Pentru locuitorul Capitalei, mai
ales pentru cel ducându-și existența în apropierea unui spital de urgență,
sunetele sirenelor au devenit un factor stresant. Un stres de luat în seamă,
atât prin intensitatea traumei sonore și prin frecvența ei de-a lungul zilelor
și nopților, cât și prin impactul emoțional sugerat de încercarea, cel mai
adesea dramatică, pe care soarta i-a hărăzit-o seamănului întins pe targa din
salvare. Momentul poate fi acela al încheierii tuturor socotelilor ori o
amânare a ineluctabilei scadențe, care este posibilă mulțumită științei
medicale, slujitorilor acesteia și acordului Providenței.
Cel mai adesea, motivul acestui
transport de cale liberă, în luptă cu secundele, îl constituie un accident
vascular – fie unul cerebral, fie unul cardiac. Teritoriului de patologie în
extensie continuă al accidentului vascular cerebral (subiect al numeroaselor
cercetări epidemiologice și clinice, precum și al căutării unor soluții
terapeutico-salvatoare), i s-au consacrat monografii, capitole în tratate de
medicină, precum și studii apărute în reviste de specialitate ori în publicații
periodice de largă răspândire în lumea medicală, precum este săptămânalul
nostru. O rubrică de durată este susținută în „Viața medicală“ de academicianul
Constantin Popa, medicul căruia i se datorează înființarea Institutului
Național de Boli Cerebrovasculare. Aceste surse de documentare și încă altele
pleacă de la o necesitate devenită ineluctabilă: toți medicii, indiferent de
specialitatea lor (nu doar interniștii, cardiologii, neurologii ori
neurochirurgii), trebuie să recunoască și să diagnosticheze cu maximă
probabilitate felul accidentului vascular cerebral și să dispună măsuri corecte
și rapide de trimitere a bolnavului către unitatea medicală cea mai apropiată,
cea mai bine înzestrată cu aparatură de investigații și având specialiști
permanent puși la punct cu noutățile domeniului.
Pentru pregătirea continuă a
specialiștilor, informații de ultimă oră sunt aduse de recenta monografie Accidentul
vascular cerebral cardioembolic. Corelații neurocardiologice, semnat de
dr. Ileana Raluca Nistor și prof. dr. Ovidiu Băjenaru
(Clinica de Neurologie a Spitalului Universitar de Urgență București), împreună
cu acad. Leonida Gherasim, toți cadre didactice la UMF „Carol
Davila“. Li se adaugă, în calitate de coautori: dr. Andreea Olivia Ciobanu,
prof. dr. Gheorghe Iana, conf. dr. Cristina Tiu și dr. Bogdan Dorobăț (Spitalul
Universitar de Urgență București).
Autorii arată că dintre
subtipurile de accident vascular cerebral, cel cardioembolic ocupă un loc
particular în neurologie și cardiologie, din pricina unei suite de condiții
favorizante și factori de risc, dar și pentru că recentele posibilități de
prevenție, terapie farmacologică și intervențională sporesc poziția medicului
în fața dezastrelor bolii, deci în favoarea bolnavului său.
Între multiplele surse ale AVC
cardioembolic, cea mai des întâlnită este fibrilația atrială nonvalvulară și
valvulară, fiind responsabilă de aproape un sfert din totalitatea AVC ischemice
acute. Complexitatea subiectului, dar și adâncirea cunoașterii explică motivul
restrângerii vastului domeniu al accidentelor de sorginte cardioembolică la o
monografie precum aceasta, ieșită de curând de sub tipar (2016), la Editura
Medicală. Este o carte de mare actualitate, de „convergență majoră în neurocardiologie“.
Autorii reiterează totodată afirmația că AVC cardioembolic este numai una
dintre problemele interesând convergența amintită. Noua specialitate, perfect
justificată și conturată – neurocardiologia – prin frățietatea
neurofiziologiei, morfologiei, neurologiei, cardiologiei, neuroradiologiei și
imagisticii va fi benefică îngrijirii mai bune a celor suferinzi.
Recenta apariție editorială este structurată pe 14
capitole a căror enumerare, chiar dacă este anostă, lămurește cititorul
potențial în legătură cu ceea ce ar putea afla studiind pe îndelete lucrarea.
Astfel, „Accidentul vascular cerebral cardioembolic și actualitatea sa“ (L.
Gherasim), este o punere în temă istorică a problemei, o citare a datelor
statistice și epidemiologice, prezentarea diverselor clasificări cu precizarea
surselor care pot conduce la cardioembolism și expunerea explorărilor
paraclinice (electro- și ecocardiografice) de identificare a surselor acestuia.
Capitolul este o discuție concentrată pe particularitatea majoră a AVC cardioembolice
și prevenția primară și secundară.
În capitolul „Sursele de
cardioembolism cerebral“ (Ileana Raluca Nistor, L. Gherasim) sunt examinate în
continuare, cu dezvoltarea subcapitolului legat de fibrilația atrială (FA),
condițiile cardiovasculare și generale asociate FA. Cea mai frecventă este
tahiaritmia persistentă, apoi boala nodului sinusal, bolile valvulare,
endocardita infecțioasă și complicațiile (neurologice) ale acesteia, mixomul
cardiac, infarctul de miocard și cardiomiopatiile. Este expusă apoi, în
amănunt, relația FA cu accidentul ischemic (L. Gherasim, O. Băjenaru). Se arată
posibilitatea estimării riscului asumat pentru FA în cazul factorilor clinici
de risc (nu lipsesc din listă: vârsta, sexul masculin, HTA, diabetul zaharat,
dar mai ales disfuncțiile sistolice ventriculare, grăsimea pericardică și, nu
în ultimul rând, apneea obstructivă în somn și fumatul).
„Accidentul vascular
criptogenetic“ și „Probleme de fiziopatologie în ischemia și infarctul
cerebral“ (Ileana Raluca Nistor), cu prezentarea a ceea ce se numește „Cascada
ischemică, la nivel celular“, „Microembolismul și relațiile cu macroembolismul
cerebral“ (Cristina Tiu, Ileana Raluca Nistor) constituie următoarele capitole
ale monografiei. Un loc special este ocupat în economia lucrării de „Examenul
clinic neurologic în AVC acut ischemic“ (Ileana Raluca Nistor, O. Băjenaru).
Examenul clinic nu și-a pierdut importanța, ba chiar permite ochiului vigil și
instruit un diagnostic de înaltă probabilitate. Se prezintă elementele particulare
în AVC cardioembolic, cum ar fi debutul brusc, absența semnelor clinice
prodromale, tabloul neurologic la început sever, putând să se amelioreze rapid
ulterior (odată cu fragmentarea embolusului), precum și particularitatea numită
„sindromul embolusului migrator“, apoi examinarea arterelor și a predilecției
acestora pentru diferite ocluzii.
Este comentată critic scala de
comă Glasgow (nu este singura) utilă în evaluarea severității afectării
neurologice în AVC acut, în serviciile de urgență. În „Explorări moderne în AVC
cardioembolic“ (Gh. Iana, O. Băjenaru, Ileana Raluca Nistor), autorii insistă
asupra rolului imagisticii cerebrale, capitolul final al monografiei fiind un
adevărat album de imagistică ilustrativă (Gh. Iana, B. Dorobăț, Andreea Ciobanu),
care se bucură de bune condiții de prezentare tipografică, întregind expunerea.
Cităm, mai departe:
„Stratificarea riscului de AVC și de sângerare în AVC cardioembolic“ (L.
Gherasim); „Evoluția, complicațiile și prognosticul în AVC cardioembolic“ (Ileana
Raluca Nistor, O. Băjenaru, L. Gherasim), „Relația fibrilației atriale cu
tulburările neurocognitive“ (O. Băjenaru). Urmează un capitolul optimist, cel
privind „Prevenția AVC cardioembolic“ (L. Gherasim, Ileana Raluca Nistor, O.
Băjenaru). Cel mai amplu capitol, amploare perfect justificată prin tematică,
este cel intitulat „Probleme generale și specifice în tratamentul AVC
ischemic“. Autorii arată de la început că „Managementul pacientului cu AVC acut
înalt prezumat sau de mare probabilitate sau confirmat este un proces complex
în care sunt implicate sistemul medical de urgență (ambulatoriu sau
departamentul de urgență), unități speciale de diagnostic și tratament al AVC
acut (unități de urgențe neurovasculare – unități de stroke), pacientul și familia
sa“. Se consideră că există patru etape ale asistenței în AVC. Prima este
recunoașterea și reacționarea rapidă în fața semnelor de accident vascular,
apelarea imediată și preluarea prioritară a pacientului la nivelul serviciilor
medicale de urgență. Cea de-a doua este transportul prioritar și anunțarea în
prealabil a spitalului care va primi bolnavul, fiind urmată de a treia etapă,
care reprezintă triajul la camera de gardă și evaluarea clinică. Ultima etapă
este asocierea pentru diagnostic a laboratorului clinic și a departamentului
imagistic, ceea ce trebuie să se petreacă la fiecare dintre etapele menționate.
Etapele sunt detaliate într-o
manieră clară, chiar didactică, după care sunt expuse mijloacele de tratament
în unitățile de urgențe neurovasculare, începând cu cele farmacologice și
urmate de cele de repermeabilizare a vasului ocluzat, de tromboliza și
trombectomia mecanică, de recanalizarea vasculară intervențională etc.
Bibliografia este plasată la finele fiecărui capitol. În 99% din cazuri sunt
indexate lucrări ale autorilor anglo-saxoni, iar în restul de 1% cele (uneori)
în limba română ale autorilor. Este o lectură fascinantă. Adjectivul ar putea
părea impropriu făcând referire la o carte de știință, dar dramatismul
manifestărilor clinice ale acestui tip de accident vascular acut, urgența
minutată a intervenției, cvasigeometrica precizie cerută în stabilirea sediului
leziunilor și posibilitățile din ce în ce mai eficace de tratament și de
recuperare justifică această calificare.
