Potrivit experților ECDC, studiile clinice pentru vaccinurile împotriva COVID-19 nu au fost concepute pentru a măsura reducerea riscului de transmitere de la indivizii infectați și vaccinați la persoanele susceptibile cu care aceștia au intrat în contact. 

Așadar, ECDC a condus o analiză a literaturii de specialitate (studii publicate și studii încă nepublicate) cu privire la durata și caracteristicile imunității după o infectare naturală cu SARS-CoV-2 sau după vaccinarea împotriva COVID-19 cu oricare dintre vaccinurile autorizate de UE disponibile în prezent.

Analiza dovezilor asupra imunității naturale și asupra posibilității de transmitere a virusului de la persoanele infectate anterior la contacții susceptibili a arătat că:

• Dovezile din studiile special concepute pentru a evalua impactul unei infecții anterioare asupra riscului de transmitere lipsesc în prezent. Infecția cu SARS-CoV-2 nu oferă imunitate sterilizantă pentru toți indivizii și unii dintre cei care sunt reinfectați ar putea încă să transmită infecția cu SARS-CoV-2 la persoanele susceptibile cu care intră în contact.
• Raportul arată că există dovezi că reinfecția rămâne un eveniment rar. Rezultatele din studiile de cohortă confirmă că efectul protector al infecției anterioare cu SARS-CoV-2 variază de la 81% la 100% începând din ziua 14 care urmează după infecția inițială, pe p perioadă de follow-up de cinci până la șapte luni. Protecția împotriva reinfectării este mai scăzută la persoanele cu vârsta de 65 de ani și peste.
• Aceste studii au fost efetuate înainte de apariția variantelor SARS-CoV-2 care prezintă motive de îngrijorare, așa că există dovezi preliminare limitate cum că imunitatea indusă împotriva variantelor care circulau anterior s-ar putea să nu aibă aceeași durată împotriva variantelor SARS-CoV-2 identificate până la această dată.
• Pe măsură ce numărul persoanelor care dobândesc imunitate naturală crește, experții se așteaptă ca numărul total de infecții să scadă semnificativ, ducând la o scădere a transmisibilității.

Analiza dovezilor asupra imunității și asupra posibilităților de transmitere a virusului de la persoane infectate, vaccinate anterior, la contacții susceptibili a arătat că:

• Un studiu mare realizat în Scoția a sugerat că vaccinarea unui membru al unei gospodării reduce riscul de infecție în rândul membrilor susceptibili din acea locuință cu cel puțin 30%.
• Există dovezi că vaccinarea reduce semnificativ încărcătura virală și infecțiile simptomatice/asimptomatice în cazul indivizilor vaccinați. Acest lucru s-ar putea traduce într-o rată redusă de transmitere, deși eficacitatea vaccinului variază în funcție de fiecare produs și de grupul țintit.
• Perioadele de follow-up pentru persoanele vaccinate nu sunt suficient de lungi pentru a trage concluzii cu privire la durata protecției împotriva infecției pe termen lung. Titrurile de anticorpi la persoanele vaccinate ating un vârf la 3-4 săptămâni după vaccinare.
• Multe dintre studiile pe tema eficacității vaccinului anti-COVID au fost efectuate înainte de apariția noilor variante ale SARS-CoV-2. În studiile care au în vedere aceste variante, există dovezi preliminarii limitate despre reducerea eficacității vaccinului, în special pentru varianta B.1.351 și posibil și pentru varianta P.1.

Mai multe detalii despre acest subiect găsiți în raportul integral elaborat de ECDC, disponibil la acest link.