Îngrijirile paliative sunt aplicabile încă de la debutul bolii, în corelaţie cu alte terapii menite să prelungească viaţa pacientului. Ele oferă și suport familiei atât în timpul bolii pacientului, cât și după decesul acestuia.
Evenimentele de anul acesta de la Spitalul „Sf. Pantelimon” Bucureşti au făcut obiectul multor „breaking news”. Au generat ample dezbateri, multe persoane exprimându-și puncte de vedere în spaţiul public, inclusiv despre îngrijirea pacientului la finalul vieţii.
Ca urmare a acestor dezbateri, Asociaţia Naţională de Îngrijire Paliativă (ANIP) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la „impactul negativ al respectivelor evenimente asupra sistemului de sănătate din România, inclusiv în ceea ce privește opiniile neconforme cu realitatea apărute în mass-media despre îngrijirile paliative”, ne-a declarat conf. dr. Vladimir Poroch, președintele ANIP. Redăm în continuare câteva dintre aspectele pe care acesta a încercat să le lămurească pentru cititorii publicaţiei noastre.
Ce aţi dorit să subliniaţi prin reacţia publică* faţă de conceptul de îngrijiri paliative?
Am dorit să subliniem necesitatea clarificării conceptului şi valorilor fundamentale ale îngrijirii paliative, dar și să evidenţiem importanţa lor în îngrijirea pacienţilor cu boli cronice progresive. Am încercat să aducem clarificări asupra a ceea ce înseamnă îngrijirea paliativă, care sunt principiile şi valorile acestei forme de îngrijire, dar și ce nu este îngrijirea paliativă. Am evidenţiat diferenţele dintre scopul și rolul intervenţiilor în secţiile de ATI și în îngrijirile paliative. Și, nu în ultimul rând, ne-am exprimat poziţia fermă împotriva eutanasiei și a suicidului asistat.
Care sunt aceste diferenţe dintre scopul și rolul intervenţiilor în secţiile de ATI și în îngrijirile paliative?
În ATI, prioritare sunt stabilizarea și salvarea vieţii în situaţii critice, tratarea patologiilor acute și a complicaţiilor acestora prin proceduri și tehnici avansate, de obicei invazive, pentru a preveni decesul. În îngrijirea paliativă, pe primul loc se află îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor, alinarea simptomelor și confortul acestora – nu vindecarea bolii –, evitarea intervenţiilor invazive inutile și respectarea dorinţelor de îngrijire ale pacientului. Pentru aceasta, intervenim în echipă interdisciplinară în abordarea problemelor fizice, psiho-emoţionale, sociale și spirituale ale pacientului și ale familiei acestuia.
Faţă de eutanasie și suicidul asistat, reacţia a fost fermă împotriva acestora. Care sunt argumentele care stau la baza acestei poziţii?
În primul rând, îngrijirea paliativă se bazează pe un principiu fundamental de respect pentru viaţă, iar eutanasia este considerată o intervenţie contrară acestui principiu. Scopul îngrijirilor paliative este de a alina suferinţa, nu de a provoca moartea. În România, credinţele religioase au o influenţă semnificativă, iar eutanasia este percepută ca fiind în contradicţie cu valorile spirituale și culturale. Îngrijirea paliativă este compatibilă cu aceste valori, considerând moartea ca un proces natural, fără intervenţii artificiale.
Când începe și când se termină îngrijirea paliativă?
Începe din momentul diagnosticului și continuă pe toată traiectoria bolii, indiferent dacă pacientul primește sau nu tratament îndreptat împotriva bolii. Mai mult, ea continuă și după decesul pacientului, ca suport pentru familie în perioada de doliu.
Cine ar trebui să beneficieze de aceste servicii?
În principiu, orice pacient cu o boală cronică progresivă, limitatoare de viaţă poate beneficia, conform Ord. M.S. nr. 253/2018, de intervenţii specifice îngrijirii paliative. Este de preferat ca el să se adreseze acestor servicii cât mai repede, chiar de la aflarea diagnosticului, şi nu neapărat abia când ajunge în fază terminală. Cu cât pacientul beneficiază mai timpuriu de tratamentul simptomatic şi suportiv, cu atât sunt şanse mai mari să aibă o calitate a vieţii mai bună şi, respectiv, mai puţină
suferinţă. Îngrijirile paliative pot fi oferite în acelaşi timp cu alte tratamente de tip activ destinate bolii de bază a pacientului.
În România cum este accesul la serviciile de îngrijiri paliative?
Aş spune că îngrijirea paliativă s-a dezvoltat considerabil în ultimele trei decenii în România. Din păcate, ele se concentrează în principal pe internarea pacienţilor în unităţi cu paturi, în timp ce serviciile la domiciliu și în ambulatoriu rămân insuficient dezvoltate.
Îngrijirile paliative abordează holistic suferinţa complexă a bolnavului incurabil.
Îngrijirile paliative la domiciliu sunt oferite exclusiv prin organizaţii caritabile sau prin servicii private. În aceste condiţii, accesul la servicii este limitat și deseori inadecvat, cu o acoperire inegală la nivel naţional. Cred că pentru a asigura continuitatea acestor servicii în comunitate ar trebui dezvoltate mult mai mult serviciile de îngrijire palitivă la domiciliu şi în ambulatorii.
Spitalele stau mai bine la acest capitol?
Și în spitale mai este loc de o creştere a numărului de paturi, însă consider că prioritare ar trebui să fie cele șapte judeţe care nu au în acest moment niciun serviciu specializat de îngrijiri paliative: Caraş-Severin, Covasna, Gorj, Ialomiţa, Teleorman, Tulcea, Vâlcea. Ca noutate, spitalele care nu au structuri de paliaţie ar putea să îşi înfiinţeze cel puţin o echipă mobilă pentru asigurarea consulturilor specifice de îngrijiri paliative. Acest lucru este permis în conformitate cu Ord. M.S. nr. 253/2018.
Ce consideraţi că ne-ar trebui pentru a dezvolta aceste servicii?
În primul rând, o finanţare adecvată; actualizarea tarifelor de decontare a serviciilor în sistemul asigurărilor de sănătate, pentru a reflecta costurile reale, şi stabilirea unui buget dedicat îngrijirilor paliative, inclusiv pentru îngrijirile paliative la domiciliu și în ambulatoriu. Investiţia în formarea profesională a personalului medical și crearea de stimulente pentru a atrage specialiști în acest domeniu trebuie și ele luate în calcul.
Reînfiinţarea Comisiei consultative de paliaţie din cadrul Ministerului Sănătăţii este și ea necesară, pentru că recenta includere a acesteia ca subcomisie în cadrul Comisiei de Oncologie este inoportună. Îngrijirea paliativă este necesară și se acordă și în multe boli non-oncologice. Apoi, colaborarea profesioniștilor pentru elaborarea unor acte normative în scopul reglementării dreptului pacientului de a decide asupra îngrijirii este iar foarte importantă.
Nu în ultimul rând, înfiinţarea specialităţii de medicină paliativă pentru medici și lansarea unor campanii naţionale de informare pentru publicul larg și profesioniștii din domeniul sănătăţii despre importanţa și beneficiile îngrijirilor paliative sunt, de asemenea, necesare.
Legislativ, se întâmplă ceva?
De curând a fost creat cadrul de dezvoltare a Programului Naţional de Îngrijiri Paliative [PNP], prin OUG 106/sept. 2024. Acesta prevede posibilitatea ca pacienţii să beneficieze atât de îngrijiri paliative de bază, cât şi specializate şi, cel puţin teroretic, va asigura finanţarea la timp şi adecvată a multor servicii de îngrijiri paliative. În transparenţă decizională pe site-ul CNAS se află un document mult așteptat. Este vorba despre Proiectul de Hotărâre de Guvern pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 423/2022 privind aprobarea programelor naţionale de sănătate, însoţit de Nota de fundamentare, care se referă la PNP**
*https://www.anip.ro/data/media/pdf/Pozitia_ANIP_pentru_Sustinerea_ingrijirii_Paliative_semnat.pdf
**https://cnas.ro/wp-content/uploads/2024/10/Proiect-HG-cu-nota-de-fundamentare-14102024.pdf
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe