Sub egida Consiliului Europei, a
Directoratului european pentru calitatea medicamentelor şi a asistenţei
medicale, în perioada 23–27 aprilie 2013, a avut loc, la Wildbad Kreuth
(Germania), o întâlnire de lucru privind utilizarea optimă a factorilor de
coagulare şi a imunoglobulinelor. Au participat peste 140 de specialişti în
domeniu, din 34 de ţări europene, din mediul academic sau spitalicesc,
reprezentanţi ai industriei farmaceutice, ai centrelor de transfuzie, ai
autorităţilor de control şi reglementare, ai asociaţiilor de pacienţi (Consorţiul
European de Hemofilie, Federaţia Mondială de Hemofilie, Organizaţia Internaţională
a Pacienţilor cu Imunodeficienţe Primare); au fost prezenţi, în calitate de
observatori, reprezentanţi din SUA, Federaţia Rusă, Ucraina, Australia, Noua
Zeelandă, Japonia. A fost cea de-a treia întâlnire de acest fel, după cele din
1999 şi 2009, dedicată unei probleme strategice în spaţiul Uniunii Europene:
bunele practici clinice şi de administrare optimală a unor produse terapeutice
derivate din plasmă.
Au fost prezenţi referenţi de renume internaţional:
Harvey Klein (SUA), Wolfgang Schramm (Germania), Paul Giangrande (Marea
Britanie), Patrick Robert (SUA), Pier Mannucci (Italia), Rainer Seitz, Hans
Hartmut Peter (Germania), Ivo van Sewell (Olanda) etc. În calitatea lor de
experţi în domeniile abordate, fiecare dintre cei amintiţi a prezentat situaţia
actuală a performanţelor industriei farmaceutice în ceea ce priveşte cantitatea
şi securitatea produselor, a aşteptărilor privind necesităţile terapeutice, a
accesibilităţii la produsele medicamentoase respective, a felului în care în
diferitele ţări din Europa, dar şi în întreaga lume, necesarul în aceste
medicamente are o acoperire adecvată. În cadrul unor dezbateri mai largi, au
fost discutate alternative terapeutice, preparatele biosimilare – subiecte de
cercetare actuală, aflate în plin avânt, menite să rezolve numeroasele probleme
cu care se confruntă lumea medicală. Multe dintre acestea au apărut în mod
firesc, datorită necesităţilor terapeutice sporite, reclamate de medicina
contemporană. Se semnalează însă, în întreaga lume, deficitul de plasmă –
materie primă pentru majoritatea produselor substitutive, indispensabile celor
două categorii de boli luate în discuţie: hemofilia şi coagulopatiile înrudite,
respectiv imunodeficienţele primare.
Un loc special a revenit dezbaterilor
privind asistenţa optimă în bolile amintite, ambele recunoscute de OMS ca afecţiuni
ce reclamă un tratament special, cu medicamente denumite „esenţiale“. S-a
conchis, ca urmare a acestui statut, că aceste medicamente trebuie să devină
prioritare pentru asistenţa medicală, comportând semnificaţia de terapie etiologică indispensabilă vieţii.
În acest context, s-a reiterat problema dreptului la acces egal,
non-discriminativ, al bolnavilor din spaţiul UE la o asistenţă adecvată; s-au
admis, prin consens general, drept cantităţi adecvate din punct de vedere
terapeutic, dozele de 0,400 g/kg corp/lună – imunoglobulină i.v. sau s.c. pentru imunodeficienţele primare, iar pentru hemofilie – 3
UI/capita/an factori de coagulare de substituţie. S-a subliniat importanţa
particulară a luării în considerare şi a aplicării acestor recomandări în
perioada istorică actuală, în care asistenţa medicală transfrontalieră este o
realitate. Speranţa de viaţă, calitatea vieţii în continuă optimizare,
reducerea cheltuielilor indirecte au fost argumente categorice în pledoaria
pentru asigurarea accesului egal al tuturor cetăţenilor UE la o terapie de
substituţie eficientă şi performantă.
