Ne mai mirăm de lipsa de respect și de încredere a cetăţenilor faţă de medici când încă există practici condamnabile?
Fără îndoială că, dintre toate meseriile, medicina presupune nu numai profesionalism și deontologie, ci și empatie deosebită. Ba am spune că, fără aceasta din urmă, celelalte atribute pierd din valoare.
Mărturisesc că, vorbind despre empatie, în afara înţelesului curent de apropiere, de trăire sau de identificare cu cel cu care vii în contact în circumstanţe bine determinate, nu aveam chiar bine conturată semnificaţia noţiunii.
Așa că m-am adresat DEX-ului nostru cel de toate zilele și am dat de o definiţie surprinzătoare: empatia este o formă de intuire a realităţii prin identificare afectivă. Cu alte cuvinte, este vorba de ceva mult mai mult decât apropiere și înţelegere a cuiva, presupune percepţia realităţii pe care o trăiești, prin intermediul celor din jur.
În context, cum am putea califica poziţia unui medic care nici după mai bine de cinci săptămâni nu s-a obosit să redacteze protocolul unei examinări IRM a unui pacient aflat în așteptarea tratamentului radioterapic pentru – atenţie! – o afecţiune deloc iertătoare?
Se mai poate vorbi de profesionalism? De conștiinţă și deontologie medicală? Sigur, medicul încearcă să se disculpe, invocând aglomeraţia căreia nu-i poate face faţă. Dar, iertat să fiu, scuza îl apasă și mai tare, recunoscând că este vorba de o cutumă care privește mai mulţi pacienţi, nu de un caz izolat.
Și apoi argumentul e generat, cu sau fără voie, chiar de către cel incriminat. Dacă ar redacta protocoalele în câteva zile, ar mai exista aglomeraţia? Sau dacă e depășit de volumul de activitate, mai ales că e vorba de un cabinet privat în contract cu Casa de Asigurări, de ce nu și-o limitează, lăsând locul altcuiva mai puţin aglomerat și mai apropiat de empatia de care vorbim?
Ne mai mirăm de lipsa de respect și de încredere a cetăţenilor faţă de medici când asemenea practici condamnabile sunt posibile? Cum pot răspunde unor întrebări tematice organele în drept, respectiv Direcţia de Sănătate, Colegiul Medicilor și Casa de Asigurări de Sănătate, care ar trebui să fie la curent cu astfel de distorsiuni grave? Nu ele ar trebui să fie interesate și să vegheze asupra respectării statutului și deontologiei fiecărui medic?
Asemenea atitudini ridică probleme peste care nu se poate trece cu ușurinţă, afectează prestigiul echipei din care face parte, ba chiar al întregii tagme medicale și așa supusă unor presiuni și carenţe de care nu se face vinovată. Prestigiul profesional se câștigă cu greutate și insistenţă, dar se poate risipi într-o singură clipă.
Citiți și: Privirea creatoare
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe