Newsflash
Istoria Medicinei

Precursorii în chirurgia oncologică gastrică

Precursorii în chirurgia oncologică gastrică

Deschiderea oferită de spiritul iluminist a asigurat calea marilor descoperiri din chimie, fizică, biologie etc. Aplicarea experimentelor și reproducerea lor au oferit bazele știinţifice în disciplinele medicale fundamentale și aplicative.

Ultimul pătrar al secolului al XIX-lea a oferit Europei Occidentale și Centrale o scurtă perioadă de liniște socială și echilibru politic, între marile puteri europene. Emanciparea, laicizarea și spiritul liberal din universităţile europene au asigurat bazele învăţământului știinţific și progresul cunoașterii. Deschiderea oferită de spiritul iluminist a asigurat calea marilor descoperiri din chimie, fizică, biologie etc.
Aplicarea experimentelor și reproducerea lor au oferit bazele știinţifice în disciplinele medicale fundamentale și aplicative (1, 6). În acest context, diagnosticul de cancer digestiv era încă tributar clinicii medicale și valorii euristice a morfopatologiei macroscopice și microscopice în plină dezvoltare și așezării în modele de celularitate. Denumirea de cancer a fost folosită prima dată de Pavel din Egina. Aceasta rezultă din Opera chirurgicală a lui Fabricio d’Aquapendente, scrisă în anul 1592 (6).
În acest ultim pătrar al secolului al XIX-lea, graţie cercetărilor lui Louis Pasteur (1822–1895), cunoașterea în bacteriologie și virusologie era în plină afirmare și apro­fundare; prin Joseph Lister (1827–1912) se puneau bazele asepsiei și antisepsiei în obstetrică și chirurgie (12); abia în noaptea de 8 spre 9 noiembrie 1895, Wilhelm Konrad Röntgen (1845–1923) descoperea razele X, care șase săptămâni mai târziu cunoșteau aplicaţie medicală (12); narcoza – anestezia generală – a fost demonstrată în anul 1846 de dentistul Morton, W.T.G. (1819–1869) (16).

Prima rezecţie pentru cancer piloric

Anul acesta, în 9 aprilie se vor împlini 140 de ani de la realizarea primei rezecţii pentru cancer piloric. Jules-Émile Péan (1830–1898), socotit de colegii europeni „cel mai mare laparotomist” (1), a efectuat prin laparotomie mediană (este încă eponim) rezecţia gastrică distală la un pacient cașectic cu tumoră epigastrică palpabilă și semiologie de stenoză pilorică completă. Pe parcursul a două ore și jumătate J. É. Péan a îndepărtat 6 cm din stomac, înglobând tumora, secţionând stomacul și duodenul la marginea tumorii (1, 2, 5).

p.13 -2
J.É. Péan, portret executat de Henri de Toulouse-Lautrec

Partea cranială a tranșei de secţiune gastrică a fost suturată cu fire de catgut. Partea distală a tranșei de secţiune a fost anastomozată cu duodenul termino-terminal, utilizând tot fire de catgut. Pacientul a supravieţuit narcozei și operaţiei doar patru zile. A decedat cu semne clinice de peritonită acută cauzată de dezunirea anastomotică. „Operaţia nu a avut un efect încurajator asupra lui Péan, pentru că altfel ar fi repetat-o” (1). O privire „critică” având cunoștinţele actuale ar spune:
1. Bolnavul necesita o pregătire locală a stenozei pilorice complete decompensate și o reechilibrare energetică, hidro-electrolitică, proteică etc.; prima seringă metalică fusese inventată în anul 1813 de Ch. G. Pravaz (1791–1853), pentru alte scopuri, iar prototipul P. Broca (1824–1890), ulterior, având și ac de puncţie; rehidratarea era realizată prin clismă înaltă, picătură cu picătură.
2. Secţiunea peretelui gastric trebuia executată la distanţă de marginile aparente tumorale, dar la acea dată nu era cunoscută progresiunea tumorii prin continuitate, contiguitate, pe cale venoasă, limfatică etc.
3. Nu trebuiau utilizate pentru sutură și anastomoză fire resorbabile (în experimentele pe câini sănătoși, astfel de suturi au oferit rezultate bune) (1).

Inventatorul a numeroase instrumente

J.É. Péan s-a născut în 1830, la Marboue, Euse-et-Loire (3, 4); a început școala de medicină la Universitatea din Paris în anul 1851 (2); din anul 1852 a fost extern în serviciul de chirurgie condus de Jean Nicolas Marjolin la Spitalul Beaujou. În anul 1865, devine specialist și doctor în chirurgie (2, 3, 4). Nu a profesat în universitate, neacceptând procedurile obligatorii de disecţii pe cadavre. În anul 1873, J.É. Péan este numit șef de serviciu în Spitalul Saint Louise. A excelat în chirurgie, ortopedie, ginecologie, urologie, având primatul a numeroase exereze de organe și ţesuturi. J.É. Péan a inventat numeroase instrumente și aparate utilizate și astăzi în chirurgie și care încă îi poartă numele.

p.13 -3
Imagini redesenate de rezecţii gastrice

În anul 1881 a fost admis la Academia de Medicină a Franţei. A decedat la Paris, în anul 1890. În cursul vieţii a publicat articole, monografii, a legat amiciţii cu pictorii parizieni, a dezvoltat o școală de chirurgie cu numeroși urmași. Parisul l-a onorat pentru posteritate cu o statuie intra muros.

Un pas înainte pentru vindecare

Un mare chirurg, contemporan lui Péan, a fost Theodor Billroth (1829–1894). A fost profesor la Facultatea de Medicină II la Universitatea din Viena și șef de clinică chirurgicală a Spitalului Municipal din Viena. La doi ani după operaţia de rezecţie gastrică pentru cancer piloric efectuată la Paris, de Péan, Theodor Billroth execută într-o echipă chirurgicală o rezecţie gastrică pentru cancer piloric urmată de succes.

p.13 -1
Theodor Billroth

Din descrierea operaţiei (1) aflăm că rezecţia distală pentru cancer piloric a fost efectuată la 21 ianuarie 1881 în „sala de operaţii, pregătită pentru laparotomii, încălzită la 24 de grade Celsius. Pacienta, Therese Heller, în vârstă de 43 de ani, mamă a opt copii, suferindă din octombrie 1880, având toate semnele unei tumori gastrice, cu stenoză pilorică, a suportat bine intervenţia chirurgicală”. Rezecţia gastrică s-a desfășurat secţionând stomacul și duodenul la distanţă de 1 cm de marginile aparent infiltrate de tumoră. Sutura gastrică și anastomoza gastro-duodenală s-au realizat cu fire de mătase carbolizate de Vincent von Czerny (1842–1916), viitor profesor de chirurgie la Heidelberg.
Au fost utilizate 50 de puncte de sutură separate. Toată anastomoza a fost curăţată cu acid carbolic 2%. Operaţia a durat o oră și jumătate. Bolnava a părăsit spitalul după trei săptămâni. Theodor Billroth spunea: „Sper că noi am făcut încă un pas înainte pentru a vindeca suferinţa oamenilor până acum nevindecabilă” (1). Nunquam retrorsum – niciodată înapoi – este dictorul maestrului meu Bernhard von Langenbeck, el va fi dictorul meu și al elevilor mei”. În anul 1885, Theodor Billroth a imaginat și executat anastomoza gastro-jejunală după rezecţie gastrică, utilizând întreagă tranșă de secţiune a stomacului. A primit eponimul Billroth II. În anul 1890, la Congresul Internaţional de medicină, a prezentat comunicarea „Despre 124 de rezecţii gastrice efectuate în clinica mea”.

Dezvoltarea chirurgiei experimentale

În anul 1865, Claude Bernard (1813–1878) introduce ca metodă știinţifică chirurgia experimentală. Theodor Billroth și echipa sa au utilizat și dezvoltat chirurgia experimentală, premergător celei pe om, în dezvoltarea rezecţiilor de laringe, esofag etc. În anul 1893 a primit titlul de Consilier de Curte „HOFRAT”, pe care l-a acceptat, dar a refuzat înnobilarea „Cea mai mare bucurie a bogatei mele vieţi este întemeierea unei școli chirurgicale care duce mai departe aspiraţiile mele știinţifice universitare”. Tot Theodor Billroth, într-un moment de răbufnire tinerească, spunea: „Medicina universitară este o slujbă mizerabilă. Este mai rea decât iadul, și totuși este un mod de existenţă. Este ca nisipurile mișcătoare, cu cât pășești mai departe și mai adânc, cu atât te scufunzi mai mult’’(1). Se stinge din viaţă la 6 februarie 1894, la Abazzia. Universitatea din Viena îi păstrează amintirea în înscrisuri epigrafice și efigie în curtea interioară. Spitalul municipal, astăzi campus universitar, are în curtea interioară o statuie în mărime naturală, ce-l înfăţișează în halat de chirurg, cu barbă, în poziţie meditativă.
În România contemporană cu Theodor Billroth funcţionau facultăţi de medicină la Iași și la București, iar în Transilvania, la Cluj. Aflăm că, din 1905, Thoma Ionescu a propus și executat rezecţii gastrice (6). În Congresul Internaţional de chirurgie de la Bruxelles, el a prezentat indicaţiile rezecţiei pilorului cu rezultate foarte bune în stenozele pilorice benigne. În anul 1907, la Congresul de Chirurgie de la Paris, el a prezentat procedeul personal de gastro-enterostomie cu excluzia pilorului.

În România Mare, în anul 1920, prin grija lui Iuliu Moldovan, s-a înfiinţat primul Institut Oncologic (7). În Revista de Chirurgie, C. Andreciu (8) publică gastrectomia totală în cancerul gastric cu rezultat bun, cu trecere în revistă a unui scurt istoric a problemei.
Institutul Oncologic în noua clădire, sub conducerea lui Ion Chiricuţă (1918–1988), a întreţinut relaţii de colaborare pe multiple domenii de oncologie cu marile centre similare europene, americane, japoneze. De altfel, sub redacţia prof. dr. I. Chiricuţă s-a publicat Enciclopedia oncologică, cancerului gastric fiindu-i alocat un impresionant volum de aproape 1.000 de pagini (11).
În anul 1989, în volumul „Actualităţi în chirurgie” (9), Constantin Caloghera face un „Review” asupra „actualităţilor în cancerul gastric” pe intervale lungi de timp, însumând experienţe colective din centrele universitare românești, precum și din unele centre judeţene chirurgicale de mare tradiţie. În comparaţie cu centrele de oncologie japoneze, frapau supravieţuirea postterapeutică modestă și mortalitatea perioperatorie de 7–12%.
În Europa Răsăriteană și Centrală, diagnosticul încă se pune în stări avansate de cancer. Este posibil ca aprofundarea cercetărilor de genetică medicală, genetică oncologică, genetică virusală, genomică și proteomică oncologică (13, 14, 15) să ne ofere șansa de a descoperi boala oncologică gastrică în stadii incipiente, dar și noi terapii specifice.
Este posibil, într-un viitor apropiat, ca pentru Europa și America de Nord să se creeze premise în diagnosticul precoce și rezultate promiţătoare în cancerul gastric, prin avansarea studiilor de genetică, genomică, proteomică, virusologie, de apreciere a biopsiei lichide (13, 14, 15).


Notă autor:

1. Mircioiu I. Crișan, Theodor Billroth și Chirurgia, 2002, Editura Napoca Star, Cluj
2. Jules Emile Péan, Biography (1830–1898) www.faqs.org
3. Dicţionar online Larousse – operation péan
4. Patrice Maubourguet (sub dir. edit), Dicţionare Enciclopédique, 1995, Paris, Cedex
5. Suqeut G., Tehnica anastomozei gastro-duodenale prin metoda Péan, Paris Chirurgical 1930 (martie–aprilie)
6. Brînzeu P., Marcu N., Chirurgia în Istoria medicinei universale, sub îngrijirea Bologa V.L., 1979, Ed. Medicală, București
7. Prodan L., Prof. dr. Iuliu Moldovan în „Cancerul și mediul ambiant în Colecţia Enciclopedia oncologică” (sub red. I. Chiricuţă), 1980, vol. 5, p. 560–62, Cluj-Napoca
8. Andreciu C., Gastrectomie totală pentru neoplasm. Vindecare, Revista de chirurgie, 1945, p. 436–43
9. Caloghera C, Actualităţi în cancerul gastric, sub red. Constantinescu C., 1989, Ed. Medicală, București, p. 91–111
10. Ignat P. și colaboratori, Experienţa noastră în tratamentul cancerului gastric”, Al V-lea congres naţional de gastroenterologie, 21–23 mai, 1986, București, vol. de rez., p. 90–91
11. Cancerul gastric, sub red. Chiricuţă I, în Colecţia enciclopedică oncologică, 1984, vol. 13, Cluj-Napoca
12. Dicţionar medical sub red. Valeriu Rusu, 2000, Ed. Medicală, București, Wilhelm Konrad Röntgen
13. Viaţa Medicală, 2014, 30 (12080) p. 1, O nouă clasificare a cancerului gastric după Comprehensive molecular caracterization of gastric adenocarcinoma. The cancer genome atlas research network, Nature 2014 doi, 10138; 13480, p. 1–20
14. Militaru Mariela, Recurenţă în cancerul colo-rectal, Viaţa Medicală 2018, 46 (1503) p. 6–7
15. Chirică Monica-Emilia, Scurt Istoric al diagnosticului oncologic, Viaţă Medicală, 2018, 50 (1507) p. 8
16. Ghișoiu S., Istoria anesteziei în Timișoara, 1991, Ed. Helicon Banat, Timișoara

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe