Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Ars Medici

Poliartrita reumatoidă seronegativă

Viața Medicală
Conf. dr. Manole COJOCARU miercuri, 7 ianuarie 2015
   Poliartrita reumatoidă (PR) este o afecţiune autoimună care determină inflamaţia articulaţiilor. Este o poliartrită tipic simetrică, practic niciodată un pacient cu monoartrită nu are PR. Poate să apară la orice vârstă. Forma ei seronegativă este PR în care sângele pacientului nu conţine niveluri crescute de factor reumatoid (FR). În fapt, doar 80–85% din pacienţii cu PR sunt seropozitivi.
   Poliartrita trebuie diferenţiată în inflamatorie – monoartrita (guta), oligoartrita (fig. 1), spondiloartropatia seronegativă, artrita din psoriazis, LES – şi neinflamatorie – osteoartrita, artrita din hipotiroidie. Odată cu introducerea testării anticorpilor antinucleari, s-a descris şi LES seronegativ.
   Din cauză că multe simptome ale PR sunt similare cu cele din alte boli, diagnosticul de PR este dificil de stabilit. Diagnosticul corect de PR necesită evaluare clinică, examen imagistic şi o serie de teste de laborator. Testarea sângelui pentru dozarea FR este o modalitate care ajută frecvent diagnosticarea bolii. Totuşi, unii pacienţi pot fi seronegativi în prezenţa simptomelor de poliartrită. În ciuda rezultatului negativ al FR, diagnosticul de PR poate fi stabilit, cu ajutorul testelor de laborator (VSH, hemograma, anticorpi antinucleari, proteina C-reactivă) şi al investigaţiilor radiologice.
   Poliartrita reumatoidă seronegativă se referă la un pacient cu PR care prezintă un nivel al FR sub cel considerat normal. Această boală, mai frecventă la bărbaţi, este descrisă de peste o jumătate de secol. Totuşi, mulţi pacienţi cu PR iniţial seronegativi pentru FR pot să dezvolte mai târziu niveluri semnificative de FR. De aceea, un test negativ pentru FR trebuie repetat la 4–6 luni, în primii doi ani de boală.
   Testele de laborator utile pentru pacienţii cu poliartrită inflamatorie cu debut recent sunt hemograma, viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSH), testul pentru FR, testul pentru determinarea nivelului aspartat-aminotransferazei (AST), testul pentru determinarea nivelului creatininei Fig. 2 – Poliartrită reumatoidă precoce. Se observă edemul articulaţiilor metacarpofalangiene şi al articulaţiei mâiniiserice, examenul sumar de urină. Viteza de sedimentare a eritrocitelor este un indicator al activităţii PR, totuşi, testul nu are semnificaţie pentru diagnostic, iar nivelul VSH nu este crescut la toţi pacienţii cu PR. Testul pozitiv pentru FR este util, dar nu confirmă diagnosticul clinic de PR. Dacă poliartrita are o durată de peste un an, medicul trebuie să recomande radiografia de mâini şi de picioare.
   Factorul reumatoid este un anticorp produs de organism faţă de imunoglobulinele degradate. Clasic, el este o imunoglobulină M (IgM) care se leagă de anticorpii IgG proprii pacientului, la nivelul regiunii constante a lanţului gamma (porţiunea Fc). Prezenţa FR este unul din cele şapte criterii folosite în diagnosticul PR. Nivelul său se determină folosind metoda turbidimetrică, nefelometrică sau imunoenzimatică (tehnica ELISA). Valorile mai mici de 45 UI/ml sunt frecvent considerate negative. Totuşi, fiecare laborator trebuie să aibă propria valoare-prag.
   Conform Arthritis Foundation, 70–80% din pacienţii care prezintă test pozitiv pentru FR vor face PR. Este necesar să subliniem că FR este un test nefolositor pentru screeningul PR din cauza frecvenţei crescute a rezultatelor fals pozitive. Nu toate poliartritele seropozitive sunt PR. FR este prezent la aproximativ 1–2% din persoanele aparent sănătoase şi la 10–17% din persoanele cu vârsta peste 65 de ani.
   Aproximativ jumătate din pacienţii cu PR sunt seronegativi în timpul primelor şase luni de boală. Totuşi, după doi ani de boală, numai 15% din pacienţii cu PR rămân seronegativi pentru FR.
   PR seronegativă este, de departe, mai frecventă la persoanele cu forma juvenilă a bolii (dobândită în timpul copilăriei). La pacientul cu PR seronegativă, boala este mai puţin distructivă, mai puţin agresivă, cu mai puţine eroziuni articulare. Simptomele (fig. 2) primare ale PR seronegative cuprind durere, inflamaţie, rigiditatea articulaţiilor. Aceasta poate să apară la şolduri, genunchi, glezne, degetele de la picioare, umeri, coate, încheietura sau degetele mâinii. Uneori, inflamaţia apare la nivelul coloanei vertebrale şi la punctele de inserţie a tendoanelor.
   Pacienţii din grupul cu FR prezent tind să dezvolte noduli cutanaţi, iar simptomele lor sunt mai intense. La pacienţii cu PR seropozitivă şi prognostic nefavorabil, boala se asociază cu manifestări extraarticulare severe. Într-un studiu care a cuprins 23 de pacienţi seronegativi, 11 dintre ei au prezentat anticorpi anti-peptid ciclic citrulinat. Aceştia au avut risc crescut de eroziuni şi diformităţi şi status funcţional nefavorabil. Totuşi, pacienţii cu PR seronegativă prezintă frecvent fracturi sau alte traumatisme fizice. La aproximativ 21% din pacienţii cu PR, acestea apar la şase luni de la diagnosticul bolii. Este dificil să monitorizăm evoluţia PR seronegative. Când FR este prezent în ser, medicii pot şti cum evoluează boala, severitatea fiind indicată de nivelul crescut de FR. Această estimare devine imposibilă la pacienţii cu PR seronegativă, din cauza absenţei FR.
   Este important să diferenţiem PR de alte forme de poliartrită, care cuprind artrita psoriazică, lupusul eritematos sistemic (LES), alte boli ale ţesutului conjunctiv, sindromul de sinovită seronegativă relativ benignă cu debut la maturitate (MOSS), sinovita produsă de microcristale şi osteoartrita inflamatorie. Prodromul de hepatită acută cu virus B şi infecţia cu Borrelia burgdorferi (agentul patogen al bolii Lyme) pot să se manifeste cu poliartrită.
Fig. 3 – Artrită psoriazică. Se observă edemul articulaţiei interfalangiene şi onicoliză (separarea suprafeţei unghiei de rădăcina unghiei)   Artrita psoriazică (AP) (fig. 3) poate să nu se diferenţieze de PR la debut. Tipic este aspectul oligoarticular asimetric sau monoarticular. Nu există teste de laborator cu semnificaţie diagnostică pentru AP.
   Există nenumărate tipuri de poliartrită cu simptome care se suprapun. Tipurile frecvente de poliartrită seronegativă pentru FR includ: spondilita anchilozantă, endocardita bacteriană, boala depunerii de pirofosfat de calciu, guta, polimialgia reumatică, osteoartrita, artrita psoriazică, artrita reactivă, PR, artrita septică, LES, spondiloartropatia nediferenţiată, artrita virală. Alte tipuri de poliartrite seronegative care sunt mai puţin frecvent diagnosticate includ dermatomiozita, poliartrita enteropatică, poliartrita idiopatică cu debut juvenil sau la vârstă adultă, polimiozita, sindromul Sjögren, sclerodermia, sarcoidoza, vasculita sistemică, boala Whipple şi diverse tipuri de poliartrită determinate de bacterii (poliartrita Lyme, poliartrita gonococică, reumatismul articular acut, poliartrita tuberculoasă).
   Boli asociate cu FR pozitiv sunt: PR, alte boli inflamatorii reumatismale, precum sindromul Sjögren primar, crioglobulinemia mixtă, LES, sclerodermia, boala mixtă a ţesutului conjunctiv; infecţii bacteriene cronice – endocardita bacteriană subacută; alte boli – sarcoidoza, fibroza pulmonară interstiţială, hepatita cronică.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.