Bolile inflamatorii intestinale (BII) reprezintă afecţiuni inflamatorii idiopatice ale tractului gastrointestinal, cu patogeneză incomplet elucidată și evoluţie cronică, cu perioade de remisiune și de activitate, ce afectează în special populaţia tânără, activă socioprofesional. BII sunt diagnosticate pe baza unor criterii clinico-biologice, endoscopice și histologice. Bolile inflamatorii cuprind do-uă entităţi distincte: colita ulcerativă și boala Crohn, la care se adaugă o a treia, colita nedeterminată sau neclasificată.

Boala Crohn

Boala Crohn poate interesa atât orice segment al tubului digestiv (de la cavitatea orală până la anus) printr-un proces inflamator cronic transmural discontinuu și segmentar, cât și afectare extraintes­tinală.

1. Boală activă. Pentru a aprecia severitatea bolii Crohn, se utilizează scorul CDAI (Crohn Disease Activity Index), care evaluează activitatea bolii prin cuantificarea numărului de scaune pe zi, a durerii abdominale, a stării de bine, a manifestărilor extradigestive și a utilizării antidiareicelor (tabelul 1). În funcţie de acest scor, activitatea bolii se clasifică în: ușoară, moderată și severă (tabelul 2). În funcţie de vârstă, localizare și comportamentul clinico-evolutiv, se descriu trei forme ale bolii Crohn (clasificarea Montreal)(tabelul 3).

2. Remisiune. Se consideră ca fiind în remisiune clinică pacienţii cu boală Crohn care au un scor CDAI < 150.

3. Răspuns. Răspunsul se definește ca reducerea scorului CDAI cu cel puţin 70 de puncte.

4. Recădere. Termenul de recădere este folosit pentru a defini puseuri de simptome la un pacient cu boală Crohn diagnosticată aflat în remisiune clinică, fie spontan, fie după tratament medical. Recidiva este confirmată prin date de laborator, imagistice sau endoscopice. Se consideră recidivă un CDAI peste 150 și o creștere cu 100 de puncte faţă de valoarea iniţială.

5. Recădere precoce. O perioadă arbitrară, dar relevantă din punct de vedere clinic, de trei luni după obţinerea remisiunii la terapia anterioară definește recăderea precoce.

6. Model de recădere. Recă­derea poate fi rară (cel mult o recădere/an), frecventă (două sau mai multe recăderi/an) sau continuă (simptome persistente ale bolii active fără perioadă de remisiune).

7. Boală refractară la steroizi. În această categorie se înca-drează pacienţii care au boală activă în ciuda administrării de prednison 0,75 mg/kg/zi pe o perioadă de patru săptămâni.

8. Boală steroid-dependentă.În această categorie se încadrează pacienţii care nu pot reduce doza de prednison sub 10 mg/zi (sau budesonidă sub 3 mg/zi) în decurs de trei luni de la începerea steroizilor, fără boală activă recurentă, sau cei care au recidivat în termen de trei luni de la oprirea steroizilor.

9. Recurenţă/recidivă. Termenul de recurenţă este folosit pentru a defini reapariţia leziunilor după rezecţia chirurgicală, în timp ce recidiva se referă la reapariţia simptomelor.

10. Recurenţă morfologică. Aceasta se referă la apariţia de leziuni noi de boală Crohn după rezecţia completă a bolii macroscopice, de obicei în ileonul terminal sau la nivelul anastomozei, detectată prin endoscopie, radiologie sau chirurgie.

11. Recurenţă clinică. Rezecţia completă a bolii macroscopice poate determina apariţia simptomelor bolii Crohn. Aceste simptome pot apărea din cauza tulburărilor de mo­tilitate sau malabsorbţie biliară.

Colita ulcerativă

Rectocolita ulcero-hemoragică sau colita ulcerativă (CU) se caracterizează printr-un proces inflamator care interesează strict mucoasa, este continuuși debutează, de regulă, la nivelul rectului extinzându-se progresiv centripet la nivel colonic, către valva ileo-cecală.

1. Distribuţia bolii. Pentru definirea formelor clinico-topografice ale bolii se utilizează, conform consensului ECCO (European Crohn’s and Colitis Organisation 2016), clasificarea Montreal (tabelul 4).

2. Boala activă. Din punctul de vedere al activităţii bolii, colita ulcerativă poate fi grupată în: formă remisivă, ușoară, moderată și severă. Aprecierea severităţii bolii este necesară pentru stabilirea conduitei terapeutice. Cele mai utilizate clasificări pentru aprecierea severităţii CU sunt reprezentate de clasificarea Truelove-Witts (tabelul 5), clasificarea Montreal (tabelul 6)și scorul Mayo (UCDAI – Ulcerative Colitis Disease Activity Index) (tabelul 7).

3. Remisiune. Remisiunea este definită ca rezoluţia completă a simptomelor și vindecarea mucoasei. Se consideră remisiune în condiţiile în care frecvenţa scaunului este de cel mult trei/zi fără sângerare, acest lucru demonstrând faptul că sigmoidoscopia folosită pentru a confirma vindecarea mucoasei este în general inutilă.

4. Răspuns. Răspunsul indică îmbunătăţirea clinică și endoscopică în raport cu indicele de activitate utilizat, adică scăderea cu 30% a indicelui de activitate, la care se adaugă scăderea sângerării rectale.

5. Recidiva. Termenul de recidivă este utilizat pentru a defini un puseu al simptomelor la un pacient cu diagnostic de colită ulcerativă aflat în remisiune clinică, fie spontan, fie după aplicarea unui tratament medical. Se consideră că rectoragia este un element esenţial al recidivei, iar prezenţa rectoragiei, creșterea frecvenţei scaunelor și aspectul anormal al mucoasei la sigmoidoscopie sunt elemente necesare pentru a defini recidiva.

6. Recăderea precoce. O perioadă arbitrară, dar relevantă din punct de vedere clinic, de trei luni după obţinerea remisiunii, definește recăderea precoce.

7. Model de recădere. Recăderi rare (cel mult una/an), recăderi frecvente (două sau mai multe/pe an) sau continue (simptome persistente ale colitei ulcerative, fără perioade de remisiune).

8. Colita steroid-refractară. Se încadrează pacienţii care au o boală activă în pofida terapiei cu prednison până la 0,75 mg/kg/zi, pe o perioadă de patru săptămâni.

9. Colita steroid-dependentă. Pacienţii care nu pot reduce doza de prednison sub 10 mg/zi în decurs de trei luni de la începerea administrării steroizilor fără boală activă recurentă sau cei care au recidivat în primele trei luni de la oprirea steroizilor.

10. Colita imunomodulator-refractară. Pacienţii care au boală activă sau recidivă în pofida unei doze adecvate de azatioprină 2–2,5 mg/kg/zi sau mercaptopurină 1–1, 5 mg/kg/zi (în absenţa leucopeniei) timp de cel puţin trei luni.

11. Colita distală refractară.Se caracterizează prin simptome persistente cauzate de inflamaţia localizată de la nivelul rectului sau partea stângă a colonului, în ciuda tratamentului cu steroizi orali și topici cu mesalazină timp de patru-opt săptămâni.

Colita nedeterminată

Există forme de boală care nu prezintă elemente definitorii clinice, endoscopice sau histologice pentru colită ulcerativă sau boală Crohn, aceste cazuri fiind etichetate drept colită nedeterminată. Majoritatea pacienţilor cu colită nedeterminată evoluează către un diagnostic clar de boală Crohn sau colită ulcerativă, însă există și un grup de pacienţi care prezintă colită nedeterminată durabilă. Pacienţii din acest din urmă grup sugerează ideea de o a treia entitate a bolilor inflamatorii intestinale.

În prezent, colita nedetermi-nată este un diagnostic de excludere. Pacienţii cu colită nedeterminată sunt abordaţi medicamentos și chirurgical la fel ca pacienţii cu colită ulcerativă sau boală Crohn.