Pacienţii cu sindrom coronarian acut (SCA) prezintă un risc mai mic de evenimente ischemice recurente, potrivit dovezilor obţinute în cadrul studiilor știinţifice. Aceștia beneficiază pe de o parte de revascularizarea coronariană de rutină efectuată precoce, iar pe de altă parte, de un tratament de prevenţie secundară mai bun, inclusiv de terapia antiplachetară duală (DAPT).

Totuși, mulţi pacienţi rămân expuși unui risc mare de evenimente ischemice recurente și unui risc de deces de cauză cardiovasculară, în pofida tratamentului de prevenţie secundară administrat. În plus, trebuie luat în considerare și riscul crescut de sângerare al acestor pacienţi, asociat terapiei antitrombotice.

În ultimii ani, noi biomarkeri s-au dovedit utili în stabilirea prog­nosticului pacienţilor cu SCA. Cei mai utilizaţi sunt: troponina T cardiacă de sensibilitate înaltă (hs-TnT), marker al leziunii miocardice; peptidul natriuretic de tip N-terminal proBNP (NT-proBNP), marker al disfuncţiei miocardice; cistatina C, marker al funcţiei renale; proteina C reactivă (CRP), marker al inflamaţiei; factorul GDF-15, marker al stresului oxidativ și al inflamaţiei. Un studiu recent publicat și-a propus să utilizeze aceste informaţii și să dezvolte modele de predicţie, pentru aprecierea riscului de deces cardiovascular și de infarct miocardic la pacienţii cu SCA supuși intervenţiei coronariene percutane care primesc DAPT.

Relevanţa tratamentului

Pentru calculul acestui scor, specialiștii au analizat datele obţinute în cadrul a două studii anterioare. PLATO a fost un studiu controlat randomizat care a atribuit 18.624 de pacienţi cu SCA terapiei cu DAPT sub formă de ticagrelol sau clopidogrel în asociere cu aspirină. Studiul TRACER a fost un studiu randomizat care a repartizat 12.944 de pacienţi cu SCA pentru a primit vorapaxar, inhibitor al agregării plachetare, sau placebo, pentru cel puţin un an, în asociere cu DAPT standard.

Noua cercetare a inclus toţi pacienţii supuși coronarografiei percutane pentru care erau disponibile informaţii despre variabilitatea factorilor de risc. Mai exact, este vorba de 10.713 pacienţi din primul studiu, respectiv de 3.508 din cel de-al doilea pentru care fuseseră recoltate probe pentru analiza biomarkerilor.

Pe baza acestor informaţii, specialiștii au dezvoltat un scor de ischemie, ABC-ACS. Acesta se bazează pe opt criterii – vârsta (A), doi biomarkeri (B) – NT-proBNP și GDF-15 – și variabile clinice (C) (extensia bolii coronariene, boala vasculară anterioară, Clasa Kilip, tipul de SCA și tipul de inhibitor P2Y₁₂). Scorul de ischemie ABC-ACS a oferit o predicţie bună a riscului de deces de orice cauză, de deces cardiovascular și de infarct miocardic la un an, cu indici de 0,79 și respectiv 0,80 în cohorta de dezvoltare și de 0,80 și respectiv 0,84 în cohorta de validare.