Rugăciunea trebuie să aibă locul ei, însă este nevoie și de efortul nostru dacă ne dorim să fim sănătoși și sănătatea să persiste cât mai mult (în ciuda condiţiilor anti-sanogene în care ne desfășurăm viaţa). Nu este deloc ușor.

Oare privitul la televizor, atunci când acolo se desfășoară un meci, ţine loc de gimnastică sau de exerciţiul fizic? Nici pomeneală! Există și reclame precum cea în care „Vlăduţ face febră musculară” mișcând capul într-o parte și alta, urmărind aproape somnolent un meci de tenis pe calculator. Se poate încă și mai și!

Încununarea eforturilor

Ideea acestui material mi-a venit privind meciul de tenis dintre Irina-Camelia Begu (România) și Sara Sorribes Tormo (foto) (Spania). Era „decât” o semifinală. Dacă jucătoarea româncă ar fi pierdut, multe minţi cârcotașe și comentatoare (a orice) ar fi vorbit despre „bătaia luată de Irina Begu”. Nu așa se judecă.

Suntem în 2022 și de mulţi ani au fost uitate, ignorate și nu se mai aplică înţeleptele recomandări lăsate moștenire de Pierre de Coubertin: „Important în viaţă nu este triumful, ci lupta, principalul lucru nu este să fi învins, ci să fi luptat bine” (2).

Faptul că o jucătoare din România reușește să ajungă într-o semifinală a unui turneu de bună calitate este o bucurie, indiferent dacă va câștiga sau nu, este un lucru remarcabil, pozitiv, indiferent dacă va reuși să facă pasul următor – spre finală. Eforturile făcute în zecile și sutele de ore de antrenament au fost deja încununate.

Un meci frumos este de admirat indiferent de rezultatul final și chiar dacă uneori meciul este atât de frumos încât ai dori să nu existe decât câștigători. De fapt, în accepţiunea celor care respectă sportul și sportivii, sunt doar câștigători pentru că au participat la „luptă” și au „luptat bine”.

Un stimul pro-sport

Ora fotografiei atașate acestui articol este la aproape două ceasuri după miezul nopţii și este una impresionantă, momentul respectiv fiind impresionant. Meciul a durat 3 ore și 12 minute și fiecare punct a fost disputat cu ardoare și sportivitate. Se poate „citi” oboseala într-un moment dificil la „set-set” și când, în ciuda eforturilor, evoluţia putea conduce la orice deznodământ.

Meciul a început târziu inclusiv din cauza căldurii care extenuează (cât de stupidă poate fi decizia de a stabili meciuri de fotbal la ora 14:00 sau ora 16:00 atunci când se știe că temperatura este de circa 40 grade C?). Transpiraţia a început să se scurgă de pe ambele jucătoare încă după primele 8-10 minute de joc. Nimeni nu putea ști la ora 23:00 cum se va încheia această dispută.

Concluzia mea pornește de la o amintire. În urmă cu mai multe zeci de ani, turneul campionilor (la tenis) era comentat de Ilie Năstase și Ion Ţiriac, care deciseseră să organizeze și un concurs, cu întrebări la care răspunsul corect putea oferi respondentului o rachetă de tenis, de bună calitate, venită chiar de la cei doi mari jucători.

Rezultatele lor au determinat foarte mulţi copii să „se apuce de tenis”. Meciul Irinei-Camelia Begu din semifinala de la Palermo merită văzut din cel puţin două motive: 1) este un model (de luptă, de muncă, de sportivitate); 2) poate fi un stimul pro-sport în sensul recomandărilor fondatorului Comitetului Olimpic (cel care a dorit enorm să introducă sportul, educaţia fizică în școlile franceze). Privitul sportului la televizor poate avea calitate doar dacă acţionăm și noi în acest sens.

Citiți și: Secetă sau furtună