Noţiunea de emergenţă complexă se referă la situaţii de război, conflicte civile grave, caracterizate prin foamete, deplasări masive de populaţie şi creşterea în exces a morbidităţii şi mortalităţii; sunt afectaţi cu precădere civilii, în proporţie de peste 70%.
În faza de început a emergenţei predomină boala diareică (inclusiv holera şi dizenteria bacilară), infecţiile respiratorii acute, rujeola, malaria (în zonele endemice). Uneori, pot apărea şi epidemii de tuberculoză, meningită, hepatită E etc. Apariţia şi extinderea epidemiilor este nelipsită în regiunile sărace ale globului. În asemenea situaţii, capacitatea de a susţine viaţa şi condiţiile de trai este deseori ameninţată de factorul politic şi de violenţă. (...)
Rezultatele cu totul şi cu totul deosebite ale imunizărilor active au acreditat convingerea după care vaccinările rămân cel mai convenabil instrument de prevenţie, ori de câte ori se respectă condiţiile privitoare la siguranţa, imunogenitatea vaccinurilor şi la întocmirea judicioasă a programelor de vaccinare.
Introducerea unui nou vaccin presupune evaluarea costurilor, identificarea grupelor de risc, logistica şi strategia necesare; nelipsită din orice program, supravegherea – monitorizarea performanţelor vizează acoperirea vaccinală până la 100%, identificarea indivizilor susceptibili omişi de la vaccinare, ca şi semnalarea focarelor epidemice. (...)