Continuăm cu prezentarea succintă a
caracteristicilor sistemului nervos enteric conţinute în extinsul dosar „Ventre, notre deuxième cerveau“ (Science et Avenir, iunie 2012).
Secţiunea nr. 6 – „Depresie, anxietate,
bacteriile ar dicta comportamentul nostru“ – începe cu afirmaţia directorului
de cercetare din domeniul microbiologiei alimentaţiei în serviciul sănătăţii al
INRA, Joël Doré: „Legătura dintre intestin şi creier reprezintă un domeniu de
cercetare în plină expansiune. Dialogul celulelor intestinale ar putea explica
unele maladii umane (...) în relaţie cu comportamentul nostru“. Se ştie deja,
datorită unor proiecte de secvenţiere a genomului bacteriilor intestinale, că
microbiota sărăcită se află în relaţie cu obezitatea şi cu unele boli
intestinale. „În cazul obezităţii, nu se poate exclude ca interacţiunea
creier-intestin să determine preferinţele alimentare“, presupune Joël Doré.
Bacteriile ar trimite semnale epiteliului ce ar urca până la creier pentru a-i
dicta poftele, dorinţele. Deocamdată, se ştie că mai multe tulburări
gastrointestinale, printre care sindromul colonului iritabil, sunt frecvent
asociate cu anxietate şi depresie. Este posibil ca aceste tulburări comportamentale
să aibă ca sursă dezechilibrul microbiotei intestinale. Au început să apară
articole cu rezultate certe, obţinute pe animale.
Secţiunea nr. 7 – „Boala Parkinson ar putea
avea originea în colon“. Altă surpriză: se speră ca o simplă biopsie din colon
să permită în curând diagnosticul bolii Parkinson înainte de apariţia primelor
simptome. Majoritatea bolnavilor au aceleaşi leziuni în intestin şi în creier.
Dar rămân şi serioase obiecţii în comunitatea medicală. Astfel, neuropatologul
vienez Kurt Jellinger a publicat (2008) un studiu efectuat pe 71 de cazuri de
boală Parkinson post-mortem, constatând că doar 53% erau compatibile cu ipoteza
intestino-cerebrală.
Secţiunea nr. 8 – „Hipnoză, antibiotice
(...) noi piste de îngrijire“. Trebuie îngrijit mai întâi abdomenul pentru
ameliorarea moralului sau e necesară o protecţie a mentalului spre a preveni
tulburările abdominale? Mai întâi o certitudine: îngrijirea unui abdomen
dureros se dovedeşte dificilă. Tratamentele clasice, antispasticele, sunt larg
prescrise, dar nu acţionează decât asupra crampelor abdominale. Cu eficienţă
medie, în opinia gastroenterologului francez Jean Marc Sabaté, convins că într-o
zi va fi posibilă identificarea la bolnavi a mecanismelor dominante – creier
sau „creier abdominal“. Ca urmare, terapia ar deveni individualizată. Deocamdată
s-ar distinge câteva axe de tratament, dacă se ţine seama de legătura dintre
cele două creiere. Mai întâi, hipnoza poate fi o cale promiţătoare, de care ar
beneficia circa 40% din bolnavi, conform mai multor studii. O altă pistă ar
consta în utilizarea antibioticelor în colonul iritabil. În 2011, studiul lui
M. Collins (Gastroenterology,
141:599-609) efectuat pe şoareci a probat pentru prima oară legătura dintre
creier şi microbiota intestinală. Utilizarea antibioticelor a permis
modificarea florei însoţită de o schimbare a comportamentului rozătoarelor.
Este tentant să se extrapoleze la om aceste rezultate, recunoscute fiind
componentele depresive şi anxioase din sindromul colonului iritabil. Iar alte
studii efectuate de o echipă din Los Angeles au probat că tratamentul cu un
banal antibiotic utilizat în diareea voiajorilor a suprimat durerea bolnavilor
pentru şase săptămâni (M. Pimentel şi colab. – New Engl J Med, 2011, iun.6, 364:22-32). În fine, „creierul
abdominal“ ar putea permite punerea la punct a unor antidepresive specifice.
Secţiunea 9 – „Buna utilizare a
probioticelor“ – este cea mai încărcată cu dispute. O întrebare se află în
dezbatere: trebuie să ingerezi miliarde de bacterii spre a simţi „o stare de
bine abdominal“? Conform definiţiei oficiale stabilite de FAO (2001),
probioticele sunt „microorganisme vii care, administrate în cantităţi
potrivite, conferă gazdei un beneficiu în termeni de sănătate“. În prezent,
există pe piaţă mai multe cocktailuri de probiotice pentru favorizarea digestiei
sau prevenirea diareii, balonării şi constipaţiilor, dar şi spre a întări apărarea
organismului. „Pentru obţinerea unui bun probiotic, trebuie alese suşele
bacteriene eficiente (după literatura ştiinţifică) şi fără riscuri de rezistenţă
la antibiotice“, explică Alban Maggiar, directorul general al laboratorului
Carrare şi preşedintele sindicatului naţional al fabricanţilor de complemente
alimentare. Dar o echipă de cercetători de la Baylor College of Medicine
Houston (Texas) afirmă într-o sinteză de lucrări in vitro şi pe animale (2010) că „probioticele pot provoca în mod
evident modificări biologice semnificative în tractul gastrointestinal în
ciuda prezenţei unor sisteme microbiene complexe şi stabile“.
Cea mai controversată dispută a provocat-o însă
Didier Raoult (după cum am menţionat anterior, cercetătorul cel mai citat din
Franţa în 2011, după ISI Web of Knowledge). În Nature Reviews Microbiology din sept. 2009, el afirmă că
„iaurturile şi băuturile lactate cu probiotice, utilizate de câteva decenii, ar
avea partea lor de responsabilitate în epidemia de obezitate“. El reaminteşte:
„probioticele sunt utilizate ca promotoare de creştere în sectorul agricol. Ar
trebui efectuate noi studii pentru confirmarea utilităţii lor la om“. Didier
Raoult a fost „evaluat“ voluntarist şi nonconformist, neîndoielnic pentru că
rezultatele sale îndeosebi în studiul macrovirusurilor l-au consacrat, iar
comunitatea ştiinţifică nu prea a luat în seamă noua sa preocupare. Numai că
autoritatea europeană de securitate alimentară a declanşat controlul a peste
9.600 de produse considerate de fabricanţi drept probiotice. Producătorii sunt
obligaţi să precizeze, pe cutiile comercializate, suşa bacteriană utilizată. De
acum înainte, consumatorul trebuie să se descurce!
În fine, în secţiunea 10 – „Şi mâine
iaurturi antidepresive?“ – intervine un susţinător fervent al ideii de „creier
abdominal“, profesorul Emeran Mayer, împreună cu echipa sa de la Universitatea
San Diego (California). Rezultate obţinute cu procedee evoluate de IRM probează
că zonele cerebrale implicate în anxietate reacţionează mult mai discret în faţa
unor imagini ce în mod normal provoacă tristeţe, dacă subiecţii umani investigaţi
au urmat o cură cu probiotice! „Acţionând asupra sistemului nervos enteric şi nervului
vag, aceste microorganisme ar putea face bine creierului“, afirmă profesorul.
De altminteri, o serie de cercetări au confirmat ipoteza sa, încât un simplu
iaurt ne-ar proteja de depresie! De pildă, în Journal of British Nutrition, Michael Messoudi şi colab. din
laboratorul independent ETAP (Ethologie appliquée, Nancy) au publicat un studiu
pe voluntari. Ei au administrat un cocktail de probiotice (Lactobacillus helveticus R0052 şi Bifidbacterium longum R0175). Concluzia: „uşurează detresa
psihologică a voluntarilor“.
Multe şi surprinzătoare sunt misterele
„creierului abdominal“, devenite subiecte ale unor cercetări riguroase,
inclusiv terminologic. Am menţionat câteva referinţe, unele pot fi accesate pe
net.
