Titlul de „Personalitatea anului 2012 în sănătate“
trebuie conferit, în opinia mea, ministrului
sănătăţii – cu precizarea că, în mod excepţional, această demnitate trebuie
conferită în anul tocmai încheiat doar pentru trimestrul al patrulea, când la
conducerea sănătăţii s-au înşiruit trei înalţi funcţionari, prin urmare
folosind ghilimelele de rigoare. „Ministrul sănătăţii“ merită acest titlu
pentru simplul motiv că toţi cei trei deţinători ai portofoliului, care s-au
succedat în ultimele luni din an, pot fi cel mai bine descrişi, în vocabularul
celor care observă fenomenele din sănătate, drept curajoşi. După 20 de ani petrecuţi în serviciul sistemului sanitar
din România, am înţeles – aşa cum au priceput, de altfel, mulţi dintre cei care
activează în slujba sănătăţii, care nu se lasă distraşi de pretextul complexităţilor,
dificultăţilor sau tehnicalităţilor şi care doresc o reparaţie pe termen lung –
că nu de reformare este nevoie pentru a sustenabiliza sistemul, ci de curaj.
Curaj pentru a aplica cu fermitate legile
deja existente, a administra acolo unde este cazul finisaje şi modernizări în
legislaţia secundară şi terţiară şi a curma lungul şir de suprareglementări
experimentale care au vulnerabilizat şi deteriorat sistemul.
Curaj pentru a admite existenţa lor şi, în
cele din urmă, a stopa risipa, frauda şi corupţia, adversarii necruţători ai
ajungerii banului public la destinatar.
Curaj pentru a implementa o serie de măsuri
tactice simple, identificate, de altfel, de angajamentele din acordurile cu
troica creditoare, pentru a gestiona mai eficient alocarea, consumul şi
controlul consumului de resurse.
Şi, nu în ultimul rând, curaj pentru a pregăti
o analiză temeinică a nevoilor şi priorităţilor reale de sănătate a populaţiei,
raportate la posibilităţile publice şi private de finanţare, a trasa direcţii
strategice şi planul de acţiune pe termen lung şi a asigura sprijinul politic
cuprinzător pentru punerea în aplicare a proiectelor sistemice până în 2020.
Şi am să spun, în cele ce urmează, de ce
cred că cei trei miniştri ai sănătăţii sunt curajoşi, ridicându-se astfel la înălţimea
titlului.
Victor Ponta a restaurat ierarhia nevoilor din
sănătate, parând astfel ofensiva furibundă a unor interese comerciale, care,
sub pretextul intenţiilor umanitare, au investit sute de mii de euro, încercând
să intimideze autorităţile în plină perioadă electorală, pentru a desface sacul
cu pomeni.
Dr. Raed Arafat a redeschis subiectul licitaţiilor
naţionale, soluţie deranjantă pentru mulţi, dar esenţială pentru a introduce
criterii de standardizare în achiziţiile publice; şi iată că, după intervenţia
lui, cred că s-a înţeles, în fine, că standardizarea rămâne principala măsură
care ar putea frâna frauda şi risipa şi creşte competitivitatea serviciilor
prestate.
Eugen Nicolăescu a avut curaj în primul
mandat, când a iniţiat proiectul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei;
dacă era finalizat, aveam astăzi foaia de parcurs necesară şi, mai mult ca
sigur, o altă viziune despre nevoile din sănătate. Este curajos şi acum, când
vorbeşte despre provocarea dată de nevoia de schimbare de paradigmă în
gestionarea sistemului contribuţiilor obligatorii de sănătate, în care cei ce
dau banii sunt tocmai cei ce nu beneficiază de sistem.
Personalitatea anului 2012, „ministrul sănătăţii“,
chiar dacă au fost trei, s-a bucurat de un sentiment de încredere şi de
popularitate nemaivăzut până în prezent. Provocarea pentru personalitatea
anului 2012 este ca în 2013 să trăiască şi să producă la înălţimea aşteptărilor
şi speranţelor care s-au pus în ea. Va fi extrem de greu, pentru că la tot
pasul vor fi binevoitori care vor şti mai bine ce este de făcut şi care vor
ajuta, consilia, asista, sfătui întru repararea sistemului, în fapt, în marea
lor majoritate, încercând să-şi satisfacă propriile interese şi priorităţi. De
aceea, mai mult ca sigur că cele mai mari şanse de calificare ca
„personalitatea anului 2013“ o are echipa ministerială pe care o creează
ministrul Eugen Nicolăescu, echipă care va avea cea mai grea sarcină din 1999
încoace, de când s-au introdus asigurările de sănătate. Parte din sarcina
acestei echipe rămâne şi un subiect naţional sensibil, pentru a cărui rezolvare
este nevoie de curaj, şi anume repornirea Institutului Cantacuzino.