La 2 august a.c., în Capitală, în cadrul
unei conferinţe de presă, dr. Vasile
Cepoi, ministrul sănătăţii, a discutat despre capitolele din proiectul de
lege a sănătăţii care necesită modificări în urma dezbaterilor şi consultărilor
cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, profesionişti din sistem, reprezentanţi
ai organizaţiilor nonguvernamentale. Acestea sunt: modul de organizare a
spitalelor, asigurările de sănătate, asistenţa medicală primară, calitatea
serviciilor medicale, răspunderea civilă – malpraxisul, corelarea legislaţiei
româneşti cu cea europeană în domenii precum farmacovigilenţa, transplantul de
organe.
În ceea ce priveşte sistemul de asigurări,
soluţia e transformarea din instituţie publică rigidă, hipercentralizată,
dominată de CNAS, într-o structură asociativă de tip mutual. Trebuie stabilit
modul în care se asigură conducerea acestor societăţi mutuale de asigurări.
Cerinţele particulare la dezbateri au fost: existenţa unui sistem de asigurări
în care asiguraţii să poată controla modul de cheltuire a banilor, desfiinţarea
monopolului CNAS, posibilitatea alegerii asiguratorului de către asigurat,
respectarea principiului obligativităţii plăţii la asigurarea de bază de către
toţi asiguraţii. Rezolvarea – CNAS se reorganizează în Autoritatea Naţională de
Reglementare a Asigurărilor Obligatorii de Sănătate (ANRAOS), iar casele judeţene
– în case teritoriale organizate ca societăţi mutuale de asigurări. În ceea ce
priveşte Fondul de asigurări de sănătate, există două variante: să se înfiinţeze
un sistem propriu de colectare sau să fie colectat de ANAF, într-un cont
separat, printr-o lege specială. Baza de colectare va creşte prin contribuţia
persoanelor asigurate pentru coasiguraţi, a bugetului de stat şi a bugetului
autorităţilor publice locale pentru alte categorii scutite. S-a discutat şi despre
obiectivele coplăţii: să limiteze cererile de excesive sau nejustificate de
servicii medicale şi a riscului raportărilor false a acestora.
Discuţiile privind conţinutul pachetului de
bază de servicii de sănătate continuă. Există varianta ca serviciile accesibile
să fie achiziţionate cu bani, iar cele scumpe – asigurate. Adică riscul major
financiar să fie acoperit prin pachetul de bază, riscul major medical şi minor
financiar – prin pachetul social, iar restul serviciilor – prin pachetul
facultativ. Spitalele nu vor mai fi supuse legislaţiei instituţiilor bugetare,
ci vor beneficia de autoguvernare, autonomie financiară şi managerială. Se
prevede construirea unei reţele strategice de spitale, în administrarea
Ministerului Sănătăţii, precum şi posibilitatea ca universităţile de medicină
şi farmacie să administreze spitale. Va fi posibilă activitatea în parteneriat
public-privat şi desfăşurarea activităţii private în unităţi publice.
Remunerarea personalului medical se va face în funcţie de performanţă.
Medicina de familie are două componente:
medicina omului sănătos (la acest capitol medicii de familie având datoria să
cunoască expunerea la factori de risc a celor înscrişi pe listă, să depisteze
semnele de boală şi să scadă rata de progresie a bolilor cronice) şi
îngrijirile de sănătate. Este necesară responsabilizarea medicilor de familie,
pentru ca aceştia să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor.
La nivelul MS se va înfiinţa Agenţia Naţională
de Management al Calităţii în Sănătate (ANMCS), prin reorganizarea Comisiei Naţionale
de Acreditare a Spitalelor, având printre atribuţii elaborarea standardelor de
calitate a serviciilor medicale, implementarea mecanismelor de evaluare a
tehnologiilor medicale, evaluarea externă a calităţii serviciilor medicale, a
furnizorilor de servicii de sănătate şi a practicii profesionale.
