World Allergy Organization (WAO), în care şi
ţara noastră este membru plin prin Societatea Româna de Alergologie şi
Imunologie Clinică (SRAIC), a decis ca, anul acesta, Ziua mondială a alergiei să fie marcată... timp de o săptămână.
Această modificare a fost justificată de numărul mare de pacienţi alergici şi
de formele severe de manifestare pe care le îmbracă în prezent afecţiunile
alergice. Săptămâna s-a desfăşurat
între 8 şi 14 aprilie 2013 şi a avut tema: Alergia
alimentară – o problemă globală în creştere. Alergia alimentară este o problemă de sănătate
publică de actualitate, cu un impact socio-economic semnificativ. La nivel
mondial, peste 220 de milioane de persoane suferă de o formă de alergie
alimentară, însă numărul raportat reprezintă doar vârful aisbergului. În SUA,
alergia alimentară duce anual la aproximativ 30.000 de anafilaxii şi cel puţin
200 de decese. Conform estimărilor Academiei Europene de Alergologie şi
Imunologie Clinică (EAACI), prevalenţa alergiei alimentare s-a dublat în
ultimii zece ani, iar în Europa, numărul celor care suferă de alergie alimentară
depăşeşte în prezent 17 milioane. Totodată, ultimul deceniu a adus o incidenţă
de şapte ori mai mare a anafilaxiei alimentare la pacienţii de vârstă pediatrică.
De altfel, vârful prevalenţei alergiei alimentare este atins la populaţia
pediatrică (aproximativ 6% la copiii sub 3 ani), iar cel al incidenţei – în
primul an de viaţă (aproximativ 8% din copii prezintă reacţii IgE-mediate la
alimente). Afecţiunile cu risc crescut de dezvoltare a alergiilor alimentare
sunt dermatita atopică (35% din pacienţi dezvoltă alergie alimentară) şi astmul
bronşic (6–8% din copiii cu astm bronşic au şi alergie alimentară). În plus,
tot mai mulţi adulţi se adresează medicului specialist pentru alergii la
diverse alimente.
În raport cu mecanismul implicat, reacţiile
de hipersensibilitate la alimente cuprind două mari categorii: alergiile
alimentare (mediate sau nu de IgE) şi reacţiile non-alergice. Alergia alimentară
reprezintă reacţia de hipersensibilitate mediată imun, reproductibilă, ce
survine ca urmare a expunerii la un anumit alergen alimentar. Reacţiile de
hipersensibilitate la alimente pot surveni ca urmare a inhalării, contactului
sau ingestiei alimentului incriminat. Fenotipul clinic al alergiei alimentare variază
în limite largi, de la manifestări gastrointestinale (mediate de IgE –
sindromul alergic oral – sau nu – proctocolita/enterocolita sau enteropatia
induse de proteinele alimentare), cutanate (IgE-mediate – urticarie, angioedem,
flushing – şi nemediate de IgE – dermatita de contact, dermatita herpetiformă),
respiratorii (IgE: rinoconjunctivita acută; non-IgE: sindromul Heiner sau
hemosideroza pulmonară indusă de alimente), până la manifestări sistemice
(anafilaxie, anafilaxie dependentă de alimente şi indusă de exerciţiul fizic).
Anumite afecţiuni, precum gastroenteropatiile eozinofilice, au la bază un
mecanism intricat, mediat IgE şi non-IgE. În acelaşi timp, nu trebuie neglijat
rolul alergenilor alimentari în exacerbările dermatitei atopice sau ale astmului
bronşic. Aproximativ 40% din copiii cu dermatită atopică moderat-severă suferă
de alergii alimentare.
Alergenii alimentari implicaţi în diferitele
manifestări sunt diferiţi, în funcţie de vârstă. Mai frecvent alergenice la
copii sunt laptele de vacă, oul, peştele, arahidele, fructele, legumele
(morcovul, orezul etc.) şi grâul, iar la adult mai frecvent alergenice sunt
fructele (kiwi, portocale, mere etc.), arahidele, nucile de copac, peştele,
fructele de mare (crustacee, scoici etc.), dar, bineînţeles, nu este exclus
niciun aliment ca posibil cauzator de alergie alimentară.
În Europa, cele mai alergenice alimente sunt
reprezentate de: grâu, gluten, crustacee, peşte, moluşte, ouă, lapte de vacă,
soia, alune, nuci, ţelină, muştar, seminţe de susan şi sulfiţi. În conformitate
cu reglementările europene, orice aliment care conţine peste 10 mg/l sau kg din
alergenii anterior menţionaţi trebuie etichetat corespunzător.
O problemă aparte o reprezintă reacţia
încrucişată la alimente. Apare frecvent pentru alimentele derivate din regnul
vegetal (fructe, legume) şi este urmarea similitudinii structurilor chimice ale
alergenilor respectivi. Exemple sunt avocado, banana, castanele, ce pot reacţiona
încrucişat cu latexul (din cauza unei 
gluconaze – chitinaza), polenul de
mesteacăn, care reacţionează cu piersicile, mărul, cireşele, pătrunjelul
etc. (prin proteina PRP-10).
Istoricul clinic este esenţial pentru identificarea
factorilor declanşatori ai simptomatologiei alergice. În general, reacţiile imediate
mediate de IgE survin în primele două ore de la expunere, iar reacţiile non-IgE
debutează după acest interval de timp. Investigarea hipersensibilităţii
imediate IgE-mediate in vivo şi in vitro conferă acurateţe
diagnosticului de alergie alimentară. În anumite cazuri, diagnosticul de
certitudine este susţinut doar de testul de provocare orală.
Alergia alimentară alterează semnificativ
calitatea vieţii pacientului, influenţează comportamentul copiilor,
interferează cu activitatea în cadrul familiei şi al colectivităţii. Dietele de
excludere a alimentelor incriminate şi a celor care induc reacţii încrucişate
reprezintă adevărate provocări pentru pacient. De asemenea, persoanele cu
istoric de anafilaxie la alimente trebuie să aibă în permanenţă asupra lor
autoinjectoare cu epinefrină (din păcate, absente din România!).
Abordarea convenţională a pacientului cu
alergie alimentară constă în evitarea expunerii la alergenul relevant clinic şi
îşi propune drept obiective prevenţia simptomatologiei acute/cronice,
asigurarea unei nutriţii optime la copil, prevenţia deficienţei în micronutrienţi
şi pierderea ponderală excesivă la adult. Excluderea unor alimente trebuie să
aibă totdeauna în vedere riscul unor dezechilibre alimentare induse de dietele
unilaterale. Nivelul de evitare a alimentului trebuie individualizat.
Medicina contemporană aduce noi perspective
în abordarea pacientului alergic şi propune inducerea activă a toleranţei
imunologice pe cale orală. Această strategie terapeutică reduce riscul dezvoltării
unei reacţii adverse severe şi elimină necesitatea restricţiilor nutriţionale.
Educarea pacientului, consolidarea
parteneriatului medic–pacient,
abordarea individualizată a pacienţilor şi, în egală măsură, creşterea
nivelului de conştientizare asupra modalităţilor de diagnostic şi tratament ale
acestei afecţiuni reprezintă un punct de plecare eficient pentru scăderea
morbidităţii şi a mortalităţii prin alergie alimentară.
Pentru educarea personalului medical faţă de
alergiile alimentare, SRAIC a organizat, cu sprijinul EAACI, anul trecut, în
noiembrie, la Cluj-Napoca, primul workshop de alergie alimentară, la care au
fost invitaţi lideri de opinie din Europa. Proiectul de viitor este ca aceste
întâlniri să continue anual.
