Programat pentru prima consultaţie, evaluare și plan de tratament, un adolescent a venit acum câţiva ani în cabinetul meu, însoţit de un părinte. Nimic surprinzător până aici. Nu m-a surprins nici remarca iniţială a părintelui: „Vreau să plătesc totul într-o singură tranșă și anticipat!”. Dar m-a surprins totuși la finalul întâlnirii, prin dezvăluirea identităţii sale: „Sunt mama iubitei acestui băiat”. Deși am înţeles și evaluat ca fiind lăudabilă iniţiativa de a-și securiza fiica prin igienizarea (ca să nu spun „asanarea”) actului sărutului cu pacientul meu – iubitul fiicei ei – m-am gândit imediat la valabilitatea proaspetei semnături de pe formularul consimţământului informat și la consecinţele lipsei de consimţământ din partea părinţilor naturali/reprezentan­ţi legali ai pacientului meu.

Imediat după consultaţie, prima intenţie a fost să apelez la părinţii naturali, lipsiţi de resurse economice, sau la un expert pe domeniul prevenţiei malpraxisului medical – deoarece sub incidenţa acestui concept se strecoară omiterea cu bună știinţă a informării părinţilor naturali despre nevoile de tratament ale fiului lor –, expert care să îmi răspundă la întrebările ridicate de situaţia atipică descrisă mai sus. Ei bine, însă, tot la prietenul Google search/research am apelat.

Astfel, teoretic, consimţământul informat este suportul juridic al angajamentului pacientului și al îngrijirii centrate pe pacient, dar și un mijloc care îl face pe acesta să decidă informat, în baza înţelegerii complete a beneficiilor și riscurilor procedurilor și tratamentelor la care urmează să fie supus.

Dar dacă în cazul adulţilor, cele descrise mai sus sunt pe deplin clarificatoare, nu același lucru putem spune în cazul pacientului pediatric, adică orice pacient cu vârsta de până la 18 ani. Așadar, dacă dreptul de a accepta sau a refuza un tratament li se aplică în general adulţilor competenţi, cum li se aplică acest drept copiilor mici, preșcolarilor, școlarilor și, ca în cazul de mai sus, adolescenţilor?

Interesul minorului

În SUA, consimţământul pentru tratamentele minorilor în situaţii non-urgente este abordat și legiferat în legile fiecărui stat și diferă de la un stat la altul. În general, părinţii sau reprezentanţii legali trebuie să-și dea acordul privind tratamentul minorului. Codul de Deontologie Medicală al României specifică totuși în art.12: „Medicul, în funcţie de vârsta și gradul de maturitate a minorului și numai strict în interesul acestuia, poate lua în considerare și părerea minorului”.

Exemple de situaţii de excepţie discutabile în SUA:

• în cazul sarcinii sau al bolilor cu transmitere sexuală ori al abuzului de substanţe la adolescenţi (mature or emancipated), cu condiţia păstrării confidenţialităţii. Dar asta depinde și de nivelul de conștientizare a furnizorului de servicii medicale privitor la traumele sau daunele care pot fi produse de astfel de evenimente pacientului și/sau anturajului.
• în situaţii de urgenţă: atunci când părintele sau reprezentantul legal nu este prezent, dar prin lipsa intervenţiei de urgenţă se pot produce daune ireversibile și care pun în pericol viaţa.

Ce soluţii pot fi aplicate

Astfel, având în vedere experienţele inedite din practica zilnică – vezi adolescent însoţit de părinţii iubitei lui, dar și experienţa altor ţări –, în elaborarea conceptului de consimţământ informat, servici­ile de medicină dentară pediatrică ar trebui să revizuiască și să ia în considerare toate situaţiile în care minorii solicită îngrijirea sănătăţii dentare, ceea ce este de încurajat, dar pot fi descurajaţi de procedura întocmirii consimţământului informat. De exemplu:

• de determinat care sunt circumstanţele în care minorii pot fi consultaţi și/sau trataţi dacă ei se prezintă neînsoţiţi;
• de conceput broșuri informative în care sunt descrise condiţiile unui consimţământ informat pentru minori și tratamentul minorilor neînsoţiţi;
• de determinat ce tip de tratamente pot fi efectuate minorului însoţit de un adult din altă categorie decât cele prevăzute de lege – până la al cincilea grad de rudenie;
• de determinat categoria de tratamente ce pot fi efectuate minorilor neînsoţiţi;
• de determinat limitele tratamentelor ce pot fi efectuate minorilor neînsoţiţi;
• de determinat dacă o conversaţie telefonică cu părinţii minorului constituie suport juridic pentru consimţământul informat;
• de specificat că modificările de plan de tratament sau tratamentele suplimentare necesită discuţii și consimţăminte suplimentare;
• de diferenţiat consimţământul general de cele specifice (ortodonţie, inhalosedare conștientă, endodonţie etc.);
• de identificat care părinte (în cazul minorilor ai căror părinţi sunt divorţaţi) are dreptul de a consimţi/refuza tratamentul minorului și/sau are dreptul de a solicita informaţii despre tratamentele stomatologice efectuate minorului;
• de cuantificat/identificat, în cazul în care opinia exprimată a adolescentului este în dezacord cu consimţământul părintelui, care consimţământ este de luat în considerare.

Acum, fostul meu pacient adolescent, devenit adult tânăr și pacient educat, mă vizitează constant, cu ocazia monitorizării periodice. Și, deși etapa de tratament stomatologic în care venea însoţit de un adult care era mama iubitei lui este micul nostru secret, în mod tacit el îmi este recunoscător pentru șansa pe care i-am dat-o atunci, dar care se va reflecta pe tot parcursul vieţii lui.