După căderea comunismului, mulţi tineri
absolvenţi ai universităţilor de medicină din România au încercat să lucreze ca
medici în ţările din vestul Europei, unde raportul dintre salariul unui medic şi
cel al unui muncitor calificat este în jur de 20/1. Cei mai mulţi au plecat
între 1999 şi 2001. Înainte de 2007, în străinătate lucrau 4.397 (9,4%) de
medici români, din care 1.523 în ţările vest-europene. Personalul medical român
tinde să migreze în ţări precum Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie,
Belgia.
Datorită practicii performante din spitalele
occidentale, un număr important de medici români se perfecţionează şi se
realizează profesional. Unii dintre aceştia devin medici cu renume mondial. Din
lipsă de spaţiu editorial, dăm un singur exemplu. Dr. Adrian Lobonţiu, chirurg
la Spitalul universitar parizian „Henri Mondor“, este specialist în chirurgie
robotică şi telechirurgie, fost director medical pentru Europa al companiei
Intuitive Surgical. Chirurgul francez de origine română operează frecvent de-a
lungul şi de-a latul bătrânului continent. Din 2005, este director pentru
Europa de educaţie a medicilor, la EndoGastric Solutions, o companie americană.
Medici români angajaţi în spitalele occidentale ca
asistenţi medicali, brancardieri sau infirmieri!
Din păcate, se cunosc destule cazuri de
medici români care n-au reuşit să treacă de „furcile caudine“ ale sistemului
occidental de recunoaştere a diplomei de medic şi de obţinere a dreptului de
practică nesupravegheată. După mulţi ani de şedere în Franţa, Elveţia, Suedia,
Canada sau SUA, n-au reuşit să lucreze măcar o zi ca medic, acceptând
compromisul de a fi angajaţi provizoriu pe posturi de asistent medical,
brancardier sau chiar infirmier! Aceste situaţii au dus la deteriorare
profesională, descalificare, frustrare şi la o permanentă stare de stres. Eşecurile
sunt provocate, în primul rând, de barierade limbă şi de lipsa unor competenţe clinice elevate şi abilităţi medicale, capitole la care învăţământul
medical autohton este deficitar. Să nu uităm că avem sute de medici care au
intrat în universităţile de medicină şi farmacie de stat şi particulare cu note
de 4 la anatomie/biologie/chimie sau fără concurs de admitere, pe baza notelor
obţinute în liceu şi la bacalaureat (fără supraveghere video)! De exemplu,
pentru a putea profesa medicina în Marea Britanie, Canada, Australia, Israel,
Emiratele Arabe Unite, Africa de Sud şi Statele Unite, trebuie să demonstrezi că
ai competenţe avansate de limba engleză, cunoştinţe temeinice de medicină
generală, cunoştinţe clinice aprofundate, competenţe clinice elevate şi abilităţi
medicale pe măsură, că poţi recunoaşte uşor mecanismele bolilor pacientului, că
ştii să prescrii tratamentul corect şi să estimezi şansele de reuşită, precum şi
să ai un comportament prietenos şi plin de responsabilitate faţă de pacient.
În ţările occidentale, pe tronsonul profesional se preferă medicii cu un nivel
crescut de expertiză şi, în egală măsură,
o şcoală a relaţiilor prietenoase cu
pacientul. Foarte apreciaţi sunt medicii-locomotivă,
care inovează proceduri medicale de vârf. Un medic bun trebuie să informeze cu
calm pacientul despre cauzele afecţiunii, măsurile de alegere a tratamentului,
efectele secundare posibile sau probabile, evoluţia bolii pacientului şi şansele
de reuşită. Cu pacientul occidental, medicul vorbeşte frumos, cu răbdare, nu-l
repede şi nu ţipă la el. Şi asta pentru că este convins că „pacientul este stăpânul nostru“.
Din 2007, au părăsit ţara peste 8.000 de medici
Odată cu criza economică şi financiară
internaţională, în multe ţări occidentale a survenit şi o criză fără precedent
de personal medical. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), în 2006,
la nivel mondial, exista un deficit mai mare de 4,3 milioane de personal
medical. Din acest motiv, odată cu primirea ţării noastre în Uniunea Europeană,
s-a produs un exod de medici şi asistenţi medicali din România spre ţările
occidentale. Din 2007, au plecat peste 8.000 de medici! Anul acesta, numai până
în septembrie, au părăsit ţara 1.600 de absolvenţi ai universităţilor de
medicină şi farmacie. De ce iau medicii această gravă decizie? Motivele sunt
multiple. Cum să nu plece, dacă tinerii medicii rezidenţi, după şase ani de
facultate, primesc salariul minim pe economie, adică retribuţia unui muncitor
necalificat, care abia dacă ştie să scrie şi să citească: 700 de lei/lună! De necrezut, dar medicii noştri, de care avem
atâta nevoie, sunt alungaţi din ţară
de actualul sistem medical românesc, putred, corupt şi aflat de ani buni în cădere
liberă. Ne paşte pericolul să rămânem fără medici tineri de calitate, iar unele
spitale să se transforme în… muzee!
Cauzele care determină exodul medicilor români
România se află pe ultimul loc în UE privind
ponderea cheltuielilor cu sănătatea din PIB (sub 4%), în timp ce în ţările
dezvoltate se alocă 8%. Grav este faptul că banii destinaţi sănătăţii nu sunt
cheltuiţi eficient. În ţara noastră, medicina preventivă este ca şi inexistentă.
Multor bolnavi le este din ce în ce mai greu să îşi cumpere din farmacii toate
medicamentele de care au nevoie. La toate acestea se adaugă: lipsa unor
infrastructuri aliniate standardelor europene; spitalele de stat româneşti sunt
ineficiente şi funcţionează la limita de avarie; slaba dezvoltare a asistenţei
medicale în sistem clinic şi paraclinic din cauza lipsei de medici specialişti;
lipsa managerilor de caz, care să
verifice dacă pacienţii întrunesc condiţiile de a mai rămâne în spital; lipsa
unei comisii de asigurare a calităţii
actului medical, formate din medicii spitalelor, care să monitorizeze de la
numărul infecţiilor nosocomiale, la frecvenţa cu care se schimbă reactivii şi
consumabilele în aparate; lipsa din spitale a unui birou de relaţii cu pacienţii, care să răspundă operativ reclamaţiilor
şi să ajute la direcţionarea cazurilor sociale către căminele de bătrâni;
extrem de puţine locuri pentru rezidenţi în clinici universitare şi spitale
judeţene şi o durată exagerat de mare a rezidenţiatului; sute de spitale „funcţionează“
în clădiri vechi, greu adaptabile modernizării; cu excepţia câtorva spitale,
clinici şi cabinete medicale particulare, nici măcar cadrele didactice şi
medicii cu nivel înalt de expertiză din clinicile universitare nu au acces la
tehnici şi tehnologii medicale de top la nivel internaţional.
Asta nu înseamnă că toţi tinerii medici
plecaţi după 2007 s-au integrat în sistemele medicale din ţările unde şi-au
dorit să ajungă sau au un loc de muncă asigurat în spitalele şi policlinicile-satelit
occidentale. Sunt zeci de cazuri de medici români încadraţi provizoriu în unele
spitale de stat din Paris, care nu primesc decât în jur de o mie de euro pe lună,
din care 500 de euro îi costă chiria lunară a unei garsoniere modeste, situată
la 60 de kilometri de Champs-Élysées! Mulţi sunt nevoiţi să facă zilnic naveta
dintr-o ţară occidentală în alta. De exemplu, lucrează la un spital din Belgia,
unde sunt mai bine plătiţi, dar locuiesc în nordul Franţei, la Lille sau
Amiens, unde chiriile sunt mai mici şi viaţa mai ieftină.
Medicii din SUA cu nivel crescut de expertiză primesc
salarii de peste 30 de ori mai mari decât medicii buni din România
Sunt mulţi medici rezidenţi care ar dori să
lucreze în spitalele americane şi în policlinicile-satelit, cu servicii de
cinci stele şi confort sporit, în care au condiţii excelente de a practica
medicina la nivel înalt, cu un salariu pe măsură. Sumele uriaşe alocate de
americani sănătăţii se traduc şi în salarii mari pentru medici. Fondurile
cheltuite anual pe cap de locuitor sunt, la noi, ridicol de mici, de
aproximativ 290 de dolari americani, adică de 26 de ori mai puţin decât
cheltuiesc americanii, deşi PIB-ul ţării noastre pe cap de locuitor este de
doar şase ori mai mic.
În cazul americanilor, se aplică sintagma:
„mai mult nu înseamnă mai bine“. Industria medicală din SUA este considerată
extrem de ineficientă şi, mai mult decât atât, lipsa de eficienţă se traduce în
preţuri exorbitante plătite de americani pentru serviciile medicale de care beneficiază.
Corporaţiile gigant din domeniul industriei medicale şi farmaceutice sunt
preocupate să obţină profituri fabuloase. Nu le pasă că sistemul medical din ţara
lui Abraham Lincoln nu asigură servicii medicale americanilor şi imigranţilor
cu venituri mici. Majoritatea nord-americanilor cheltuiesc cu serviciile
medicale peste 20% din veniturile anuale. Cei care pot munci şi nu-şi achită la
timp cheltuielile de sănătate plătesc amenzi şi dobânzi la amenzi care îi pot
distruge financiar.
Cel mai bine sunt retribuiţi chirurgii
ortopezi, radiologii, cardiologii, anesteziştii şi gastroenterologii. Medicii
foarte buni din aceste specialităţi au venituri anuale mai mari decât cel mai
bine plătit preşedinte de pe mapamond – Barack Obama, care primeşte 400.000 de
dolari pe an. Cele mai reduse niveluri de salarizare sunt oferite pediatrilor,
medicilor de familie, interniştilor, endocrinologilor şi psihiatrilor. În
Statele Unite, în funcţie de specialitate, medicii cu nivel elevat de expertiză
primesc între 160.000 şi 480.000 de dolari pe an. Sumele nu includ bonusuri sau
diverse alte stimulente.
Cum poţi ajunge medic cu drept de practică nesupravegheată
în SUA?
Pentru a putea lucra ca medic în SUA, cu
drept de practică nesupravegheată, trebuie să promovezi la scoruri mari USMLE (United States Medical Licensing
Examination). USMLE este un examen de competenţe profesionale, eşalonat pe
mai multe etape. Este sponsorizat de Federation
of State Medical Boards (FSMB) şi de National
Board of Medical Examiners (NBME). Înainte de a putea practica medicina în
Statele Unite, tinerii absolvenţi de universităţi de medicină generală trebuie
să promoveze acest examen complex şi deosebit de dificil. Candidaţii primesc un
număr de identificare. În final, trebuie să obţină certificarea ECFMG (Educational Commision for Foreign Medical
Graduates) din Philadelphia. După ce a primit un număr de identificare,
candidatul îşi va rezerva un interval de eligibilitate.
Este perioada în care cei care doresc să practice medicina în SUA îşi planifică
susţinerea pe etape a examenelor USMLE. Pentru a dobândi certificarea, absolvenţii
sunt obligaţi să parcurgă programe de rezidenţiat, care se deosebesc mult de
programele de rezidenţiat româneşti. Pot intra în Guinness World Records concursurile de rezidenţiat „mioritice“
organizate de-a lungul anilor, sub raport logistic şi nerespectarea unor cerinţe
docimologice şi ergonomice în redactarea, lansarea şi evaluarea testelor de
concurs.
Pentru a obţine certificarea şi pentru a
aplica pentru rezidenţiat, absolvenţii de medicină generală trebuie să
promoveze etapele de examinare USMLE la scoruri cât mai mari. Multe spitale sau
case de sănătate îşi aleg medicii şi oferă salarii în funcţie de scorurile obţinute.
Procesul de a dobândi dreptul de a practica
medicina în Statele Unite constă în obţinerea unor scoruri cât mai ridicate la
toate cele patru etape: Step 1, Step 2
CK, Step 2 CS, Step 3 CSA.
USMLE Step 1
După examenul de competenţe lingvistice în
cunoaşterea fluentă a limbii engleze (ECFMG
English Test sau TOEFL),
absolventul cu diplomă al unei universităţi de medicină din orice ţară de pe
mapamond este supus unor teste standardizate,
cu răspunsuri multiple, din ştiinţele fundamentale medicale, administrate
online, pe calculator: anatomie, ştiinţe comportamentale, biochimie, genetică
medicală, microbiologie/patologie, farmacologie şi fiziologie. Promovarea
acestei etape se realizează online, printr-un test standardizat cu 322 de
întrebări cu răspunsuri multiple, împărţite în şapte secţiuni cu câte 46 de
întrebări. Scorul minim de promovare: 188 (adică răspunsuri corecte la 55–65%
din întrebări. Costul examenului: 1.355 de dolari. Pentru detalii, se poate
consulta: http://www.usmle.org/pdfs/step-1/2012content_step1.pdf
Urmează etapele de obţinere a licenţei de
practică, care încep cu pregătirea şi promovarea pasului următor.
USMLE Step 2 CK
(Clinical Knowledge)
În această etapă, candidatul trebuie să
demonstreze că are cunoştinţe clinice temeinice şi înţelege conceptele clinice
considerate esenţiale în asistarea pacientului, sub supraveghere, în domeniile
medicină internă, pediatrie, obstetrică-ginecologie, chirurgie, neurologie,
psihiatrie, sănătate publică. Examenul pentru Step 2 CK se realizează online, printr-un test standardizat, cu 372
de întrebări cu răspunsuri multiple, administrate pe computer. Întrebările sunt
împărţite în opt secţiuni de câte 44. Costul examenului: 1.355 de dolari.
Detalii la adresa: http://www.usmle.org/pdfs/step-2-ck/2012--13_FINAL_S2_GSI.pdf
USMLE Step 2 CS
(Clinical Skills)
În această etapă, candidatul trebuie să
demonstreze că are competenţe clinice şi înţelege conceptele clinice
considerate esenţiale în asistarea pacientului, sub supraveghere, în domeniile
medicină internă, pediatrie, obstetrică-ginecologie, chirurgie, neurologie,
psihiatrie, sănătate publică. La Step 2
CS, întrebările nu mai sunt grupate în funcţie de un subiect anume din
cadrul unei secţiuni. De exemplu, candidatul nu va găsi în cadrul examenului o
secţiune dedicată pediatriei. Întrebările au răspunsuri multiple, redactate
într-un format clinic standardizat. La fiecare întrebare, există un singur răspuns
corect. Pentru răspunsurile greşite nu se scad puncte. Majoritatea întrebărilor
se referă la un pacient. Candidatul
trebuie să recunoască mecanismul bolii, să solicite analize medicale, să propună
un diagnostic sau să iniţieze un tratament. Examenul se desfăşoară pe o durata
de nouă ore şi se împarte în opt ore de examen propriu-zis – 45 de minute de
pauză şi 15 minute alocate pentru instrucţiuni. Costul examenului, suportat de
candidat, este de 1.355 de dolari. Detalii: http://www.usmle.org/pdfs/step-2-cs/cs-info-manual.pdf
Autoritatea care se ocupă de licenţierea
medicală în SUA obligă absolvenţii de medicină din afara SUA să fie certificaţi
ECFMG şi pentru alte cerinţe, pentru a obţine dreptul nerestricţionat de a
practica medicina. Pentru a îndeplini condiţiile de obţinere a certificării
ECFMG, absolvenţii din afara SUA trebuie să depună diploma de absolvire, fişa
matricolă şi dovada promovării Step 2 CK
şi Step 2 CS. Absolvenţii pot susţineStep 2 CK şi Step 2 CS, contra cost, la unul din cele 60 de centre medicale de
prestigiu din zece state nord-americane şi, mai recent, în diferite ţări
nominalizate de ECFMG din Philadelphia.
USMLE Step 3 – ECFMG
CSA (Clinical Skills Assessment)
Prin examenul final USMLE, adica prin Step 3, cunoscut ca ECFMG CSA
(Clinical Skills Assessment), se evaluează practic comportamentul, competenţele superioare clinice şi abilităţile
absolut necesare unui medic cu drept de practică nesupravegheată. CSA se susţine numai la Philadelphia şi
este conceput să evalueze cât mai corect posibil dacă un absolvent de medicină
poate să aplice cunoştinţele medicale şi dacă stăpâneşte conceptele biomedicale
şi clinice esenţiale pentru practicarea medicinii fără supervizare, cu accent
pe managementul clientului, în
ambulatoriu. Costul susţinerii CSA
este suportat de candidat (1.355 de dolari). Rezultatele la CSA se dau după patru-şase săptămâni de
la data susţinerii examenului final.
În funcţie de numărul de participanţi, CSA se programează pe întreg parcursul
anului. Este un examen de foarte mare complexitate, cu miză deosebită şi extrem
de dificil, deoarece penalizează sever erorile comise de candidat. Timp de
cinci ore candidatul trebuie să examineze, pe rând, zece pacienţi-actori (selecţionaţi şi antrenaţi pentru a simula o anumită
boala). Pentru fiecare pacient,
candidatului i se acordă câte 30 de minute: în primele 15 minute efectuează o anamneză completă şi, dacă este cazul,
un examen fizic al pacientului;
pentru zece minute, candidatul părăseşte pacientul,
în care timp îşi notează informaţiile primite, enumeră probele de laborator,
stabileşte diagnosticul, prescrie tratamentul şi şansele procentuale de vindecare;
urmează o pauză de cinci minute. În continuare, candidaţii se rotesc, trecând
la efectuarea anamnezei unui alt pacient
(care aşteaptă în sala vecină). În cele cinci ore, cât durează CSA, candidatul trebuie să demonstreze că:
vorbeşte fluent într-o engleză profesională de înalt nivel; are capacitatea de
a comunica cu pacientul; este deosebit de amabil şi prietenos faţă de pacient.
Relaţia medic-pacient trebuie să fie
apropiată de cea descrisă de Barbara Harrison în Spitalul Municipal, cea prezentată de scriitorul Michael Crichton
în serialul Spitalul de Urgenţă din
Chicago sau în drama medicală din serialul american, creat de Shonda Rhimes, Anatomia lui Grey.
Detalii despre CSA pot fi găsite în documentul: http://www.usmle.org/pdfs/step-3/2012content_step3.pdf
Numai după ce trece de aceste încercări,
candidatul primeşte dreptul de practică nesupravegheată, ca medic rezident în
Statele Unite. Pentru cei care obţin scoruri mari la CSA, unele spitale
nord-americane oferă vize de muncă H1 (pentru
o perioadă mai lungă de cinci ani). Salariul este în funcţie de scorul obţinut.
Medicilor rezidenţi li se acordă diferite bonificaţii, locuinţă şi servicii în
campusul spitalului cu reducere de până la 50%, asigurare de sănătate,
asigurare de malpraxis, bonusuri pentru reviste şi cărţi de specialitate,
cursuri şi aplicaţii filmate – înregistrate pe DVD şi CD – ţinute de cei mai
competenţi şi mai experimentaţi profesori universitari din sistemul medical
american, echipamente medicale (halate, haine, smartphone, laptop, tabletă
etc.), gratuităţi la cluburi şi altele. Candidaţii nemulţumiţi de scorul obţinut
la CSA trebuie să aştepte şapte ani
(perioadă impusă de autorităţile de licenţiere medicală) pentru a putea susţine
examenul în vederea obţinerii unui scor mai ridicat.
Programe de pregătire pentru obţinerea de scoruri mari la
examenele USMLE
În SUA, există multe companii specializate
în organizarea de programe de pregătire pentru USMLE. Lider mondial este Kaplan University, care oferă de peste
40 de ani, contra cost, programe eficiente de instruire şi simulări complete (online şi cu pacienţi-actori),
în scopul obţinerii unor scoruri cât mai mari la examenele USMLE. Candidaţii
pot opta pentru cursuri şi aplicaţii organizate de Kaplan University, pe diferite perioade de instruire: şapte săptămâni
(3.399 de dolari), 14 săptămâni (5.499 de dolari), programe de simulări CenterPrep de nouă luni (6.999 de
dolari) sau DeluxePrep de 17 săptămâni
(4.399 de dolari), DeluxePrep de zece
luni (8.999 de dolari) etc. Un alt program de pregătire solicitat este Residency Match, oferit de National Resident Matching Program şi deElectronic Residency Application Service.
Prin absolvirea acestor programe, candidaţii au şanse mult mai mari să obţină
scoruri ridicate la CSA şi, implicit, dreptul de a practica medicina
nesupravegheată în spitalele din Statele Unite.
