Newsflash
OPINII

Societăți științifice și reviste medicale românești în perioada 1916–1919 (1)

Societăți științifice și reviste medicale românești  în perioada 1916–1919 (1)
    În perioada Primului Război Mondial s-au publicat trei reviste medicale: Buletinul Comptes rendus de la Societé médico-chirurgicale du front ruso-roumaine, care apare la Iași în perioada februarie–iunie 1917, Comptes rendus des sceances de la reunion medicale de la II-eme arme, publicat în Bacău, și Revista chirurgicală română, care apare la București, în perioada 1 noiembrie 1918–1 ianuarie 1919 (trei numere). În paginile acestor publicații au apărut cu regularitate lucrările elaborate de medicii și chirurgii români, dar și de cei din misiunea medicală franceză sau medici ruși participanți în activitățile medico-chirurgicale în spitalele din Moldova. Studierea lor ne oferă posibilitatea să relatăm problematica medicinei de război din acele timpuri, așa cum rezultă din presa științifică medicală a anilor 1917–1919.
    Atunci, la începutul anului 1917, se realizează în fapt ideea pe care o avea dr. Ion Cantacuzino de când se instalase la Iași cu Laboratorul său de medicină experimentală, de a realiza relații profesionale mai strânse între medicii români și aliații lor și de a înființa o Societate de „medicină de război” (cum o numește el la început). În acest sens, el are o primă întrevedere cu medicii francezi Devaces, Laveran și Deherly, care privesc cu multă satisfacție propunerea, deoarece și ei avuseseră această idee. Pentru a pune bazele preconizatei Societăți, cei patru fixează prima întâlnire la 5 ianuarie. La data stabilită, la reuniune vin zece medici români și zece francezi. Rușii s-au abținut. Ca urmare a numărului mic de participanți și a absenței medicilor ruși, se hotărăște ca adunarea de constituire să aibă loc săptămânile următoare, la Laboratorul de igienă al profesorului Mezincescu, de la Facultatea de Medicină. Și, într-adevăr, miercuri, 18 ianuarie, are loc prima ședință a Societății medico-chirurgicale a frontului ruso-român. De data aceasta, participarea a fost foarte numeroasă.
    Ședința de constituire a avut loc la 25 ianuarie 1917. Întrunirea a fost prezidată de dr. Ion Cantacuzino. La deschiderea ședinței, acesta arăta dorința medicilor celor trei armate aliate pentru organizarea unei asemenea reuniuni, care să poarte numele Société médico-chirurgicale du front Russo-Roumain și să aibă ca scop „prezentarea de comunicări științifice, cât și conferințe pe probleme interesând medicina și chirurgia de război”.

Franceza, limba unică a comunicărilor

    La început, s-au stabilit următoarele: din noua Societate fac parte, de drept, toți medicii aparținând uneia din cele trei armate aliate. Reuniunea își va ține ședințele științifice în fiecare miercuri, în laboratorul de igienă de la Facultatea de medicină. După fiecare comunicare vor urma discuții, alternând regulat în ședințe consacrate conferințelor cu rol de „punere la punct” a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu. Subiectele tratate vor fi exclusiv de ordin științific. Limba folosită va fi franceza. Comunicările, conferințele și rezumatul discuțiilor vor fi publicate într-un buletin bilunar denumit Comptes rendus de la Societé médico-chirurgicale du front ruso-roumaine. Biroul Societății va cuprinde trei președinți (un francez, un rus și un român), doi secretari de ședință și o comisie de lectură a manuscriselor și de redactare a Buletinului, compusă din trei membri. Au fost aleși ca președinți dr. Osten-Saken (Rusia), medic principal Coulland (Franța) și dr. Ion Cantacuzino (România). Ca secretari de ședință au fost numiți doctorul Corylos și doctorul Mezincescu, iar doctorii Desfosses, Parhon și Vandescal au fost desemnați membri ai comisiei de redactare a Buletinului. Col. dr. N. Vicol, șeful serviciului sanitar militar al armatei române de operații, a fost ales președinte de onoare al Societății.
    Doctorul Cantacuzino a anunțat că ministrul de război a acordat autorizația necesară pentru funcționarea noii societăți. Doctorul Stăvrescu, director adjunct al serviciului sanitar civil, anunță că serviciul va subvenționa noua revistă, iar col. dr. N. Vicol anunță că va întreprinde toate facilitățile ca medicii militari să poată participa la ședințele societății și să primească buletinul pentru documentarea necesară.

Conturarea medicinei de război

Emoționant de buna organizare a începuturilor acestei societăți și de perspectivele benefice ale activității acesteia și a Buletinului ce va apărea, medicul francez Coulland a ținut să remarce, adresându-se doctorului Cantacuzino: „Dacă ați reușit să îndepliniți această idee a reuniunii noastre și dacă a venit un număr așa de mare de medici la prima convocare, este că ați sesizat interesul unei colaborări științifice a medicilor armatelor noastre aliate, ați înțeles cât de profitabilă este, pentru toți, ideea de a aduna în comun experiența pe care fiecare dintre noi o poate câștiga în diversele teatre de luptă ale acestui formidabil război care însângerează lumea. Folosirea unor arme noi, proiectile explozive și forme de război neprevăzute au creat o chirurgie și o medicină de război ale căror doctrine și reguli terapeutice încep abia să se contureze din mulțimea de observații culese din practică. Acest buletin al Reuniunii noastre va fi o operă utilă în progresul medicinei de război. Reuniunea noastră va avea, de asemenea, rolul să crească relațiile amicale dintre noi”.
    Președintele rus dr. DʼOsten Sacken a subliniat și el genialitatea acestei realizări, de a pune în comun rezultatele fiecăruia dintre participanți la serviciile sanitare ale armatelor prietene. Medicul rus a ținut să evidențieze contribuția doctorului Cantacuzino în domeniul epidemiologiei (referindu-se concret la experiența română din 1913) și a profesorului Thoma Ionescu în domeniul anesteziei intrarahidiene.
    Urmărind sumarul celor opt numere apărute, menționăm participarea mai multor personalități medicale ale vremii, cu teme de mare interes pentru problematica medico-chirurgicală a acelor vremuri: prof.dr. Thoma Ionescu, C. I. Parhon, Ion Jianu, C. Poenaru-Clăpescu, I. Minea, A. Țupa, Daniel Danielopolu, D. Paulian, Dumitrescu Mante, dr. D. Cambiescu, doctorul Irimescu, dr. O. Iliescu, C. Mihail, Bălteanu, Costinescu, Bacaloglu, Horia Slobozeanu, D. Ionescu, Preda, D. Simici, Popescu-Hagiu etc.
    Profesorul Thoma Ionescu a prezentat, în ședința din 28 februarie a Societății, conferința „Rahianestezia generală”, iar în ședința din 29 aprilie 1917, medicii francezi Gerard și Vinal au prezentat conferința „Gazele asfixiante”. Alte ședințe de comunicări vor fi consacrate unor probleme acute de sănătate ale vremii, precum: tifosul exantematic, metode de tratament antiseptic a rănilor și arsurilor de război etc.
    Buletinul Societății – publicat în limba franceză – cuprinde, pe ședințe, comunicările, conferințele și discuțiile purtate pe marginea acestor teme. Acesta a apărut în cursul anului 1917. Textele comunicărilor din cele patru ședințe săptămânale din luna aprilie au fost publicate integral în numărul 6 al Revistei Comptes rendus de la Societé médico-chirurgicale du front ruso-roumaine (Iași, 1917), apărut în mai 1917.
    În ședința din 5 aprilie, temele comunicărilor au fost următoarele: complicații streptococice în timpul tifosului exantematic (dr. D. Danielopolu); complicații chirurgicale în tifosului exantematic (dr. P. Coryllos); tifosul exantematic în spitalul 265 (doctorul Costinescu). În ședința din 12 aprilie, s-a discutat despre semnul ventuzei în tifosul exantematic (doctorul Iancovescu); abcesul de fxație în tifosul exantematic (dr. Dumitrescu-Mante și M. Ionescu); seroterapia intrarahidiană în tifosului exantematic (doctorii Orticoni și Irimescu).

Tratarea tifosului exantematic

    În ședința din 16 aprilie 1917, dr. C. Parhon a vorbit despre confuzia mintală, iar dr. D. Danielopolu a prezentat tratamentul tifosului exantematic la Spitalul Brâncovean, în ședința din 26 aprilie 1917, temele comunicărilor fiind: prezentarea unei răni în flegmon dezinfectată prin metoda Correl (doctorul Dehelly); absența cutireacției la tuberculină în cursul tifosului exantematic și frecvența tuberculozei după această boală (dr. S. Irimescu).
    Din lectura acestor comunicări se desprind concluziile dr. Daniel Danielopolu cu privire la supurațiile foarte frecvente, îndeosebi la convalescenții de tifos exantematic. Cel mai des observată era otita supurată. Alți bolnavi îngrijiți de acesta au făcut pleurezie supurată, iar alții – parotidită. S-a constatat că bolnavii de tifos exantematic erau receptivi la supurații după injecții cu oleum camforat sau chiar cu ser fiziologic. Analiza bacteriologică a puroiului a identificat, în supurație, streptococi. Concluzia autorului era că nu există niciun raport etiologic între tifos exantematic și streptococ. Acest agent microbian, streptococul, nu constituie decât o asociație microbiană. Complicația apare, în general, spre sfârșitul perioadei febrile sau la începutul convalescenței.
    Aceleași complicații chirurgicale (parotidite, otită medie, gangrene, abcese multiple) le constată și le prezintă în ședința din 5 aprilie (1917) medicul francez P. Corylos. La discuții, profesorul Cantacuzino își amintește că gangrena picioarelor la un exantematic a fost discutată și de un medic sârb, cu ani în urmă. Daniel Danielopolu menționează, în intervenția sa, că din cei 180 de exantematici îngrijiți a avut și el un caz de gangrenă a picioarelor.
    Profesorul C. I. Parhon consideră că boala – confuzia mintală – despre care a discutat în comunicarea sa constituie un sindrom care merită studiat în toată profunzimea lui. Cazurile de confuzie mintală venite de pe front i se păreau și mai interesant de studiat, pentru că ele scoteau în evidență, încă o dată, rolul important jucat de emoție în geneza tulburărilor psihice. Societatea – cu ședințele ei săptămânale – și-a desfășurat activitatea și în primele luni ale anului 1918, după care s-a autodizolvat. Buletinul pe care îl edita a apărut, după datele de care dispunem, până în luna iunie 1917 (în total, șapte numere). În acele condiții deosebit de dificile, Societatea medico-chirurgicală și Buletinul său au împlinit o funcție importantă de informare profesională, valorificând experiența personalităților cu cea mai mare autoritate în domeniu.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe