Un
spaţiu important în cadrul Conferinţei Naţionale Alzheimer a fost consacrat
abuzului persoanelor vârstnice, o temă mai puţin abordată la noi. Organizaţia
Naţiunilor Unite şi OMS au definit-o ca pe o problemă de sănătate publică în
cadrul Adunării Mondiale dedicate îmbătrânirii în lume, din 2002.
OMS estimează că 4–6% din persoanele în vârstă
suferă diferite forme de abuz. ONU, prin vocea secretarului său general, Ban
Ki-moon, a atras atenţia guvernelor ţărilor membre asupra alarmantei proliferări
a abuzului asupra vârstnicilor, hotărând să proclame 15 iunie – Ziua mondială de luptă împotriva relelor
tratamente aplicate bătrânilor. Respectul
faţă de persoanele vârstnice trebuie să fie parte integrantă a recunoaşterii
drepturilor lor. Deşi această zi este marcată la nivel mondial încă din 2006, în
ţara noastră ea era ignorată. În 2011, subsemnatul a adus-o la cunoştinţa
autorităţilor şi a opiniei publice pe căi media – două emisiuni la radio şi un
articol publicat în „Viaţa medicală“.
Această menţiune sugerează că în domeniul
cunoaşterii şi abordării fenomenului complex al „elder abuse“ suntem rămaşi în urmă şi avem încă multe de făcut. Sperăm
că workshop-ul pe care-l prezentăm să se poate constitui şi într-un imbold de
intrare în normalitatea internaţională a acţiunilor în acest domeniu. În
celelalte forme de abuz şi violenţă – asupra femeii, asupra copilului, în cazul
abuzului zis conjugal sau domestic –, o facem deja cu multă insistenţă şi
vizibilitate.
Organizatorii au avut inspiraţia de a invita
un compatriot, dr. Radu Vraşti, psihiatru stabilit în prezent în Canada, ţară în
care fenomenul abuzului asupra vârstnicioreste abordat cu deosebită răspundere. Prezentarea şi dezbaterile desfăşurate
pe parcursul unei jumătăţi de zi au fost concepute sub forma unui workshop, susţinut
cu relevantă documentare şi informare la zi, inclusiv cu stimularea interactivă
a participanţilor, concretizată în numeroase întrebări, comentarii, opinii,
dovadă a interesului stârnit de subiect, motivant pentru cei prezenţi de a se
angaja în cunoaşterea, prevenirea şi combaterea acestui fenomen negativ ce
atinge demnitatea, interesele, drepturile şi chiar integritatea fizică a
semenilor noştri vârstnici.
Doctorul Vrasti şi-a intitulat workshopul „Deconstrucţia socială a abuzului faţă de bătrâni
în societatea post-modernă şi globalizată“, propunându-şi o analiză
raportată la un context contemporan a realităţilor politice, sociale, economice
şi culturale.
În introducere am putut afla definiţiile
deconstructivismului social, concept mai puţin cunoscut, şi caracteristicile
globalizării, un concept mai familiar, ambele în conexiune cu abuzul şi violenţa.
O privire din perspectivă diacronică asupra
evoluţiei atitudinilor faţă de îmbătrânire şi bătrâneţe, a percepţiei bătrânilor,
a constituit introducerea la expunerea foarte documentată a abuzului, urmată de
o analiză a problematicii acestuia sub diferitele sale aspecte:
• „Reticenţa
bătrânului de a divulga abuzul“ (analiză psihologică, contextuală); „Prevalenţa abuzului la bătrâni şi
variabilitatea cross-culturală“ – o trecere în revistă a datelor statistice
în diferite ţări şi spaţii culturale cu o focusare pe datele din ţara sa de
adopţie, Canada;
• „Locurile
unde se pot petrece abuzurile“ – analiză utilă celor chemaţi să
monitorizeze fenomenul şi să realizeze intervenţia de urgenţă – la propriul
domiciliu, în familie în cazul coabitării cu alţi membri de familie, în instituţiile
de îngrijire;
• „Factorii
de risc ai abuzului în instituţiile de bătrâni“ – este întâlnit mai
frecvent decât se presupune dar, din motive lesne de presupus – teama de
represalii din partea personalului, ascunderea de către îngrijitorii abuzatori,
neangajarea medicului în sesizarea, prevenirea şi combaterea acestei conduite a
unora dintre membrii echipei de îngrijire – adevărata dimensiune nu este
cunoscută;
• „Cine
este victima abuzului?“ – persoane vârstnice, cu cât vârsta este mai înaintată
şi asociază fragilitate şi dependenţă, predominant fiind sexul feminin, subiecţi
suferind de demenţă, cu dificultăţi de comunicare, trăind în singurătate şi
izolare, deţinând bunuri;
• „Cine
sunt făptuitorii?“ – rude descendenţi direcţi, alte rude mai îndepărtate,
dependenţi de susţinerea materială a vârstnicului, cu tulburări mintale, consum
de alcool;
• „Indiciile
abuzului – semne de alarmă“ – eventuale leziuni care nu pot fi explicate
convingător, anxietate şi tendinţa de a nega gesturile de abuz şi violenţă
asupra sa, reacţii conflictuale cu membrii anturajului ş.a.
Alte două aspecte importante au fost: „Tipurile de abuz“ – fizic,
psihologic-emoţional, financiar, sexual, printre cele mai frecvent întâlnite şi,
poate, ceea ce este mai important „Intervenţia
în cazul bătrânului abuzat“ – comunicarea, screening-ul, evaluarea,
intervenţii de urgenţă pentru protecţie şi securizare.
La acest capitol, Canada are o mare experienţă
din care se pot prelua modele de intervenţie cu eficacitate verificată, aceasta
fiind unul din beneficiile cele mai importante ale acestui workshop.
