Primim în urgență un coleg de breaslă cu o mare instabili- tate, împins într-un căruț cu rotile. Ca vârstă, cam 70 de ani, dar încă lucra la laboratorul unui spital de stat. 

15-18 aprilie - Zilele Mondiale de conștientizare a bolilor vestibulare 

Aveam diagnosticul – ototoxicitate post-vanco- micină 14 zile și alte „cocteiluri” administrate pentru endocardită bacteriană/stenturi... etc. De trei zile fusese externat din propriul spital și venise la noi fiindcă era amețit și total instabil, dar avea auzul normal, conform vârstei. 

Există o vestibulototoxicitate în cazul mai multor antibiotice – aminoglicozidele încă ne sunt de foarte mare ajutor atât în infecții bacteriene, cât și în tuberculoză rezistentă. I-am făcut teste corecte – așa cum scrie în ghidurile noastre –, să știm exact pe ce frecvențe ne putem baza. Din trei teste – calorice, scaun rotator și videohead impuls test –, am descoperit că pe frecvențele joase și canalele an- terioare încă mai aveam o rezervă de stimulat.

Am pus diagnosticul de areflexie vestibulară bilaterală post-ototoxică, potrivit criteriilor Societății Barany, și am început ședințele de reeducare vestibulară intensivă: trei pe săptămână, timp de trei săptămâni, adică zece ședințe, iar pacientul nostru lucra și acasă exerciții personalizate. După două săptămâni mer- gea singur și la două luni și-a reluat serviciul și mersul cu mașina! Happy end rapid, cu îmbrățișări și toată lumea fericită! 

Învățăm creierul să anuleze oscilopsiile 

Strategia în aceste cazuri de distrucție bilaterală a urechilor in- terne este de substituție, cum ar veni, „te învățăm să mergi din ochi, că urechi nu mai ai”; învățăm creierul să anuleze oscilopsiile – sen- zația cumplită că mediul se mișcă odată cu tine –, stimulăm reflexe spinale, facem alte căi, ne ajutăm de cerebel și cortex, iar rezultatele sunt incredibile. Oamenii își reiau viața, devin din nou indepen- denți, conduc mașina, merg la serviciu, se reintegrează complet. 

Avem câteva minuni – adică recuperare în 14 zile a mersului în cazul unui sindrom Cogan cu areflexie completă. A avut un debut acut și un diagnostic imediat, rămânând cu oscilopsii slabe doar la alergare. Nu a avut nevoie decât de aparate auditive, dar acum, după patru ani, nu le mai poartă, auzul ajungând la 35 db pierdere bilaterală. Avem și un alt sindrom Cogan ce nu a avut diagnostic rapid; rămâne nerecuperat, cu implant cohlear, persoana nu con- duce mașina, e pensionată la 40 de ani. Nu a făcut nicio recuperare imediată, iar după cinci ani nu am mai avut rezultatele sperate. 

Recuperarea vestibulară trebuie începută în stadiul supraacut 

Unii pacienți pot avea recuperări excepționale, pentru că încep recuperarea în stadiul supraacut, cât mai devreme, aproape de de- but. Atunci se face cea mai bună și rapidă recuperare, când creierul își vede leziunea și nu apucă să-și facă o strategie compensatorie lentă. Pentru unele patologii, mai ales unilaterale, cum sunt infla- mațiile, nevritele, reușim să facem recuperare completă, rapidă, nu doar o compensare. 

Dar pentru asta avem nevoie de timp: con- sultații de două-trei ore, teste grele, nedeconta- te de statul român, ci plătite de pacienții noștri. Repetăm testele (gratuit) în primele trei luni. În plus, pa- cienții trebuie să vină la ședințe de recuperare în clinică, unde se lucrează la viteze foarte mari, cu stimulare opto- cinetică, realitate virtuală, combinații de tehnici standar- dizate, dar și personalizate fiecărui pacient, în funcție de patologie, vârstă, greutate, stil – anxios, panicos etc. 

Și da, dragă CAS Cluj, nu suntem eficienți. Asta doar pentru șefii tăi, că nu facem 19 consultații în opt ore, ci doar cinci! Asta, deși lucrăm de dimineața până seara. Așa că nu merităm jignirea ce o aduci unor medici excepțio- nali, mult mai eficienți decât dosarele groase ale pacienți- lor noștri: RMN, CT, spitalizări, medicație cronică timp de mulți ani, decontabilă, și, la sfârșit, pensionarea lor. Noi luptăm să ne facem pacienții funcționali. 

Neuronita vestibulară nu trebuie tratată la pat 

Acest creier minunat pe care îl avem are o plasticitate extra- ordinară la toate vârstele. Dacă își vede problema, imediat caută singur soluții (de multe ori de compromis), pentru a compensa, a repara daunele organice – nevrite, tumori – sau disfuncțiile în mo- dul cel mai simplu pentru pacient. 

Vă dau un exemplu: am o neuronită vestibulară, amețesc foarte tare, cu vertij rotator, am instabilitate, greață, vomă, nu pot merge. Dacă stau doar în pat, nu mă mișc, nu fac nimic și doar primesc zece zile perfuziile standard, mă voi ridica foarte greu, recuperarea este dificilă, rămân cu instabilitate, nesiguranță, evit mișcările rapide ale capului, am altă verticală subiectivă, voi ține capul ușor aplecat (unii rămân pe viață cu capul aplecat mereu, au o postură modifica- tă, asimetrică, rigizi, lenți, comportament evitant). După asta, voi cere încă o lună concediu, nu voi avea curajul să conduc, să urc pe dealuri, să cobor repede scări etc. 

Dar dacă aleg să mă dau jos din pat chiar din prima zi, ținân- du-mă de pereți, mă străduiesc să stau, să merg, să fac ceva, recu- perez foarte rapid echilibrul static și verticala subiectivă. Dacă mai fac și exerciții simple, compensez bine și îmi reiau activitățile chiar și în două săptămâni. 

Dacă ai o plecare urgentă cu avionul, în trei-cinci zile, și faci un sindrom vestibular tip neuronită, poți participa la o serie de ședințe intensive, două pe zi a câte o oră, unde vei învăța și ce să lucrezi acasă, cum să compensezi, astfel încât vei putea să ai o recuperare excelentă chiar și în cinci zile. 

Reabilitarea vestibulară a fost studiată pe... pisici 

Utilizăm diferite tehnici, foarte multe aparate, realități virtua- le, softuri și mereu schimbăm setările, ridicăm gradele de dificulta- te până când totul devine normal. Important este ca oamenii să fie informați, să înțeleagă scopul, modalitățile de realizare și termene- le foarte scurte de realizare – circa două săptămâni. 

Nu le-am inventat noi, ci doar am urmat niște studii clinice făcute de 10-15 ani de Michel Lacour, un cercetător din Marsilia (Franța), celebru pentru studiile sale pe pisici cu și fără leziuni de nervi vestibulari. Francezii îi spun reabilitate vestibulară, dar mie mi se pare că reeducare vestibulară sună mai bine.

O pacientă foarte simpatică, dar care nu suporta apa, valurile, a venit la noi în clinică pentru că-și dorea mult să plece într-o ex- cursie cu barca. La acel moment nu putea nici să alerge pe aleile din parc, de pe marginea lacului. Nici în mașină nu se simțea bine, nu putea nici măcar să-și citească mesajele din telefon. Soțul ei râdea când ea îi spunea că se duce la ședințe de reabilitare vestibulară. Suna ca și cum mergea la grupurile de persoane dependente. 

La urma urmei, contează cum sună denumirea? Nu. Contează că, după ce ai pățit ceva și ți-ai pierdut echilibrul, mersul normal, primești un diagnostic corect și înveți să-ți refaci reflexele. Pentru că echilibrul se menține inconștient.

Invit colegii medici la primul nostru congres multidisciplinar și internațional de vertij din România, în septembrie 2025, unde îl veți auzi chiar și pe Michel Lacour (detalii pe congresvertij.ro). Sau măcar să descoperiți mai multe informații pe site-ul Societății de Vertij, Tinitus și Hipoacuzie (www.vertij-tinitus.ro).   

NU SUPORȚI BĂRCILE? ÎN ZECE ȘEDINȚE NU VEI MAI AVEA DELOC RĂU DE BARCĂ! AI COPIL CU RĂU DE MAȘINĂ? ÎL PUTEM DESENSIBILIZA, ASTFEL ÎNCÂT SĂ STEA LINIȘTIT, FĂRĂ VOMĂ ȘI GREAȚĂ LA CONDUSUL ÎN CURBE.