Două expoziţii recent vernisate în Capitală marchează relaţia artelor vizuale cu muzica. Prima foloseşte fotografii de şi cu Dinu Lipatti, pe fundalul muzicii acestuia, cealaltă prezintă lucrări ale unei reputate scenografe din lumea operei şi operetei româneşti. Detalii ne oferă Anca Florea, la rubrica Revelaţiile Euterpei.

"> Muzică şi imagine - Viața Medicală
Cultură

Muzică şi imagine

de Anca FLOREA - nov. 23 2012
Muzică şi imagine

Două expoziţii recent vernisate în Capitală marchează relaţia artelor vizuale cu muzica. Prima foloseşte fotografii de şi cu Dinu Lipatti, pe fundalul muzicii acestuia, cealaltă prezintă lucrări ale unei reputate scenografe din lumea operei şi operetei româneşti. Detalii ne oferă Anca Florea, la rubrica Revelaţiile Euterpei.

   Dacă, în urmă cu doi ani, redactorii radio Monica Isăcescu şi Ştefan Costache au lansat un concurs menit să omagieze un celebru pianist – Dinu Lipatti – în această toamnă au dorit să continue seria de evenimente, dar pe alte coordonate. Astfel, în octombrie, au organizat un recital inedit, în aer liber, susţinut de tineri pianişti, iar, la început de noiembrie, în ambianţa nonconformistă de la „Aiurart“, au vernisat o expoziţie de fotografii, în parte realizate chiar de Dinu Lipatti (cunoscut ca fotograf pasionat), altele prezentându-l alături de membri ai familiei. Sub genericul „Lipatti Between Worlds“, cei care au prelucrat imaginile existente în colecţia Liliana Pavelescu (preluate, cu ani în urmă, de la Valentin Lipatti, fratele muzicianului) – Francisc Mraz şi Gyuri Ilinca – au reuşit să obţină o calitate deosebită, aşa încât vizitatorii pot admira câteva „instantanee“ surprinse de pianist în special în satele pe unde a trecut, cucerit probabil de costumul popular şi de taraful sau de horele obişnuite la ceas de sărbătoare în România interbelică, de ritualul nunţii ţărăneşti, dar şi de peisaje sau aparate la acea vreme performante. Aspectul lor tradiţional contrastează cu modalităţile ultramoderne de remix audio-video prin care compozitorul Cătălin Creţu a găsit o manieră de a „sparge“ şi recompune imaginile prin selectarea pe computer şi proiectarea pe un ecran în directă relaţie cu piese cântate la pian de Dinu Lipatti, totul derulat în timp real. Iar fotografiile beneficiază şi de o prezentare datorată redactorului Maria-Monica Bojin, regăsite deopotrivă pe suport video, modalitate extrem de atractivă şi pentru cei din generaţia tânără, care astfel se vor apropia mai uşor de personalitatea renumitului artist.
   La vernisaj, lume multă, muzicieni şi melomani, camere de filmat, o atmosferă relaxată împlinită şi prin microrecitalul violoncelistei Laura Buruiană, sosită pentru scurt timp de la Paris, dar şi prin ceştile de ceai şi paharele cu vin ce însoţeau merele şi covrigii – poate ca semn că se apropie sărbătorile. Deschisă în urmă cu câteva luni, galeria se dovedeşte deosebit de atractivă pentru un public anume, avalanşa de vernisaje fiind elocventă. Iar scările din lemn, cu o aparenţă de improvizaţie, atrag irezistibil în mansarda-pod sau la subsol (poate cândva pivniţă), agitaţia şi verva continuă nefiind deloc specifice unei tradiţionale săli de expoziţie. Un mod lejer, modern şi inteligent de a-l apropia pe Lipatti (şi) de adolescenţi, fără nimic didacticist sau scolastic, ci firesc, ba chiar amuzant, dar foarte eficient. Cei care au fost prezenţi, în acea seară, la deschiderea expoziţiei, nu vor uita nici miniaturile ascultate cu plăcere, nici fotografiile de epocă, pătrunzând astfel într-o lume poate până acum străină lor, dar de acum înainte asociată cu un nume – Dinu Lipatti.
   A fost o săptămână a expoziţiilor speciale, pentru că, pe lângă cele deschise cu prilejul festivalului organizat de Teatrul de Operetă, la Institutul Maghiar din Bucureşti s-a vernisat şi o dublă expoziţie – cea a rafinatului grafician György Mihail şi a soţiei sale, reputata scenografă Hristofenia Cazacu, decenii la rând apreciată la superlativ pentru realizările sale, fie la Operele din Iaşi şi Bucureşti, fie la Operetă sau la Teatrul Naţional, dar şi în străinătate, colaborând ani la rând cu binecunoscutul balerin şi coregraf Marinel Ştefănescu în producţiile ansamblului pe care acesta îl conduce în Italia. Specializarea sa în pictură, dar şi cele peste 200 de spectacole la care a semnat decoru­rile şi costumele, se reflectă preg­nant în expoziţia care alătură tablouri combinând uleiul cu textura pentru a crea senzaţia unui decor de poveste, schiţe selec­tate dintre decorurile deja aplaudate pe sce­ne importante, având însă un aspect de pictură-colaj, dar şi peisaje pictate în acest an, surprinzătoare şi prin maniera roman­tică, amintind de impresionişti, dar mai ales prin luminozitatea şi strălucirea culorilor, pen­tru că domină galbenul, verdele şi albastrul, în combinaţii cuceritoare. Este re­flectarea tinereţii spiri­tuale, a bucuriei de a… se bucura de tot ce este frumos, de a trăi cu intensitate, fără a lăsa să se ghicească cei peste 80 de ani ai săi. Totul respiră viaţă, profunzime, talent, imaginaţie, poezie şi sensibilitate, fără ex­cese, fără dorinţa de a epata, redând cu sin­ceritate şi, din nou, cu rafinament, secvenţe din cele mai diverse, cu o ele­gan­ţă pro­prie doar artiştilor adevăraţi. Considerată una dintre cele mai reprezentative scenografe din România ultimelor decenii, Hristofenia Cazacu demonstrează, şi prin această expo­ziţie, forţa sa interioară, dar şi diver­sitatea mijloacelor de expresie şi de exprimare, alăturarea aparent eclectică a tablourilor recompunând, de fapt, elementele definitorii ale artei sale. Deloc întâmplător, absolut toate cronicile referitoare la montările pe care le-a creat în timp sunt elogioase, aspect probabil unic în „breasla“ scenografilor, remar­cându-se, de fiecare dată, şi faptul că totul sugerează atmosfera desprinsă parcă dintr-un tablou. Pentru că ea însăşi a pictat, la propriu, multe dintre decoruri, pentru că „simte“ acele stări şi locuri ca un artist care a absolvit ca pictor, a început ca pictor-scenograf, iar acum s-a întors la penel, dragostea sa dintâi. O expoziţie de mare ţinută, care merită, la rândul ei, să fie vizitată şi apreciată de cei care i-au admirat montările şi, deopotrivă, de cei care acum o descoperă cu încântare.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe