Newsflash
Cultură

Săgețile otrăvite ale impenitentului Kir Papas

de Dr. Mihail MIHAILIDE - mar. 16 2018
Săgețile otrăvite  ale impenitentului Kir Papas
Donʼ colonel medic Adrian Chiriță iese dinaintea cititorilor la raportul pentru 2017, prezentându-se Kir Papas, cu – dacă am numărat bine – nu mai puțin de patru volumașe de epigrame. În acestea „încap” sute de catrene, unele (mărturisesc) cu gust, altele cu… înlocuitori. Dar, când „generalul” epigramiștilor, George Corbu, președintele Uniunii creatorilor de gen, în prefața la „Tronc-Marițe, Scârț-Marghioale”, îl decorează, zicând despre autor, la capătul lecturii a 1.500 de piese, că acesta „își are asigurat un loc dintre cele mai râvnite în epigrama românească și anume în eșaloanele superioare ale acesteia”, e greu să contești un astfel de diagnostic literar.

În materie de diagnostic se poartă însă „a doua opinie”. Sfatul meu, dacă îmi este permis, oferit efervescentului coleg (Kir =„Jupân”, Ngr.) l-ar reproduce pe cel al lui Quintilianus „Non multa, sed multum”. Iar acesta ar fi valabil și pentru restul de trei alcătuiri, cu versuri amuzante (unele), „săgeți otrăvite” (altele): „Bârfa neuronilor – Raport de gardă…fără zgardă” (sic!); „Praful de pușcă de pe tobă” și „Corbidrame” – parafrazare la „Corbigramele”, în mai multe volume ale maestrului G. Corbu.

Selecția pozitiv-exemplificatoare a lui G. Corbu din studiul introductiv mi se pare reproductibilă și cred că dacă epigramele aidoma celor culese ar fi fost întrunite într-un singur volum, nu ar fi fost rău. Una dintre acestea (o epigramă „absurdă”) – dar, vai!, posibilă nouă celor care, vrem-nu vrem, îl primim în gazdă pe „neamțul cel mic” (cum îl numea cineva pe Aloïs Alzheimer) – e următoarea: „La ușa-mi, am bătut ușor/ Și-am așteptat să mă invit; Nu mi-am răspuns după vizor…/ E clar că nu sunt de găsit!”. Sau „Epitaful celui sărac cu duhul”: „Se crapă în zadar văzduhul/ Sperând să-i pună duhu-n cui/ El vrea, săracul, să-și dea duhul/ Dar duhul… ia-l de unde nu-i!”. Ori catrenul (cumva în actualitate): „Blonde și polițiști stresați/ Străbat șoseaua de centură/ Cu teamă: ei – de bani marcați,/ Iar ele – de amendă în natură”.

În alte catrene însă – ca altădată, în desuete reviste de umor –, abundă „parașute” și „parpante”, amanții din dulap, chiloții tanga, e pomenit doctorul Ciomu și rezecțiile sale dureroase, se oferă soluții umoristice pentru disfuncții erectile: „Legi din fizică, niciunde,/ Niciodată nu se schimbă:/ Ea și-a pus belciug în limbă,/ El magnet – ghiciți pe unde!”. Și mai ales sunt „înfierate” soacrele (care în baza noii tendințe de a fi political correctness ar merita să se bucure, după ani de punere la zid, și de nepoți crescuți, de puțină clemență…) – „Părinte Colivăacră,/Poți să mi-o îngropi pe soacră?! – Cum să nu, cu bucurie… – Ah, uitai să-ți zic… e vie!”. Sau ceea ce lasă Anatomistul, prin testament soacrei: „Vecinei, doamna Paraipan: Fierea, retina și-un timpan;/ Colonul, cu tot ce conține,/ Soacrei… al ei nu prea mai ține!”.

Capitolul „Sexograme” e – suntem avertizați – interzis copiilor până la doisprezece ani. „Sexogramele – scrie epigramistul – pot fi lecturate «înainte, după», dar nu «în loc de».” Citabilă: „Terente mi-a venit de hac./ De-așa viol avut-am parte,/ Că întăresc ce scrie-n carte: «Dragostea trece prin stomac»! („Asupra victimei a fost găsit un bilet…”). La Medico-Legal, într-un borcan, s-a păstrat multă vreme falusul banditului Ștefan Vasali, poreclit Terente. Dar, pe de o parte dimensiunea era sporită de un exces cutanat, iar pe de alta, la un moment dat, exponatul s-a degradat și a trebuit să fie reconstituit de laboranți cu adausuri textile). Două mostre, în opinia noastră penibile: „Adio, chefuri și femei/ De când era la mâna ei! La popă, în reportofon (sic): – Dă-i, Doamne, ani… și Parkinson! („Rugăciune”); – Aș vrea să facem cunoștință,/ Că viitorul e în știință…/– Sunt Anca, medic urolog…/– Axinte Dan, futurolog! („Pe holul spitalului”)”.

Cu vervă sunt șarjele epigramatice, îndeosebi cele purtate cu renumitul maestru Al. Clenciu, memoriei căruia, de altfel, i se dedică volumul „Bârfa neuronilor…”; celelalte, „Tronc Marițe…”– memoriei medicului veterinar și epigramist celebru, Nicolae Ghițescu, „Corbidrame” lui George Corbu, iar „Praful de pușcă…”: „Tatălui meu, cu adânc respect, combustibil pentru zâmbete astrale…”. Destule catrene sunt dedicate unor personalități sau personaje mai puțin cunoscute de cititorul dinafara orașului (Târgoviște) unde creează Kir Papas. Unele reușite, cum a fi „Epigramiștii Mircea I. Quintus și Nelu I. Quintus, fii ai epigramistului Ion Ionescu Quintus”: „Talentul lor e din născare,/ Catrenele – tăioase lame –/Căci fură concepuți, se pare,/Fix între două epigrame!”. Sau cea închinată deținătoarei primului doctorat în epigramologie, Elis Râpeanu: „În epigramă, azi, femeia/ Accede cu avide gânduri:/Anume să găsească cheia/ Plăcerilor în patru rânduri!”.

Cele patru volume de epigramă, catren, epitaf, au apărut în foarte bune condiții de tehnoredactare și tipografice la Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2017.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 120 de lei
  • Digital – 80 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe