La sfârșit de
săptămână, Ateneul a găzduit concertul oferit de Orchestra mondială a
medicilor. Cu Stefan Willich la pupitru, aceasta s-a aflat în țara noastră
pentru a susține realizarea proiectului unei rețele de telemedicină pentru
epilepsie în România. În alocuțiunea sa, organizatorul turneului efectuat la
Cluj, Brașov și București, prof. dr. Florin Amzica din Canada (el însuși
violonist), a subliniat faptul că cei 105 membri ai ansamblului, sosiți din
toate colțurile lumii (Germania, Hong Kong, Finlanda, Canada, Elveția, Japonia,
Anglia, SUA, Spania, Italia, Olanda, Australia, Costa Rica și, firesc, România)
s-au implicat în acest demers suportând și toate cheltuielile de deplasare și
cazare. Sub auspiciile Academiei Române, în organizarea Lions Club, beneficiind
de sprijinul Academiei de Muzică din Cluj (unde au avut loc repetițiile),
precum și de instrumentele (violonceli și contrabași) puse la dispoziție pentru
concerte de fabrica din Reghin, serile-eveniment au constituit un gest-simbol
în cadrul efortului medicilor de a crea rețeaua respectivă, la care s-a referit
apoi medicul clujean Bogdan Florea. Vlad Voiculescu, ministrul sănătății, a
adresat apoi un salut oaspeților, în română, engleză și germană, mulțumindu-le
pentru generozitatea cu care s-au implicat.
Anna-Margarete Kries (Germania), concertmaestru WDO Foto: Ștefan Socaciu
Deloc
întâmplător, soliști au fost doi instrumentiști plecați din țară cu ani în
urmă, afirmați peste hotare într-o activitate deosebită, fie în cadrul unor
orchestre, fie în formații camerale. Iar dirijorul și fondatorul Orchestrei
mondiale este deopotrivă medic și muzician, deținând de-a lungul vremii și
funcții importante în ambele domenii.
Programul s-a
deschis cu Transylvania Bluegrass, lucrare de Șerban Nichifor prezentată
în primă audiție, scrisă, de altfel, special pentru a fi cântată cu prilejul
turneului, gândită pentru vioară și orchestră, pornind de la ideea alăturării
unor melodii inspirate din folclorul specific spațiului transilvan. Violonistul
Ioan Harea (Canada) a abordat cu virtuozitate și reală plăcere motive din
dansurile sau doinele noastre, dar și sonuri de ceardaș, landler sau poate
evocări ale cântecelor „la modă“ în primele decenii ale veacului trecut, totul
derulat pe suportul discret al ansamblului. Iar publicul, chiar dacă a aplaudat
după fiecare parte a suitei, a reacționat încântat (și) la melodiile
binecunoscute, apreciind și calitatea solistului.
Vlad Voiculescu, ministrul sănătății, a adresat muzicienilor
mulțumiri pentru contribuția la proiectul de caritate de telemedicină în
epilepsie
A urmat
simfonia Harold în Italia de Berlioz, în care violista Aida-Carmen
Soanea (născută la Iași, stabilită în Germania) a cântat cu deosebită căldură,
cu o frazare și o expresie elegantă (date subliniate apoi și în bisul rafinat).
Solista a colaborat excelent cu orchestra, care s-a dovedit la nivelul unui
ansamblu profesionist. Acest aspect este cu atât mai demn de remarcat cu cât
medicii-muzicieni s-au întâlnit pentru a repeta cu doar câteva zile înainte,
ceea ce nu s-a „simțit“, dovadă fiind omogenitatea și mobilitatea cu care au
parcurs ampla partitură, construită în planuri contrastante bine conturate, cu
suprafețe lirice, transparente și explozii susținute de alămuri („scăpările“
trompeților au trecut, totuși, în plan secund).
După pauză, în
Simfonia nr. 6 Pastorala de Beethoven am regăsit acea calitate a
sonorității, acea corelare între partizi și „linia mare“ a unui opus celebru,
redat cu acuratețe și implicare. Spectatorii au aplaudat, din păcate, și de
această dată, după fiecare parte, deși structura lucrării era notată în
program, iar la final au ovaționat îndelung performanța unei orchestre care,
sub conducerea unui dirijor riguros, cu o gestică tradițională dar foarte
clară, rezolvând eficient ușoarele dezechilibre, a oferit un concert foarte
bun. Efortul interpreților a fost răsplătit din plin, având și satisfacția de a
fi contribuit efectiv la demararea unui proiect medical de anvergură, de care
vor beneficia numeroși pacienți români.
Anca FLOREA
Am întâlnit doctori fericiți
Ultimul din
cele trei concerte pe care Orchestra mondială a medicilor le-a susținut în
România a fost găzduit de Filarmonica „George Enescu“ și s-a plasat sub semnul
entuziasmului. Cel mai evident ni se pare entuziasmul orchestrei, care, pe
lângă faptul că face figura unui ansamblu profesionist, adaugă interpretării o
bucurie și o prospețime deloc reprimate de presupusa solemnitate a unui
simfonic. Dirijorul și fondatorul acestei structuri muzicale a spus că este
încântat de sala Ateneului, pe care a calificat-o drept „una dintre cele mai
frumoase săli de concert din lume, dacă nu cumva cea mai frumoasă“, iar
violista Aida Carmen Soanea, cea care a susținut partitura simfoniei lui Hector
Berlioz, a fost mai mult decât satisfăcută de calitatea colaborării cu o
orchestră de amatori care atinge performanțele uneia profesioniste de mare
calitate.
Aida-Carmen Soanea (violă) a fost solista celei de-a doua
lucrări a concertului, „Harold în Italia“ de Hector Berlioz. La
București, artista de origine română a fost aplaudată îndelung, revenind
pe scenă pentru un bis Foto: dr. Monica-Emilia Chirilă
Entuziasmul
publicului de la acest eveniment este imposibil să nu fie remarcat, mai ales
când acest public este format din suflete simțitoare de medici și filantropi.
Starea de bucurie a ascultătorilor a fost atât de mare, încât „a dat pe afară“,
mai ales pe parcursul aplauzelor – oferite și când a fost cazul, și când nu. La
început deranjați de această eludare a regulilor secvenței de aplauze, unii
instrumentiști, dar mai ales solista au făcut, cu toată discreția, eforturi să
convingă asistența să nu mai bată din palme între părți, dar fără niciun spor.
Lumea dorea să se simtă bine. Și chiar așa a fost.
Cel mai bine
s-a văzut mulțumirea la onorabilul Stefan Willich, care a dirijat cu o
afecțiune aproape părintească o orchestră de o sută cinci persoane, care a
umplut scena sus până la orgă și jos până la buza scenei. Strict, exact, fără
partitură, dar și fără o gesticulație spectaculoasă, conducătorul ansamblului a
mânat cu mare delicatețe sumedenia de instrumentiști adunați din toate
colțurile lumii pe suprafața unei piese epuizante ca aceea a lui Berlioz, prin
tornada motivelor de dans transilvane din suita românească a lui Șerban
Nichifor și, după antract, pe plaiurile tumultuoase ale Pastoralei lui
Beethoven.
Dacă acest
concert important și memorabil s-a deschis cu un grupaj de alocuțiuni având
aproape toate ca subiect îndemnurile pentru materializarea unui proiect nobil,
precum și mulțumiri pentru donațiile și sprijinul logistic acordat ansamblului
artistic, încheierea lui a fost relaxată, caldă și amicală. Artiștii au făcut o
mulțime de fotografii pe scenă și prin sală, au fraternizat cu spectatorii
gălăgioși din București, pe care însă i-au lăudat că nu le-au sunat telefoanele
și câțiva au reîntâlnit prieteni de altădată cu care s-au pupat cu foc.
Ioan Harea (Canada), solistul primei piese din programul
concertelor WDO în România, „Transylvania Bluegrass“ de Șerban Nichifor.
Lângă violonist se află prof. dr. Stefan Willich, dirijorul și
directorul WDO
Organizatorii
au făcut toate eforturile ca rangul de eveniment al concertului să fie asigurat
și se pare că au reușit, deoarece asistența a părăsit cu greu incinta
Ateneului. Directorul Filarmonicii, cel care a făcut onorurile pentru invitații
marcanți, la sfârșitul manifestării zâmbea discret în barbă, ca și când ar fi
recunoscut că totul e bine când se termină cu bine.
Dr. M. Gh. CĂLIN
Armonia generozității
Orchestra
mondială a medicilor a susținut în seara de 26 mai, la Cluj, primul dintre cele
trei concerte ale turneului din România. Din 2008, de la concertul de debut de
la Berlin, numeroase proiecte medicale umanitare au fost sprijinite prin
prezența orchestrei în Germania, Austria, SUA, Canada, China, Japonia, Taiwan,
Tailanda, Chile, Africa de Sud și Barbados. De două-trei ori pe an, un subgrup
din cei peste o mie de medici din 46 de țări călătorește, prin mijloace
financiare proprii, pentru a oferi un concert în sprijinul celor care au nevoie
de îngrijiri medicale.
Sub bagheta
dirijorului prof. dr. Stefan Willich, fondatorul orchestrei, 105
medici-muzicieni din 16 țări s-au transformat într-un întreg armonios,
interpretând Transylvania Bluegrass de Șerban Nichifor, Harold în
Italia de Hector Berlioz și Simfonia nr. 6 Pastorala de Ludwig van
Beethoven. Profesorul Willich, cardiolog și cercetător, a lucrat timp de mai
mulți ani la Harvard, după care a devenit directorul Institutului de medicină
socială, epidemiologie și economie sanitară din cadrul centrului medical al
Universității Charité din Berlin, iar între 2012 și 2014 a fost președintele
(rectorul) Conservatorului de Muzică „Hans Eisler“ din același oraș.
Alături de
medicii din orchestră au urcat pe scenă ca soliști violonistul Ioan Harea și
violista Aida-Carmen Soanea. Maestrul Harea, fondatorul și conducătorul
Cvartetului de Coarde care îi poartă numele și al Orchestrei Virtuoși, profesor
la Facultatea de Muzică „Crane“ a Universității Statului New York din Potsdam,
a avut anterior și funcția de concertmaistru asociat la Orchestra Municipală
Simfonică din Caracas. „Classic Gipsy“ este un program unic de piese de
virtuozitate clasică combinate cu orchestrații de muzică gipsy, tangouri și
jazz, cu care violonistul a încântat de numeroase ori publicul canadian.
Solista Aida-Carmen Soanea, născută la Iași, și-a desăvârșit educația muzicală
la Freiburg și Paris, fiind câștigătoarea premiului I în 2005 a competiției de
violă Bucchi de la Roma și a premiului II la Moscova, în 2000. Interpretează
muzică clasică și contemporană, colaborând cu muzicieni din mai multe țări, și
este una dintre cele mai apreciate violiste ale generației sale.
Pentru că un
eveniment caritabil nu trebuie să fie și exclusivist, concertul desfășurat în
sala Auditorium Maximum a fost transmis prin satelit de TVR Cluj la Cinema
„Florin Piersic“, unde elevii, studenții și pensionarii au beneficiat de
intrare gratuită. În pauza dintre cele două părți ale concertului, în holul
cinematografului au putut fi admirate fotografii de arhivă oferite de Agerpres,
o adevărată incursiune vizuală în istoria României.
Prof. dr. Florin Amzica (Canada), membru al Orchestrei mondiale a
medicilor, a fost principalul artizan al realizării turneului WDO în
România. Tot el va fi și în continuare implicat în sprijinul colegilor
români care vor face parte din rețeaua de telemedicină în epilepsie
Concertele
World Doctors Orchestra în România vin în sprijinul proiectului de telemedicină
în epilepsie, organizat la inițiativa unor medici și a cluburilor Lions din
Cluj-Napoca, cu scopul de a ameliora calitatea vieții persoanelor cu epilepsie
din România. Înființarea rețelei naționale de telemedicină în epilepsie
presupune dotarea cu echipamente video EEG a unui număr inițial de cinci
cabinete în orașe cu peste 100.000 de locuitori, între 2016 și 2018 urmând a fi
instruiți medicii și asistenții tehnicieni de către experți naționali și
internaționali. Beneficiile acestei rețele constau în accesibilizarea
diagnosticului și a monitorizării corecte, facilitarea comunicării între
medicii care tratează această boală, persoanele din medii defavorizate fiind o
categorie pentru care va exista o implicare specială.
Membrii
orchestrei au fost aplaudați și sunt apreciați pentru dublarea competenței
profesionale medicale de cea muzicală, precum și pentru disponibilitatea de
a-și ajuta semenii și în acest fel. După cum declara dr. Bogdan Florea,
principalul organizator, în cuvântul de mulțumire, „Viața nu se măsoară doar
prin anii trăiți, ci și prin schimbările din viețile oamenilor pe care îi
întâlnim și îi putem ajuta“.
Dr. Monica-Emilia Chirilă
Intențiile bune pavează drumul spre
grație
Pe Stefan
Willich nu l-am descoperit singură. Anul trecut, redactorul șef mi-a propus să
scriu despre el pentru „Viața medicală“. Habar nu aveam cine e omul, așa că
totul a început cu o căutare pe Google. Astfel am aflat că Willich e medic,
dirijor și nebun. Bine, ce-i drept, nu scrie pe Wikipedia că e nebun. Dar
citind despre el și mai apoi intervievându-l, m-am convins. Ce om normal la cap
se împarte toată viața între medicină și muzică fără să își permită
compromisuri de performanță la niciuna dintre ele? Ce om normal la cap
părăsește în 2012 un post galonat de profesor și director al unui institut de
cercetare la Charité, ca să țină timp de trei ani frâiele conservatorului
„Hanns Eisler“ din Berlin? Și cât de „nebun“ trebuie să fii ca să înființezi o
orchestră mondială a medicilor, care urcă pe marile scene ale lumii să strângă
bani pentru diferite cauze medicale și sociale, după ce își mai plătesc și
singuri toate costurile deplasării? Nebun de trei ori. Trebuia să îl cunosc.
Portretul făcut
lui Willich, publicat în ediția specială de Crăciun, deși făcut de la distanță,
prin discuții pe Skype, este despre un om curat în discurs și idei, care chiar
are multe de povestit. Puzzle-ul avea, de fapt, o soluție plictisitor de
simplă. Trecerile de la muzică la medicină, dar și aducerea celor două la un
numitor comun au fost posibile fiindcă muzicianul Willich și medicul Willich
împart disciplina celui care vrea să își facă treaba cât mai bine și
creativitatea pe care ți-o dă dorința de a ajuta în mai multe feluri decât îți
permite limitarea la o singură definiție profesională.
Sâmbăta
trecută, muzicianul Willich a regizat World Doctors Orchestra pe scena
Ateneului Român, în actul trei dintr-un turneu menit să strângă bani pentru
înființarea unei rețele de telemedicină în epilepsie în România. Tot sâmbătă,
medicul Willich s-a întâlnit cu alți colegi ai săi care vor să vindece și
dincolo de ceea ce pot scrie pe o rețetă, spune într-o consultație sau rezolva
printr-o operație. De nouă ani de zile, îi colecționează pe mulți dintre ei
într-o orchestră care numără deja mai mult de o mie de medici din toată lumea.
Invitați
de onoare la concertul de la Ateneul Român au fost principesa Maria,
acad. Ionel Valentin Vlad, președintele Academiei Române, acad. Ioanel
Sinescu, rectorul UMF „Carol Davila“ București – în fotografie alături
de dr. Bogdan Florea (dreapta), principalul organizator al turneului WDO
în România
Stefan Willich
și-a condus cu fermitate oamenii spre un moment artistic poate imperfect, poate
imprevizibil, dar onest și, în cele din urmă, robust. Acum mult timp, când s-a
decis să facă medicina, Willich încerca să-și protejeze pasiunea pentru muzică.
I se părea prea valoroasă ca să facă din ea slujba-de-câștigat-pâinea. Ca
amatori, și instrumentiștii lui au reușit să își păstreze bucuria. Bucurie la
care am fost martoră și mai târziu în noapte, după concert, când muzicienii
s-au strâns în holul Ateneului să asculte discursul dirijorului, pe care l-au
aplaudat făcând valuri. Da, da, valurile ușor de tradus în orice limbă, pe care
le poți întâlni pe orice stadion, ca semn al unei mulțimi cu valori comune.
Tot după
concert, m-am întâlnit, în sfârșit, față în față cu Stefan Willich. Înalt,
elegant, obosit și mândru de oamenii lui. Am schimbat trei vorbe în engleză și
vreo două în germană. El era coerent în ambele, eu mai puțin. Mi-a povestit
despre concertele din Cluj și Brașov și mi-a mulțumit că în decembrie îi
dusesem mesajul mai departe.
Alexandra NISTOROIU
P.S.: Cum se poate clona binele? Era întrebarea la care
răspundea acum câțiva ani Vlad Mixich, într-un reportaj despre rețeaua
citostaticelor. Întâmplarea a făcut ca seara să fie deschisă de Vlad
Voiculescu, actualul ministru al sănătății, personaj principal în investigația
despre „clonarea binelui“. O altă rețea prin care se încearcă același lucru, de
data asta una oficială, va fi pusă pe roate pornind de la sumele strânse cu
ocazia turneului World Doctors Orchestra.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
