Newsflash
OPINII

Tradiție spulberată

de Dr. Dragoş DAMIAN - sept. 14 2018
Tradiție spulberată
Fabricile de medicamente din țară au aproape aceeași vârstă ca România modernă, primele fiind înființate în 1921. Planificarea strategică era destul de simplă și directă în industria farmaceutică din România de dinainte de anii ’90. Existau câteva fabrici care aveau portofolii dedicate și unice – de exemplu, fabrica de antibiotice din Iași, cu o gamă largă de unguente, supozitoare, soluții. Sicomed din București era axată pe injectabile și perfuzabile (inclusiv Gerovital, celebru încă de pe atunci); Armedica din Târgu Mureș avea un sortiment de formulări solide și cutanate; Terapia din Cluj producea sortimente de produse orale și preparate hormonale, având și o secție exterioară la Vișeu, unde se producea morfina; Biofarm, înființată în 1921, producea o gamă variată de forme farmaceutice; iar Institutul Cantacuzino producea toată gama de vaccinuri și seruri cu care s-au imunizat înainte de 1990 „decrețeii”.

Unele dintre aceste instituții produceau și ingredientele active, iar o serie de medicamente care nu puteau fi fabricate în țară (de exemplu, insulina) erau importate de Chim-Import-Export, de preferință din blocul estic. Distribuția din țară se făcea printr-o rețea de 16 oficii farmaceutice, iar vânzarea se realiza cu amănuntul prin farmacii arondate acestor depozite. Medicamente erau plătite de pacienți din buzunar, iar pentru anumite categorii de vârstă și boli cronice existau rețete gratuite. Eram mai sănătoși atunci decât acum, când piața farmaceutică a ajuns la 14 miliarde de lei? Greu de spus, avem doar statistici de după 1995, în care nu stăm prea bine.

După 1990, fabricile existente au intrat în privatizare prin cupoane, SIF-uri, listare la bursă etc. Cam la fel cu ceea ce s-a întâmplat cu toată industria chimică din țară. În această industrie a apărut însă, în mod ciudat, o evoluție greu de explicat dacă privim înapoi. „Lipsa de viziune” a autorităților de acum 25 de ani, care n-au văzut nimic de devalizat, închis și vândut la fier vechi în această ramură economică, este tocmai ceea ce a salvat fabricile românești de medicamente de la destructurarea restului industriei chimice. Ele au fost privatizate, ajungând astfel în proprietatea unor investitori strategici și financiari care au știut să le facă mai competitive. Pe lângă siturile de fabricație existente, au apărut alte încă 30 de fabrici noi, dezvoltate de antreprenori, care s-au adăugat la producția de medicamente a celor existente, astfel încât astăzi România este un exportator de medicamente în peste 90 de țări din cinci continente.

Unitățile de fabricație de medicamente din România, aflate în București (Zentiva, Biofarm, Slavia, Alvogen, Laropharm), Târgul Mureș (Gedeon-Richter, Bio-Eel, Vim Spectrum), Timișoara (B.Braun), Iași (Antibiotice), Cluj-Napoca (Terapia), Constanța (Magistra), Sibiu (Polipharma), Brașov (Ropharma, Santa) și Baia-Mare (Helcor), au făcut în ultimii zece ani investiții de peste 500 de milioane de euro. Calitatea siturilor de manufactură din România este recunoscută prin certificările de bună practică de fabricație (GMP), buna practică de laborator (GLP) și buna practică de studii clinice (GCP), conferite de agențiile de resort din România, UE și SUA.

Din păcate însă, lucrurile au mers din rău în mai rău, mai ales în ultimii zece ani. Reglementări defectuoase care au forțat alinierea la norme europene fără tranziție, așa cum au făcut Polonia, Ungaria și Cehia, suprafiscalizarea, crizele de finanțare, dar în primul rand incompetența legiuitorilor, au făcut ca începând cu 2006 și până în 2016 producția locală de medicamente pentru uzul intern să scadă cu peste 40%, sectorul să contribuie la 15% din deficitul total al balanței comerciale a României și au dus, în cele din urmă, la închiderea unor fabrici, inclusiv a Institutului Cantacuzino. Am întrebat de multe ori cine are interesul să închidă fabricile de medicamente din țară.

În țările industrializate din lume și din Europa, industria aduce multe procente din PIB – 16% în Elveția, 15% în Danemarca, 11% în SUA, 10% în Germania, 21% în Slovenia. În toate aceste țări, o fabrică nouă este văzută ca o investiție strategică, iar investitorul primește finanțare guvernamentală și diverse forme de sprijin. Astfel că este de dorit ca România, care are o istorie a medicamentelor aproape superpozabilă cu Centenarul, să-și asume obligația de a transforma și acest segment de knowledge based economy într-unul cu valoare strategică, așa cum a făcut-o cu industria de automotive și de IT.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe