În abordarea accidentelor vasculare cerebrale, tratamentului hipertensiunii arteriale constituie o importantă şi actuală problemă de practică. Prezentăm, în cele ce urmează, o sinteză a elementelor de orientare cu privire la modalitatea de intervenţie. Se va putea observa că autoreglarea circulaţiei cerebrale rămâne elementul de bază în neuro-cardiologia hemodinamică. Este necesară o cunoaştere cât mai precisă a acesteia şi individualizarea terapeutică în funcţie de etiologie. Elementele de orientare generală de care trebuie să ţinem seama se află în ghidurile naţionale, europene şi americane, care contribuie la deciziile optime în unităţile de stroke (urgenţe neurovasculare). Extinderea prezentării şi la alte entităţi decât infarctul şi hemoragia cerebrale a fost motivată de complexitatea fenomenelor vasculare cerebrale şi medulare.

   Riscurile şi beneficiile creşterii terapeutice acute a valorilor tensiunii arteriale (TA) după un eveniment neurologic acut sunt mai puţin clare. Este incorect să considerăm automat toate urgenţele neurologice asociate cu HTA drept condiţii ce necesită normalizarea promptă şi agresivă a TA. În multe urgenţe neurologice, HTA este un factor de modulare, nu cauza principală ce duce la apariţia leziunii SNC. Deciziile terapeutice se bazează pe cunoaşterea fiziologiei cerebrovasculare şi pe rezultatele studiilor clinice şi experimentale, uneori contradictorii.

Elemente de fiziologie cerebrovasculară

Bazele ştiinţifice ale deciziilor terapeutice

   Argumentele pro sau contra tratamentului sunt trecute în revistă pentru fiecare din patologiile majore întâlnite în secţia de terapie intensivă. Întrucât aproape că nu există studii care să răspundă direct la întrebările clinice, deciziile se bazează pe extrapolarea datelor ştiinţifice existente. Un excelent studiu asupra acestui subiect este cel al lui Rose şi Mayer (Rose JC, Mayer SA. Optimizing blood pressure in neurological emergencies. Neurocrit Care. 2004;1:287-99).

Accidentul vascular cerebral ischemic

Relaţia dintre TA şi perfuzia cerebrală

Relaţia dintre TA iniţială şi prognosticul stroke-ului

   Se pare că atât tensiunea arterială foarte crescută, cât şi cea foarte scăzută, în zilele consecutive unui stroke acut, conduc la un prognostic mai rezervat.

Managementul TA post-AVC ischemic acut

   Tratamentul TA în stroke-ul acut este controversat, indiferent dacă se încearcă reducerea sau creşterea TA. Foarte puţine studii clinice sunt disponibile pentru a-i îndruma pe clinicieni. Se poate argumenta că există un avantaj teoretic în amânarea tratamentului cu antihipertensive prin aceea că ar asigura o presiune de perfuzie în perioada de după lezare, când creierul încearcă să repare vasele cerebrale deteriorate şi să restabilească autoreglarea cerebrală locală. Chamoro şi colab. (Chamorro A, Vila N, Ascaso C, Elices E, Schonewille W, Blanc R. Blood pressure and functional recovery in acute ischemic stroke. Stroke. 1998 Sep;29:1850-3) au constatat că o scădere cu 20–30% a TA medii, în ziua a doua după declanşarea stroke-ului, aproape a triplat şansele de vindecare completă, fără nicio indicaţie de efect contrar al agenţilor hipotensivi.