De ce aţi ales medicina internă?

Mi-am ales această specialitate datorită complexităţii sale. În anul trei de facultate am fost într-o secţie de medicină internă, apoi am văzut pacienţi de la internare și evoluţia lor până în ziua externării. Provin dintr-o familie de medici, am crescut practic printre pacienţi și asta m-a făcut să-mi doresc și să apreciez această meserie. În momentul de faţă pot spune că am făcut cea mai bună alegere pentru mine.

Cum arată o zi din viaţa unui medic din România?

Depinde foarte mult de cum ești ca om, ca medic și de locul unde lucrezi. După părerea mea, înainte de meseria de medic trebuie să fii om și să încerci să înţelegi și să asculţi pacientul. Ziua începe cu raportul de gardă, moment în care se discută subiecte legate de garda anterioară, dar și probleme administrative. Activitatea continuă cu vizita de dimineaţă, internări noi, proceduri, investigaţii și externări. Medicul internist se confruntă zi de zi cu o cazuistică multiplă și variată. Componenta multidisciplinară este esenţială, dar responsabilitatea este individuală. Activitatea de echipă este o caracteristică a medicinei moderne, iar în echipă, internistul face sinteza și ia decizia finală.

Care sunt provocările medicinei interne?

Internistul trebuie să cunoască fiecare specialitate, medicina internă bazându-se pe multidisciplinaritate. Trebuie să fie medicul diagnostician al afecţiunilor complexe și al afecţiunilor multiple. În acest sens, el se situează la etapa următoare medicului de familie și pe treapta care precede medicul specialist. Un lucru provocator este lipsa de informare și educare medicală a pacienţilor, lipsa programelor de screening, probleme cu care ne confruntăm zilnic și care ne îngreunează munca și ne scurtează timpul alocat pacientului.

O abordare analitică a cazului

 Cât de importantă este comunicarea cu pacientul?

Comunicarea cu pacientul este esenţială. Pacientul se așteaptă să fie ascultat și înţeles. Vrea să își povestească toate suferinţele, nu mă refer doar la cele legate de specialitatea unde se prezintă, vrea să găsească un răspuns la îngrijorările și întrebările sale și să plece de la medic cu un confort psihic. Starea de bine de la sfârșitul consultaţiei nu depinde doar de tratamentul în sine, ci și de încrederea pe care medicul a câștigat-o în faţa pacientului. Eu mă bucur foarte mult când la sfârșitul consultaţiei pacientul îmi spune „deja mă simt mai bine!”. Din păcate, în multe cazuri îngrijorarea și suferinţa psihică sunt mai greu de acceptat decât suferinţa fizică.

Care sunt cele mai frecvente afecţiuni cu care vă con­fruntaţi?

Medicul internist trebuie să cunoască fiecare specialitate. Prin formarea sa, va aborda analitic pacientul având în atenţie mereu diferenţierea diagnosticului. Dispune de forţa necesară integrării simptomelor, semnelor, rezultatului investigaţiilor, pentru conturarea unui diagnostic real și ierarhizarea bolilor pacientului în funcţie de specialitate. Pe secţia de medicină internă ne confruntăm cu pacienţi care se prezintă pentru patologii complexe și care solicită din ce în ce mai mult timp pentru investigaţii.

Cum procedaţi când vă aflaţi în dificultate cu un diagnostic sau tratament?

Orice om poate greși atunci când este pus în faţa unui caz complex. În acel moment noi, medicii interniști, apelăm la colegii noștri specialiști, urmând ca împreună să luăm decizia cea mai bună și să facem tot ce este mai bine pentru pacient.

Profilaxia în medicina internă

Ce rol joacă profilaxia în medicina internă?

Având în vedere creșterea duratei de viaţă, bolile cronice sunt tot mai frecvente la om, conduita preventivă în acest domeniu fiind mai mult decât necesară. Astfel, multe dintre aceste boli pot fi evitate sau prevenite. Am observat în timpul practicii mele că pacienţii tind să își examineze singuri bolile, să își facă singuri testele și chiar să își administreze singuri medicamentele. Sfatul meu este să nu caute informaţii despre boală și opţiuni de tratament online, ci să solicite imediat sfatul medicului.

Cum pot fi prevenite bolile cronice?

Bolile cronice au în principal două componente. O componentă pe care noi nu o putem influenţa, și mă refer aici la moștenirea genetică, și una asupra căreia se poate acţiona – stilul de viaţă. Modul în care pacientul înţelege diagnosticul de boală cronică și tratamentul este foarte important în ceea ce privește conduita tratamentului respectiv.

Cum priviţi problema malpraxisului?

Consecinţele unui act de malpraxis pot fi dramatice atât pentru pacient, cât și pentru medic, afectând uneori ireversibil viaţa pacientului, precum și cariera profesională a medicului. În exercitarea profesiei suntem expuși riscului de malpraxis din cauze care uneori nu ţin de pregătirea noastră profesională, ci de particularităţi ale unui sistem medical adaptabil. De aceea este necesară o cunoaștere aprofundată a tot ceea ce reglementează acest domeniu, putând astfel, prin mijloace care ţin de persoana noastră, să prevenim malpraxisul medical.

Noi sarcini din cauza pandemiei

Cum a influenţat pandemia activitatea profesională?

Cel mai important lucru în abordarea pacientului cu COVID-19 este comunicarea, deoarece un astfel de diagnostic poate avea un impact emoţional semnificativ. Medicul internist tratează cazuri complexe, care necesită timp, cunoștinţe și răbdare. Ca medic rezident am știut de când am ales această profesie că este grea, că există multe riscuri, mult timp petrecut departe de cei dragi, dar nimeni nu s-a așteptat că o să fie un virus nou care o să îngrozească omenirea. Cele opt-nouă luni de pandemie „m-au călit emoţional și fizic”. Medicul rezident trebuie să vadă patologii diverse, să acumuleze informaţii pe care mai târziu să le pună în practică. Din cauza pandemiei, fluxul de pacienţi cu boli cronice s-a redus, ceea ce pentru noi este un dezavantaj. Pe de altă parte, noile sarcini legate de cunoașterea, îngrijirea și monitorizarea pacienţilor infectaţi cu SARS-CoV-2  ne fac să devenim responsabili, implicaţi și devotaţi.

Ce aţi schimba în sistemul de sănătate?

Sistemul de sănătate românesc trebuie să devină unul care ajută oamenii să fie sănătoși, un sistem care este corect, în care oamenii să aibă încredere și care este acolo când e nevoie de el. Modul în care serviciile de sănătate sunt furnizate trebuie personalizat. Pacienţii diferă în multe moduri, inclusiv în ceea ce privește cunoștinţele și capacitatea lor de a înţelege sistemul sau propria lor stare de sănătate. Pacienţii au nevoi și preferinţe diferite, iar serviciile trebuie adaptate acestor diferenţe. Calitatea și responsabilizarea cred că sunt esenţiale în sistemul de sănătate.

Mulţumirea pacienţilor, cea mai mare realizare

Tot mai mulţi medici aleg să plece din ţară. Ce v-a determinat să rămâneţi aici?

Nu regret că am rămas în România ca să practic meseria asta frumoasă. România este o ţară cu o creștere semnificativă, cu medici și profesori de valoare. Scopul meu este să pot acumula cât mai multe informaţii și experienţă. Fiind o specialitate vastă, am nevoie să iau tot ceea ce este mai bun de la fiecare spital, clinică, medic, profesor și să aplic în cariera mea.

Care consideraţi că sunt cele mai importante realizări din cariera dv.?

Faptul că am ajuns unde sunt astăzi pentru mine este o realizare. Este ceea ce mi-am dorit să fac, este ceea ce îmi place, ceea ce mă reprezintă. Pentru mine cea mai mare realizare este aceea ca, la sfârșitul zilei, să văd pacienţii plecând acasă mulţumiţi și liniștiţi.

Ce sfat i-aţi putea oferi unui medic aflat la început de drum?

Ca să poţi fi medic trebuie să-ţi placă și să iubești această meserie. Cel mai important lucru: să înţeleagă în adevăratul sens al cuvântului ce înseamnă să fii medic și să păstrezi întotdeauna un echilibru între viaţa profesională și cea personală. Medicina este o dezvoltare profesională continuă care necesită multă dăruire, implicare și pasiune.