Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  BUSINESS  »  Advertorial

Encefalita de căpușe, o afecțiune prevenibilă

(P) Encefalita de căpușe trebuie luată în considerare atunci când ne aflăm în faţa unui pacient care prezintă semne de meningită/ meningoencefalită, mai ales după posibila expunere la vectorii specifici, căpușele.

biciclisti adv pfizer capuseAcest lucru trebuie luat în calcul din martie până în noiembrie. Prevenţia joacă un rol de bază în reducerea incidenţei formelor severe de boală. Dintre bolile vehiculate de căpușe, ar fi de menţionat encefalita de căpușe (TBE, tick-borne encephalitis) și borelioza (boala Lyme). Din start trebuie reţinute câteva caracteristici ce diferenţiază cele două boli (vezi tabel).

Cei doi agenţi patogeni nu se exclud însă reciproc, au fost pacienţi la care analizele de laborator au decelat atât infecţia cu Borrelia, cât și infecţia cu virusul TBE.

Etiologia TBE

Dacă despre boala Lyme s-a vorbit destul de mult în ultimii ani inclusiv în România, encefalita de căpușe (TBE) nu a fost adusă în discuţie foarte des. Așadar, agentul patogen al TBE este un virus ARN aparţinând genului Flaviviridae, cu trei subtipuri identificate în funcţie de arealul de răspândire: subtipul european, răspândit în majoritatea ţărilor europene; subtipul siberian și subtipul Orientului Îndepărtat, întâlnit în Asia și în Rusia estică. Rezervorul este constituit de rozătoare mici și de căpușe. Circulaţia virusului este întreţinută în principal de mamifere sălbatice și domestice, purtătoare de căpușe.

Tabel-Encefalita-de-capuse

Transmiterea – prin mușcătura de căpușă, respiratorie, digestivă

La om, transmiterea are loc:

  • preponderent prin mușcătura de căpușă;
  • prin consumul de lapte și produse lactate nepasteurizate provenite de la animale infectate (oi, capre, bovine);
  • pe cale respiratorie sau digestivă, prin inhalarea sau ingestia accidentală a prafului conţinând dejecţiile sau resturile căpușelor infectate;
  • rar, accidental, la personalul de laborator care a venit în contact cu animale infectate;
  • foarte rar – transmitere de la om la om, prin transfuzii sanguine sau prin hrănire la sân.

În Europa, perioada din an în care ne așteptăm la creșterea incidenţei TBE este mai-octombrie, cu peak-uri la începutul și la sfârșitul verii, legate de perioada de activitate a căpușelor.

Creșterea îngrijorătoare a morbidităţii prin neuroinfecţii acute având ca etiologie virusul encefalitei de căpușe și extinderea teritoriilor în care s-au confirmat astfel de cazuri au determinat elaborarea unei definiţii de caz la nivelul Uniunii Europene (UE) și includerea în anul 2012 a acestei boli în lista de boli transmisibile în supraveghere („Amending Decision 2000/96/EC as regards tick-borne encephalitis and the category of vector-borne communicable diseases”).

De menţionat că în România vectorul principal este Ixodes Ricinus, prezent în toate regiunile ţării. Este posibil să ne confruntăm cu o subraportare a cazurilor de TBE, investigaţiile de laborator pentru acest virus nefiind efectuate de rutină.

Tablou clinic

Aproximativ două treimi dintre infecţii sunt asimptomatice. Perioada medie de incubaţie a bolii este de opt zile, cu limite variind între 4 și 28 de zile. După consumul de produse lactate infestate incubaţia este de regulă mai scurtă, de 3-4 zile.

Cea mai cunoscută formă a bolii este cea neuroinvazivă. Se prezintă în două faze. Cea iniţială durează 2-4 zile și se manifestă prin simptome generale, ca febră, dureri de cap, greaţă, dureri musculare și fatigabilitate. Până la două treimi dintre pacienţi se vor recupera după această fază fără a prezenta alte manifestări. Faza secundară apare după o remisiune de 4-7 zile, cu semne de inflamaţie a sistemului nervos central: meningită, encefalită, mielită (febră, redoare de ceafă, cefalee, vărsături „în jet”, alterări ale statusului mental, ameţeală, confuzie, disfuncţii cognitive, ataxie, convulsii, paralizii ale nervilor cranieni, pareze ale membrelor). Durata acestei faze este de 1-3 săptămâni.

Între 30% și 60% dintre pacienţii cu acest tablou clinic sugestiv vor prezenta sechele neurologice și neuropsihice, unele permanente (2-4%). Sindromul postencefalitic (PES) include fatigabilitate, mialgii, artralgii, cefalee, vertij, tulburări ale somnului, labilitate emoţională, dificultăţi de concentrare și memorie. PES ar putea fi consecinţa răspunsului imun inadecvat al gazdei la infecţia cu anumite virusuri, inclusiv cu virusul ce provoacă TBE. În anumite cazuri sunt necesare luni sau ani pentru a reechilibra mecanismele de răspuns imun.

Severitatea bolii crește odată cu vârsta la care a survenit îmbolnăvirea. Astfel, copiii prezintă de obicei forme mai ușoare de TBE și dezvoltă mai rar sechele permanente.

În ceea ce privește subtipurile de virus, s-a observat că subtipul european se manifestă cu forme mai ușoare de boală, cu o rată caz-fatalitate mai mică de 2%. Subtipul estic/Rusia este asociat cu o simptomatologie mai severă, iar rata caz-fatalitate este de 20-40%. Subtipul siberian este responsabil de cele mai multe cazuri de boală cronică/progresivă și are o rată caz-fatalitate de 2-3%.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului se face pe criterii epidemiologice, clinice și de laborator. Practic, TBE trebuie suspectată la pacienţi care prezintă sindrom febril nespecific cu progresie spre boală neuroinvazivă în intervalul de până la patru săptămâni după călătoria în zone endemice, precum și la lucrătorii în agricultură, zootehnie și sectorul forestier.

Prezenţa mușcăturii de căpușă este un indiciu important, dar în 30% dintre cazuri aceasta nu este identificată/relatată. De asemenea, trebuie luat în calcul consumul de produse lactate nepasteurizate, în zonele endemice.

Semnele paraclinice sugestive de infecţie TBE sunt:

  • modificările hemogramei: în faza iniţială a bolii, cu leucopenie și trombocitopenie, iar în faza apariţiei semnelor neurologice, cu leucocitoză și creșterea numărului de leucocite în lichidul cefalorahidian;
  • creșterea ușoară a transaminazelor;
  • detectarea de anticorpi specifici IgM și IgG antiTBE în sânge;
  • detectarea de anticorpi specifici IgM în LCR;
  • seroconversie cu creșterea de patru ori a anticorpilor specifici antiTBE în seruri pereche;
  • detecţia acidului nucleic al virusului TBE în LCR, sânge, fluide, ţesuturi, în funcţie de datele clinice;
  • izolarea virusului TBE din LCR, sânge, fluide, ţesuturi.

De menţionat că titrurile de anticorpi din sânge pot varia în funcţie de statusul vaccinal, momentul recoltării (faţă de debutul bolii), reacţiile încrucișate cu alte tipuri de flavivirusuri circulante în zonă (ex.: virusul West-Nile, virusul febrei Dengue, virusul febrei galbene, virusul Zika).

Detectarea ARN viral în ser (RT-PCR) sau izolarea virusului din sânge este teoretic posibilă în prima fază a bolii. La momentul apariţiei semnelor neurologice este puţin probabil ca virusul să mai fie detectat în sânge. Așadar, RT-PCR și izolarea virusului nu sunt metode de rutină pentru diagnosticul TBE.

Tratament și prevenţie – vaccinare

Tratamentul urmărește ameliorarea simptomelor și prevenirea complicaţiilor, prin administrarea de antiinflamatoare (corticosteroizi), analgezice, reducerea hipertensiunii intracraniene etc. Prevenţia joacă rolul de bază în reducerea incidenţei formelor severe de TBE.

Măsurile generale de prevenţie presupun evitarea consumului de produse lactate nepasteurizate în zonele cunoscute ca fiind endemice, precum și utilizarea mijloacelor fizico-chimice de împiedicare a mușcăturilor de căpușe, îndepărtarea corectă și cât mai rapidă a căpușelor de pe tegumente. Măsurile specifice constau în vaccinare.

În UE sunt înregistrate două tipuri de vaccinuri, ambele inactivate, pentru prevenţia TBE. Amândouă sunt disponibile atât în dozaj pentru copii, putând fi utilizate începând cu vârsta de 1 an, cât și pentru adult. Ambele presupun o schemă de primovaccinare compusă din trei doze, cu un prim rapel la 3 ani, apoi la 5 ani. În același timp, în Rusia sunt disponibile alte două vaccinuri inactivate, utilizate pentru adulţi și copii începând cu vârsta de 3 ani. Studiile de imunogenicitate au relevat că atât vaccinurile utilizate în Uniunea Europeană, cât și cele utilizate în Rusia realizează protecţia pentru toate cele trei subtipuri de virusuri TBE, prin fenomene de cross-reaction. Studiile au arătat o protecţie de cca. 95% în cazul acestor tipuri de vaccinuri. Eficacitatea lor s-a dovedit mai scăzută în cazul populaţiei de peste 50 de ani.

Medicul de familie și www.desprecapuse.ro sunt două surse din care putem afla mai multe despre opțiunea vaccinării. Este indicat să purtăm haine cu mânecă lungă și pantaloni lungi în zonele în care sunt prezente căpușele și să avem la îndemână spray anti-insecte și pensetă. Totodată, este util să ne informăm care sunt zonele cu risc ridicat de infecţie.

 

Viza ANMDMR nr. 9779E din 06.07.2020

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC