia dnei prof. dr. Carmen Ginghină, la Editura Medicală. Cu cartea şi CD-ul însoţitor în mână, mi-am pus mai multe întrebări, iar răspunsurile pot contura „portretul“ cărţii.
Ce aduce nou, prin ce se particularizează această carte, ca mesaj ştiinţific?
• Ea include o prezentare a unei patologii cardiace extrem de variate (de la relativ frecventa „ischemie coronariană silenţioasă“ la rara „hipertensiune portopulmonară“ şi la foarte rara „tromboaspiraţie în infarctul miocardic prin ocluzie de grefon venos“), patologie care tinde să se concentreze într-un serviciu terţiar de Cardiologie cum este cel de la Fundeni;
• Discuţiile pe marginea fiecărui caz prezentat şi a imagisticii care-l ilustrează sunt ample, incluzând opiniile clasice general acceptate, recomandările ghidurilor societăţilor savante şi comentariile nuanţelor cazului în raport cu datele de ultimă oră din literatura medicală internaţională.
Ce aduce nou, prin ce se particularizează această carte, ca mesaj didactic?
• Cazurile clinice sunt prezentate în rezumat (însoţite de două-trei imagini) şi in extenso (împreună cu o pleiadă de imagini, unele în mişcare) pe CD-ul ataşat volumului – după tipicul prezentărilor de caz pentru examen. De altfel, tineri colegi mi-au mărturisit că, în perioada de pregătire pentru specialitate/primariat, după o zi de învăţat teorie, seara îşi puneau CD-ul cu cazuri şi se gândeau cum ar trebui să abordeze ei înşişi un pacient similar;
• Existenţa, printre autorii fiecărei prezentări, a unui
cadru didactic, fapt care îşi pune amprenta asupra caracterului de „carte de învăţătură“ a publicaţiei.
Ce aduce nou, prin ce se particularizează această carte în peisajul actual al literaturii medicale din România?
• Cartea inversează – aparent – relaţia profesor–elev la elev–profesor: în premieră, primii autori ai tuturor prezentărilor clinice sunt medici rezidenţi, în ideea pe care Nicolae Iorga o sublinia – „Şcoala cea mai bună este aceea în care şi elevul învaţă pe profesor“. În acest spirit, cartea stimulează „aventura intelectuală“, fiecare prezentare de caz reflectând – în condiţiile respectării rigorii ştiinţifice – interpretarea proprie a tânărului autor, capacitatea de a ieşi din canoane, de a face un pas înapoi sau de a schimba radical perspectiva;
• Sunt prezenţi, în calitate de coautori, nenumăraţi specialişti noncardiologi (de pildă: urgentişti, reumatologi, chirurgi, imagişti, anatomopatologi), oglindindu-se astfel complexitatea cazurilor din viaţa reală şi ridicându-se ştacheta comentariilor făcute de supraspecialişti;
• Forma de prezentare: autorii vor să atragă cititorul prin titluri incitante („Se poate «vindeca» angina pectorală prin dilataţie de arteră renală?“, „Emoţiile unei re-revascularizări complexe «trăite» de 500 de participanţi”, „O inimă încurcată...“), prin prezentarea concretă a cazurilor pe hârtie, pentru a deschide apoi CD-ul, unde textul este sprijinit de magia vizuală.
De altfel, cartea face parte din seria „Tineri elevi ai unei vechi Şcoli“ şi, aşa cum sublinia şi editorul cărţii, „responsabilitatea primordială a Şcolii rămâne educaţia – care presupune nu numai predarea noţiunilor consacrate (sub obsesia adevărului absolut), ci şi educarea spiritului critic, încurajarea experienţei individuale, deschiderea spre contradicţiile şi inconsecvenţele ştiinţei“.
