Anul 2023 a fost instituit, prin decret prezidenţial, în 12 ianuarie, „Anul cultural Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescu”. Primul eveniment dedicat eruditului cărturar și om de stat Dimitrie Cantemir (1673-1723) a avut loc la 17 ianuarie a.c., la Biblioteca Academiei Române (BAR). Acesta a fost organizat în parteneriat cu Muzeul Naţional al Literaturii Române și inclus pe agenda Zilelor Culturii Naţionale.

        Expoziţia „Dimitrie Cantemir – 350 de ani de la naștere”, găzduită în sala „Theodor Pallady” până la 27 ianuarie, reprezintă un omagiu adus celui aniversat, dar și echipei de la Cabinetul Manuscrise-Carte rară al BAR, condus de Gabriela Dumitrescu, aceasta fiind și cu­ratoarea expoziţiei. Parcurgând vitrinele și simezele, descoperim nu doar repere ale existenţei și devenirii lui Cantemir, dar și atenţia cu care vechile documente, hrisoave fragile și tipărituri rare sunt îngrijite și aranjate pentru a se întâlni cu publicul.

Prima carte scrisă este un reper și astăzi

        Născut în familie domnească, Dimitrie Cantemir se formează la Constantinopol. Acolo a dobândit o vastă cultură, care a înglobat cunoașterea limbilor străine, filosofie, istorie, teologie, geografie, lingvistică. Nereușind să îi urmeze la tron tatălui său, își continuă studiile și cercetările. La 24 de ani scrie prima sa carte, „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”. Lucrarea a rămas până astăzi reper de teozofie și etică creștină.

        Nemulţumit de influenţele venite dinspre Ţara Românească pentru ocuparea tronului Moldovei, scrie „Istoria ieroglifică sau lupta dintre inorog și corb”. Lucrarea alegorică de filosofie și politică reprezintă unul dintre primele volume ale literaturii în limba română. Ediţii ale acestor lucrări sunt prezente în expoziţie, alături de câteva documente manuscrise din scurtul interval (1710-1711) în care a fost Domn al Moldovei.

Laolaltă cu marii umaniști ai epocii

        Exilat apoi în Rusia, Dimitrie Cantemir devine din ce în ce mai cunoscut și mai apreciat în întreaga Europă pentru scrierile sale. În anul 1714, este ales membru al Academiei de Știinţe din Berlin, alături de cei mai mari umaniști ai epocii. La cererea Academiei scrie, în 1716, prima prezentare detaliată a ţării sale, „Descriptio Moldaviae”. Tot atunci scrie și o lucrare rămasă timp de secole o referinţă solidă de studii orientale – tratatul în limba latină „Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman”. Volumul a fost tradus ulterior în engleză, franceză, germană etc., ediţii prezente și în expoziţia de faţă.

        Un an mai târziu vede lumina tiparului o altă lucrare fundamentală, în care abordează originile romane ale românilor și continuitatea limbii și a vieţuirii pe meleagurile noastre: „Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor”.