pictorul Florin Teodorescu (n. 1942) şi-a durat templu
din pietre strânse cu migală, cu ochii mereu avizi de a descoperi şi recunoaşte
unicitatea formelor, chiar când acestea amintesc de un Corneliu Baba (vezi
Arlechinii săi), de umbre încrustate de lumini (dintr-un portret de faţă,
dintr-un rid fără timp), de un Pallady (vezi geometria florilor-femei) şi care,
totuşi, sunt, în felul lor, mai altfel tălmăcite. Cum pictura îi este „logodnică
de-a pururi, soţie niciodată“, pictorul continuă s-o curteze cu aceeaşi răvăşitoare
ardere de suflet, ca într-o vrajă nouă de veche adorare.
La Cercul Militar Naţional, într-un cadru
generos, lucrările sale păreau a opune cenuşiului bucureştean lumina lor
princiară, coborâtoare parcă din bolţile de la Trei Ierarhi, întru slava
frumuseţii.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe