Expoziţia „Orient versus Occident” realizează o analiză a felului în care tematica de sorginte apuseană s-a îngemănat cu fascinaţia Orientului apropiat în lucrările artiștilor români din secolele XIX și XX.

Pornim de la portrete și schiţe în manieră clasică semnate de Gheorghe Tattarescu, profund atașat de arta italiană și franceză, și vedem apoi cum generaţiile următoare de pictori (Ștefan Popescu, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Iosif Iser, Gheorghe Petrașcu, Cecilia Cuţescu-Storck etc.) au înglobat în creaţiile lor atât tematici occidentale, cât și scene, portrete și peisaje cu parfum oriental, mergând până în îndepărtata Americă de Sud (Samuel Mützner).

Fără a fi paradoxale, aceste alegeri și alăturări nu fac decât să dovedească faptul că interesul artiștilor se îndreaptă către lumină și culoare, indiferent de contextul mai amplu în care acestea sunt integrate.
Marea îi fascinează în aceeași măsură atât în laguna veneţiană, cât și în Dobrogea, ori pe Coasta de Argint.

În mod similar, un chip de femeie poate captiva atenţia datorită farmecului intrinsec al persoanei, fie ea de la București, de la Paris, din Cadrilater, din Hawaii ori din mijlocul Africii, după cum ne-o arată tablourile și sculpturile din expoziţie.

Nici peisajele nu părăsesc această aparentă ambivalenţă, mulţi artiști având de-a lungul carierei și perioade cu lucrări reprezentând locuri din Spania, Franţa ori Italia, dar și altele în care predomină ţărmul abrupt al Mării Negre, satele tătărești sau chiar Istanbulul.

Balcicul de ieri și de astăzi

Balcicul, cu cromatica sa specială și amestecul de populaţii, a fost extrem de îndrăgit de artiștii români, atât în perioada interbelică, dar și mai târziu, ceea ce face ca prezenţa sa în expoziţie să fie deosebit de pronunţată.

Și pentru a sublinia și mai mult rolul pe care acest loc încântător l-a avut în evoluţia artei plastice românești, organizatorii expoziţiei ne propun, până la 27 martie 2022, o întâlnire specială cu o serie de lucrări de grafică și pictură, reunite în medalionul „Balcic. Școala de pictură de la malul mării”.

Lucrările pictorilor secolului XX (Tonitza, Mützner, Nicolae Dărăscu, Henri
Catargi, Lucia Dem. Bălăcescu) rezonează la unison cu cele semnate de artiștii contemporani Sorin Adam și Mihai Gavril, care demonstrează aceeași afinitate faţă de acele meleaguri magice.

Case ţărănești, îndrăzneţe minarete, chipuri de femei și fete sau natura în forma ei pură, în care marea mângâie ţărmul iar și iar, în nesfârșitul du-te-vino de valuri, ne apar în multiple variante, fiecare purtând în sine atingerea personală a artiștilor.

Citește și: Eternul feminin în arta plastică românească