Carte de vizită 

Doctorul Alexandru Blidaru este profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, este Doctor în științe medicale; medic șef secție Chirurgie Oncologică II la Institutul Oncologic București „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu”; medic primar Chirurgie generală; medic primar oncologie medicală; medic specialist chirurgie plastică și reparatorie. Are supraspecializări în Chirurgie Oncologică și Ginecologie Oncologică. 

Prof. dr. Alexandru Blidaru a luat cuvântul joi, 12 iunie, la deschiderea oficială a Conferinței Zilele Medicale și Științifice ale Institutului Oncologic București (IOB). Tema acestei ediții a fost: 76 de ani de tradiție și inovație. Evenimentul a fost organizat de IOB, iar co-organizator a fost MedicHub Media. 

„Institutul Oncologic București poartă numele profesorului Alexandru Trestioreanu, care au fost un renumit chirurg și oncolog. E o instituție de tradiție. De la început, IOB a fost înființat ca un centru comprehensiv de tratament al cancerului, de diagnostic al cancerului, dar și ca un centru de învățământ și de cercetare. De ce centru comprehensiv de diagnostic și tratament al cancerului? Pentru că de la început a fost ideea de a reuni în același loc toate specialitățile care contribuie la diagnosticul și tratamentul cancerului: imagistică, anatomie patologică, chirurgie, anestezie și terapie intensivă, chimioterapie cum se numea pe atunci, adică oncologie medicală, radioterapie... Încetul cu încetul, s-au adăugat alte specialități, cum sunt oncopediatria, genetica, gastroenterologia, chirurgia toracică și nenumărate alte specialități, pentru că astăzi tratăm din ce în ce mai multe tipuri de cancer. Le tratăm în echipă, nu se mai poate vorbi de tratamentul cancerului printr-o singură modalitate terapeutică, ci prin asocieri, întrepătrunderi, în care fiecare specialitate are rolul ei, standardele ei. Dar medicii trebuie să cunoască nu numai domeniul în care lucrează, dar și celelalte [domenii] care contribuie la tratamentul cancerului, pentru a ști să integreze [cunoștințele]”, a declarat prof. dr. Alexandru Blidaru pentru „Viața Medicală”. 

L-am întrebat pe profesorul Blidaru ce înseamnă astăzi rezultate bune în oncologie. „De la început era vorba de supraviețuire. Mai mult de atât, supraviețuirea fără semne de boală. Adică o viață cât mai aproape de normal. Cam asta era miza – și singura: supraviețuirea. Lucrurile au devenit mai sofisticate, depinde și ce fel de viață [are acum pacientul oncologic]. Din ce în ce mai mult contează calitatea vieții sale, deci trebuie să-i asiguri o supraviețuire lungă, dar o viață cât mai bună. Iar asta se face ajustând tratamentul la nevoile pacientului și la caracteristicile pacientului.”

Altfel este tratată o persoană de 75 de ani, moment în care medicul are o grijă deosebită, pentru că este în mod clar un organism mai fragil. Altfel este tratată o tânără de 30 de ani cu cancer. „Astfel, îmbunătățirea activității și implementarea metodelor noi de tratament au făcut ca rezultatele în oncologie să fie din ce în ce mai bune”, a punctat medicul de la IOB. 

În încheiere, medicul și șeful secției Chirurgie Oncologică II de la Institutul Oncologic București „Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu” a subliniat că în contextul actual, este foarte important ca pacientul să aibă o comunicare foarte bună cu medicii care îl tratează: 

„Vedeți, e important, la prima consultație, să vezi care e patologia, cât de avansată e, cât de gravă e, ce tratament e de făcut, dar mai ales să îți faci o idee despre omul respectiv (o idee despre pacientul respectiv – n.red.). Și asta trebuie repede, pentru că el va fi interlocutorul tău și relația trebuie cu el să fie foarte strânsă și, cred eu, foarte deschisă. Le zic pacienților mei, de exemplu, că eu le voi spune tot ceea ce cred [referitor la patologie]. Uneori greșesc și le voi spune adevărul, dar nu știu eu tot adevărul. Dar le spun tot ceea ce cred eu, ca pacienții să aibă încredere în mine. Nu ca să se gândească că este un aspect despre care n-am vorbit sau să vadă o analiză pe care ei o înțeleg și să creadă că nu am vorbit despre așa ceva... Deci o relație deschisă. Dar până să începi această relație deschisă, [tu, medic,] trebuie să vezi pe cine ai în față. Pentru că unele persoane sunt mai temătoare, altele mai retrase... Altele mai expansive... Trebuie să te adaptezi la fiecare tip de personalitate, ceea ce nu-i ușor. Fiind chirurg, credeam că dacă îmi fac meseria bine și dacă operația iese bine, e totul rezolvat. Din păcate, nu-i numai atât... Contează foarte mult și relația cu pacientul și încrederea pe care o are el în medicii care îl tratează”.