Rolul principal al Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (CICR) a fost unul de coordonare, dar a devenit treptat mai implicat în operaţiunile de teren, pe măsură ce necesitatea unui intermediar neutru între beligeranţi a devenit evidentă.

În următorii 50 de ani, CICR şi-a extins activitatea și s-au înfiinţat Societăţi Naţionale.

Liga Societăților de Cruce Rosie a fost înființată în mod formal, cu sediul la Paris, de către Societățile de Cruce Roșie din Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia și Statele Unite la 5 mai 1919, se menționează pe site-ul Crucii Roșii Române. 

CICR a convins guvernele să adopte o nouă Convenţie în 1929, pentru a oferi o protecţie mai mare prizonierilor de război, potrivit https://www.icrc.org/. 

Semiluna Roşie a fost adoptată ca simbol al ţărilor musulmane, împreună cu leul şi cu soarele roşu pe fond alb, semn cerut de Persia. În 1980, guvernul Republicii Islamice Iran a decis să renunţe la această emblemă şi să folosească, în schimbul ei, Semiluna Roşie.

Două protocoale adiţionale la Convenţiile de la Geneva au fost adoptate în 1977, primul aplicabil conflictelor armate internaţionale şi al doilea conflictelor armate locale. Protocoalele adiţionale au stabilit, de asemenea, norme privind desfăşurarea ostilităţilor.