Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Spitalul demolat dintr-o „neînţelegere“

Viața Medicală
Prof. dr. Mihai GHIUR vineri, 3 iulie 2015
Asociaţia „Aşezămintele Brâncoveneşti“, ctitorie înaltă şi splendidă, instituţie de îngrijire spitalicească şi de cultură medicală, a fost fondată în 1837 prin testamentul bănesei Safta Brâncoveanu. Băneasa Brâncoveanu a fost soţia banului Grigore Brâncoveanu, prinţ moştenitor şi ultimul descendent pe linie bărbătească din stirpea voievodului Constantin Brâncoveanu, căzut jertfă cu toată familia dragostei sale de ţară şi de legea străbună.
În anul 1793, Grigore Brâncoveanu Basarab s-a căsătorit cu Safta Balş, fiica unor vechi boieri moldoveni, Theodor Balş şi Zoiţa Rosat, cea din urmă purtând şi numele monahal de Elisabeta la Mânăstirea Văratic. Acest nume îl va purta ulterior şi fiica sa, Safta, devenită mai apoi Brâncoveanu.
Împreună cu soţul, Safta Brâncoveanu a trebuit să se refugieze din Bucureşti în timpul războiului ruso-turc. Au stat în pribegie până în anul 1825, când s-au întors în Bucureşti. Având o căsnicie fără copii, la moartea soţului său – Grigore Brâncoveanu Basarab, în 1832, băneasa Săftica Brâncoveanu a devenit moştenitoarea unei averi imense, lăsată prin testament de bărbatul ei. Fire energică şi credincioasă, a reuşit să administreze bunurile materiale moştenite în folosul şi favoarea ţării sale.
În anul 1835, Safta a pus în lucru un proiect de zidirea unui spital cu numele „Brâncovenesc“, pe locul de lângă biserica răposatei domniţe Bălaşa Brâncoveanu, fiica lui Constantin Brâncoveanu. Safta Brâncoveanu s-a îngrijit de toată construcţia spitalului cu 60 de paturi, pe care l-a dăruit pentru îngrijirea bolnavilor în anul 1837. Ea a deschis ulterior şi un azil pentru femeile sărace din preajma Aşezămintelor Brâncoveneşti.
Spitalul Brâncovenesc a fost primul aşezământ medical realizat de Safta Brâncoveanu în 1837. După edificarea sa, în a doua jumătate a secolului, fundaţia „Aşezămintele Brâncovenilor“ a făcut însemnate eforturi pentru pregătirea personalului medical şi pentru progresul medicinii româneşti, clădind o bibliotecă mare aferentă Spitalului Brâncovenesc, bine documentată, abonată la toate revistele medicale interne şi străine. De asemenea, fundaţia a editat un „Buletin Medical al Aşezămintelor Brâncoveneşti“, pe cheltuiala spitalului şi a continuat să susţină financiar Clinica II Chirurgicală a Facultăţii de Medicină, avându-l ca director pe prof. Iacob Iacobovici. Fundaţia a sprijinit în colaborare cu Facultatea de Medicină şi Institutul de Balneologie, înzestrând specialitatea balneofizioterapiei cu instalaţii noi de hidroterapie, helioterapie şi bazine de înot.
Amfiteatrul Spitalului Brâncovenesc adăpostea sediile şi reuniunile periodice ale multor societăţi ştiinţifice. Spitalul avea linia proprie de învăţământ postuniversitar al tinerilor medici şi îşi pregătea viitoarele cadre medicale pentru a duce mai departe activitatea instituţiei. Medicii secundari ai profesorului E. Juvara au condus alternativ spitalul, în calitate de medici primari şi şefi de secţie. Astfel, după profesorul I. Iacobovici, Divizia a II-a Chirurgicală a fost condusă de dr. Epaminonda Hristidi şi ulterior de dr. Marius Teodorescu. După încheierea activităţii lor, spitalul a fost supus unor serii de modificări, iar reforma învăţământului din 1948 a integrat în subordinea Aşezămintelor Brâncoveneşti şi Facultatea de Stomatologie. La Secţia şi Catedra de chirurgie a fost adus prin concurs conf. dr. Florian Mandache, ajuns mai târziu profesor, înainte de demolarea spitalului. Secţia de ortopedie a spitalului, creată pe postamentul Aşezămintelor Brâncoveneşti, a fost renumită pentru activitatea prodigioasă a acad. Rădulescu şi a prof. O. Medrea şi Dinu Antonescu.
Chiar în perioada când funcţiona intens, cu aproape toate specialităţile de îngrijire a bolnavilor, având în componenţa sa şi cel mai mare Institut de Balneologie, Spitalul Brâncovenesc, devenit universitar, a fost supus celei mai odioase măsuri din regimul comunist, fiind demolat fără să se ţină seama de valoarea sa istorică. Spitalul Brâncovenesc era o instituţie medicală-pilot în cadrul căreia se dezvoltaseră multe clinici, până când a fost demolat, alături de celelalte aşezăminte brâncoveneşti, în 1984.
Amintirea domniţei Safta este păstrată în Bucureşti. La Muzeul de istorie şi artă al capitalei se află, recuperate din holul central al Spitalului Brâncovenesc înainte de demolarea clădirii, două blocuri de piatră de mari dimensiuni pe care sunt dăltuite actul de ctitorie a aşezământului şi testamentul domniţei. Acelaşi muzeu păstrează şi placa comemorativă din 1938, de la centenaruI Aşezămintelor Brâncoveneşti, precum şi un bust al domniţei, sculptat în marmură de Carara, operă a artistului florentin Rafaelo Romanelli.
Chipul Saftei Brâncoveanu se păstrează, de asemenea, în mai multe tablouri: două la Muzeul de istorie şi artă al municipiului Bucureşti şi unul la muzeul Mănăstirii Horezu din Vâlcea. La Văratec, vizitatorul întâlneşte chiar în faţa sa o impresionantă statuie turnată în bronz a domniţei, comandată în 1935 de Eforia Aşezămintelor Brâncoveneşti. Statuia evocă atât personalitatea domniţei Safta, cât şi calitatea sa de susţinătoare a nevoilor şi credinţei neamului, în secolul trecut. Pe un jilţ străjuit de doi lei culcaţi stă o femeie tânără – Safta, îmbrăcată într-o rochie lungă. Pe umeri poartă o hlamidă, iar pe cap o coroană princiară. Mâna stângă este pe piept, în dreptul inimii, iar în mâna dreaptă, Safta poartă pergamentul unui act de danie.
Inscripţiile de pe soclul statuii amintesc vizitatorului că sculptura a fost lucrată la „Turnătoria Arta Română, Bucureşti“, fiind opera unuia dintre marii sculptori români ai acestui veac, Ion Jalea, în 1935. O altă inscripţie, frontală, face cunoscut numele acestei frumoase femei nenumite de artist: domniţa Safta Brâncoveanu. Două plăci de bronz o reprezintă pe aceasta înmânând stareţei Văratecului un act de danie şi, res­pectiv, momentul călugăririi ei.
Spitalul a activat în regim privat până în 1921, când s-a făcut expropierea. Statul a controlat instituţia mai ales pe timpul războiului, când Spitalul Brâncovenesc avea 500 de paturi. După război s-a restabilit autonomia, iar din 1946 spitalul a intrat în proprietatea statului. În 1984, spitalul a fost demolat, iar Nicolae Ceauşescu, cel care a comandat acest lucru, a spus că a fost o neînţelegere şi nu şi-a asumat răspunderea. Pe locul spitalului demolat s-a construit un bloc. Nimic nu mai aminteşte astăzi de existenţa acestor edificii istorice şi binecuvântate.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC