Raportul Medscape privind burnoutul și depresia la medicii americani, publicat în ianuarie 2023, citează un medic spunând următoarele: „Doar un sociopat ar putea să profeseze ca angajat al unui mare sistem de sănătate și să nu sufere de burnout. Oricui îi pasă de pacienţi, burnoutul îi bate la ușă, inevitabil”. Chiar este burnoutul inevitabil pentru medici? Ce e de făcut?

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, burnoutul, fenomen ocu­paţional, se traduce prin lipsă de energie, epuizare ori sentimente de negativism sau de cinism la adresa jobului, însoţite de reducerea eficacităţii profesionale. O altă definiţie este oferită de Merriam-Webster: epuizarea puterii psihice ori emoţionale sau a motivaţiei, de obicei ca rezultat al stresului prelungit sau al frustrării prelungite.

Medicina nu este singurul domeniu ameninţat de burnout. Dar este printre cele în care acesta poate costa vieţi. La fel ca în aviaţie – domeniu în care piloţii au atras atenţia că reducerile de costuri practicate de companii înseamnă zboruri mai multe, perioade mai scurte de odihnă, riscuri mai mari de greșeli sau viteză mai mică de reacţie. În aer.

Teama de burnout poate fi unul dintre motivele pentru care absolvenţii români de Medicină ocolesc anumite specializări solicitante – cum ar fi Anestezia și Terapia Intensivă.

Preocuparea pentru acest fenomen a crescut în contextul pandemiei de COVID-19, care a pus la încercare capacitatea de adaptare a fiecăruia. Inclusiv a organizaţiilor și instituţiilor. Pentru că burnoutul este un subiect care ţine și de locul de muncă, iar prevenirea lui impune și soluţii implementate la nivel organizaţional, orientate spre sisteme.

Urgentiștii, în top

Potrivit raportului antemenţionat, cel mai afectaţi de burnout (în SUA) sunt urgentiștii (65% dintre urgentiștii care au completat chestionarul s-au declarat în burnout, faţă de 45% în 2018), interniștii (60%, faţă de 46%), pediatrii (59%), ginecologii și infecţioniștii (58%). Pe locul al șaselea se află medicii de familie (57%, faţă de 47%).

În ceea ce privește durata acestei stări, 30% au declarat că sunt în burnout de peste doi ani, iar 32% – între 13 luni și doi ani. Factori ce contribuie cel mai mult la burnout sunt, la americani, numeroasele sarcini birocratice (61% au ales acest răspuns), lipsa de respect din partea colegilor de muncă (38%), programul prea lung de lucru (37%), remuneraţia insuficientă (34%).

„Impactul pandemiei de COVID asupra burnoutului medicilor va rămâne timp de ani”, spune John White, medical officer WebMD. Medicii trebuie să acorde atenţie în cadrul unei consultaţii tuturor îngrijirilor, mai ales celor de tip prevenţie, pe care pacienţii le-au oprit în timpul pandemiei și acum vor să le recupereze, explică acesta.

În ceea ce privește locul de muncă, au declarat că sunt în burnout 57% dintre respondenţii din ambulatoriu, 57% dintre medicii de policlinică, 55% dintre medicii de spital. Cel mai mic procentaj,  dar nu cu mult mai mic (43%), se întâlnește la medicii ce profesează în cabinetul propriu. „Îmi pot alege cazurile, pot petrece suficient timp cu fiecare pacient, așa cum este indicat, fără presiuni de productivitate dictate de un sistem extern”, a declarat un respondent.

 Cum afectează burnoutul viaţa personală? Câteva răspunsuri la această întrebare: 

„Sunt adeseori într-o pasă proastă și nu am chef să fac nimic sau să merg undeva”, 

„Nu vreau să mă întâlnesc cu prietenii, vreau doar să fiu singur”, 

„Mă izolez mai mult și mă simt prea obosit să am o viaţă socială activă”.

Cum fac faţă medicii ?

Ca strategii de adaptare, jumătate dintre medicii respondenţi fac sport, 45% discută cu familia ori cu prietenii, 41% apelează la somn, 40% petrec timp singuri, 37% ascultă muzică, 22% folosesc tehnici de meditaţie. Alte practici menţionate (11%) – lectura cărţilor nemedicale, rugăciunea, pescuitul, shoppingul și petrecerea timpului online, cursurile de arts&craft, discuţia cu un psihoterapeut, vizionarea de filme (binging). Interesant este că doar 13% dintre medici au cerut ajutor profesional pentru reducerea burnoutului, în timp ce 39% nu au făcut-o și nici nu iau în calcul acest lucru. Iar psihologul chiar poate fi de ajutor.

„Te ajută schimbarea stilului de viaţă și psihoterapia. Să capeţi cumva niște mecanisme de coping pe care nu le ai. Pentru că schimbarea, în general, mai ales când presupune și un psihic obosit, nu prea poţi să o faci singur”, explică dr. Adriana Cristescu, medic psihiatru ce profesează într-un cabinet din București. „Zici «Mă apuc de alergat». Păi ce să fac mai întâi, că eu nici nu pot să mă mișc! Și atunci, dacă vorbești cu cineva și înţelegi anumite lucruri, ușor-ușor schimbi perspectiva”, completează medicul.

Un cerc vicios

Suprinzător în raportul Medscape este că, în ceea ce privește măsurile pe care medicii și-ar dori să le vadă implementate la locul de muncă pentru gestionarea burnoutului, cei mai mulţi aleg creșterea compensaţiilor financiare (45% dintre respondenţi). Alte posibile soluţii sunt considerate a fi crearea unui program mai flexibil de muncă (44%), un personal de „sprijin” mai numeros (37%), mai mult respect din partea superiorilor și colegilor (36%).

Aproape un sfert dintre respondenţi se declară în depresie clinică (24%), iar 67% se consideră deprimaţi (triști). Cei mai mulţi (64%) au ales burnoutul printre factorii care contribuie semnificativ la starea lor, 43% dau vina pe evenimentele mondiale, 30% pe simplul fapt de a fi medic și doar 28% pe partea financiară. Referitor la consecinţele depresiei asupra relaţiilor cu cei din jur, jumătate (51%) consideră că aceasta nu le afectează interacţiunea cu pacientul, o treime (32%) declară că ajung ușor la exasperare, 19% că sunt mai puţin atenţi atunci când notează cele spuse de pacient, 14% își exteriorizează frustrările, iar 11% declară că fac erori care nu-i caracterizează.

De ce nu au cerut ajutor? Jumătate consideră că depresia ar spune ceva negativ despre ei, 42% își fac griji că oamenii vor avea o părere mai puţin bună despre abilităţile lor profesionale, 41% se tem că angajatorul și boardul medical vor afla despre condiţia lor, 41% că oamenii vor avea o părere mai proastă despre ei. Răspunsuri punctuale la această întrebare: 

„Boardul nostru medical nu ajută medicii sau asistentele; ei doar pedepsesc și umilesc”, 

„Sunt independent și simt că fac faţă”, 

„Nu cred că cineva ar putea înţelege și ar putea fi de ajutor”, 

„Este dificil să găsești un psihoterapeut bun și să te ţii de programări”, 

„Nu am încredere că medicii vor păstra discreţia”, 

„Nu vreau să iau medicamente”.

Medicii rezidenţi au nevoie de somn, supervizare și echipe

Medicii rezidenţi din NHS (National Health Service) declarau în cadrul unui studiu realizat la începutul lunii martie că suferă de atacuri de panică, anxietate și migrene ca urmare a stresului cauzat de eforturile de-a oferi cea mai bună îngrijire medicală. Principalele cauze de stres semnalate de ei au fost volumul crescut de muncă, deficitul de personal, lipsa de susţinere din partea medicilor seniori și conflictele la locul de muncă.

O analiză BMJ citează un studiu din 2013 în care trei sferturi dintre medicii rezidenţi de anul I erau în burnout. Până la finalului primului an, entuziasmul și anxietatea se transformaseră în oboseală și apatie. Unele tipuri de personalitate sunt mai predispuse burnoutului, după cum unele locuri de muncă pot fi stresante și pentru cele mai puternice personalităţi.

Proaspeţii medici au nevoie de susţinere mai ales pe parcursul primului an. Medicii seniori pot pune în practică această susţinere asigurându-se că programul le oferă tinerilor medici timp suficient pentru somn, că aceștia primesc supervizare potrivită experienţei lor și că fac parte în mod real din echipe funcţionale.

Cea mai mare anxietate a tinerilor medici este că vor face o greșeală și vor face rău pacientului. Faptul că știu că au pe cine să întrebe este o imensă sursă de siguranţă pentru ei. Supervizorul trebuie să fie o persoană accesibilă, abordabilă și de încredere. La modul ideal, supervizorul este un mentor. O bună relaţie cu acesta este unul dintre cei mai importanţi factori de care depinde înflorirea – sau nu – a tânărului medic.

A fi parte dintr-o echipă bună este o sursă de satisfacţie și previne stresul și burnoutul. Restricţiile privind programul de muncă înseamnă și nevoia de reorganizare a acestor echipe. Industria aviatică a demonstrat că este posibilă crearea unei culturi și a unui sistem în care persoane care nu s-au întâlnit niciodată pot forma rapid o echipă funcţională. Pentru asta e nevoie să fie stabilite un lider, scopuri comune, roluri bine definite și respect reciproc. Într-o astfel de echipă, noii doctori se simt susţinuţi, puși în valoare și, dacă domeniul li se potrivește, capabili să se dezvolte.

Ce pot face organizaţiile din Sănătate?

Un studiu publicat în Journal of General Internal Medicine recomanda organizaţiilor medicale următorii pași pentru a preveni instalarea burnoutului în rândul medicilor de medicină internă. La modul ideal, aceste măsuri trebuie luate în stadiile timpurii ale stresului.

• Creaţi indicatori de calitate a satisfacţiei și stării de bine a clinicianului – măsuraţi, monitorizaţi și optimizaţi cele două caracteristici. Autorii recomandă măsurarea unor indicatori:

a) de tip predictor: controlul asupra muncii depuse, gestionarea timpului, ritmul de lucru (haosul la locul de muncă), alinierea între valorile clinicienilor și cele ale liderilor;

b) de tip rezultat: satisfacţia medicului, stresul, burnoutul și intenţia de a părăsi locul de muncă.

Toţi acești indicatori pot fi măsuraţi prin intermediul chestionarelor de feedback anonim. Instituţiile pot încuraja și feedbackul în persoană, între medic și superiorul ierarhic.

• Angajaţi personal suficient, inclusiv în zonele defavorizate; creșteţi durata consultaţiilor.

• Creaţi echipe funcţionale. Liderii ar trebui să se asigure că există suficient timp pentru planificare, discuţii și construirea relaţiilor. Ei pot lua în calcul apelarea la comunicatori pentru a gestiona situaţiile provocatoare.

• Reduceţi stresul provocat de documentaţie – alocaţi o perioadă de timp în cadrul programului pentru a rezolva aceste aspecte; apelaţi la digitalizare. 

Unul dintre pilonii optimizării se referă la simplificarea și digitalizarea proceselor, după cum ne explică Aurelian Iuscu, Managing Partner Business Future Solutions, Lean Six Sigma Master Black Belt & BPM & RPA. 

Lean Six Sigma reprezintă o abordare care facilitează identificarea și eliminarea activităţilor ineficiente, redundante și care generează risipă de timp și de resurse în procesele medicale. Prin optimizarea și digitalizarea fluxurilor de lucru, personalul medical poate desfășura activităţile într-un mod mai eficient și fară a pierde timpul cu activităţi lipsite de valoare adaugată din punct de vedere medical. Astfel, pe lângă o creștere a eficienței, se obține și o creștere a satisfacției pacienților. Astfel, pe lângă o creștere a eficienței, se obține și o creștere a satisfacției pacienților.

• Colaboraţi cu medici „flotanţi” (cu program flexibil) pentru a putea acoperi situaţiile create de evenimente din viaţa personală a angajaţilor. Acordaţi zile libere, în funcţie de nevoile lor.

• Protejaţi carierele angajaţilor – un studiu publicat în JAMA arăta că și 20% din timp petrecut făcând ceea ce te pasionează și te ajută să-ţi dezvolţi cariera poate preveni instalarea burnoutului. Sunt de ajutor programele de planificare a carierei, purtarea unor discuţii transparente angajat-angajator, susţinerea medicilor în scrierea de proiecte și în pregătirea unor prezentări.

• Oferiţi medicului un control asupra mediului său de lucru: deși standardizarea creează predictibilitate (a programului de lucru, a numărului de pacienţi), medicul are nevoie să-și customizeze acest program în funcţie de alte activităţi clinice și non-clinice.

• Oferiţi programe de lucru part-time.

• Faceţi din autoîngrijire o parte a profesionalismului medical. Stresul medicului afectează și pacientul. Altruismul și compasiunea medicului faţă de pacienţi au nevoie și de o prioritizare a nevoilor medicului.

Ce pot face guvernele?

• Investiţi în practici și planuri bazate pe dovezi și în parteneriate care să asigure sănătatea, siguranţa și starea de bine a angajaţilor din Sănătate;

• Oferiţi acces la îngrijiri privind sănătatea psihică de calitate și confidenţială. „Ar fi interesant dacă spitalele ar oferi angajaţilor posibilitatea de a vorbi cu un psiholog din spital, așa cum vedem în filmele americane. La noi sunt psihologi clinicieni și atât, pentru pacienţi”, observă medicul psihiatru Adriana Cristescu.

• Reduceţi povara sarcinilor administrative care contribuie la burnoutul angajaţilor din Sănătate;

• Recrutaţi și reţineţi cadre medicale care să acopere necesarul provocărilor actuale și viitoare în toate domeniile;

• Angajaţi-vă la o abordare coordonată, interministerială, pentru a pregăti corespunzător sistemele de sănătate și de sănătate publică și angajaţii din Sănătate.

Ce pot face companiile din domeniul tehnologic?

• Creaţi tehnologii care să servească nevoile angajaţilor din Sănătate, echipelor de îngrijire și pacienţilor de-a lungul fluxului de îngrijiri medicale;

• Creaţi platforme care să fie de la început interoperabile;

• Încurajaţi integrarea de date de-a lungul diverselor platforme și sectoare din Sănătate.

„Realizarea unor legi și protocoale terapeutice clare”

O cercetare realizată în 2017 de Colegiul Medicilor Municipiului București (CMMB) își propunea să măsoare nivelul de stres profesional în rândul medicilor bucureșteni. Printre măsurile propuse de CMMB în urma acestui studiu pentru prevenirea și gestionarea burnoutului la personalul medical se numărau:

• implementarea unor programe de management al stresului;

• îmbunătăţirea condiţiilor de lucru:

• accesul la toate variantele terapeutice pentru tratarea pacienţilor;

• dotarea corespunzătoare nivelului de așteptare din societate;

• debirocratizarea sistemului;

• realizarea unor legi și protocoale terapeutice clare.