Profesia de medic dentist este
reglementată la nivelul Uniunii Europene, iar reglementarea
națională nu poate contraveni celei europene, conform Legii nr.
1/2011 legea educației naționale, art. 138 (4). Directiva nr.
2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7
septembrie 2005 cu modificările și completările ulterioare în
Secțiunea 4, art. 34 definește cerințele pentru formarea de bază
de medic dentist. La aliniatul (e) este exprimată următoarea
cerință pentru dobândirea de competențe: „o experiență
clinică adecvată sub supraveghere corespunzătoare”. Precedentele
patru aliniate se referă la dobândirea de cunoștințe teoretice,
deci la formarea profesională din punct de vedere cognitiv. Un
aliniat, ultimul, solicită clar nevoia dobândirii unei experiențe
profesionale clinice.
Este o cerință pertinentă la care
se racordează și prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății prin art. 477 și art. 49, 1(1). În Legea nr.
1/2011 la art.150, (4) este menționată cerința obligatorie de
efectuare a unor stagii de practică, iar universitățile au
obligația de a asigura un minimum de 30% din locurile de practică
necesare. Pentru formarea ca medic dentist, practica nu poate fi
altceva decât clinică și preclinică. Dar în același aliniat
avem completarea cerinței cu precizarea că cel puțin 50% din
practică trebuie desfășurată în afara universităților. Deci nu
poate fi decât practică clinică, deoarece în afara
universităților nu există simulatoare. Nici un cabinet privat sau
furnizor de servicii bugetar nu deține și nu va achiziționa
niciodată simulatoare pentru că un simulator costă cel puțin cât
două unituri dentare și se folosește exclusiv în scop didactic.
Pe de altă parte, Capitolul V
Învățământul superior medical, conține doar două articole! În
art. 174, (7) al acestui capitol sunt enumerate entitățile
furnizoare de servicii medicale ca unități în care se desfășoară
învățământul superior din domeniul sănătății. Într-adevăr,
învățământul superior medical nu poate fi separat de practica
medicală, cu atât mai mult cu cât există această cerință în
directiva europeană amintită și reprezintă premisa acordării
dreptului de practică profesională în medicina dentară imediat
după licență, fără obligativitatea urmării unui rezidențiat.
În realitate, există bariere
legislative care limitează accesul nemijlocit al studenților la
pacienți și a pacienților în clinicile universitare. Situația
este deja sesizată de autorități profesionale din domeniu din
Uniunea Europeană și acestea au ajuns să solicite explicații în
acest sens. O astfel de conjunctură riscă să compromită libera
circulație a medicilor dentiști în Uniunea Europeană. De aceea
supunem atenției Ministerului Sănătății și comisiilor de
sănătate din Parlamentul României această situație și solicităm
reglementarea într-o formă legislativă mai transparentă și
permisivă a practicii clinice asistate a studenților facultăților
de medicină dentară. Cu mulți ani în urmă, studenții de la
stomatologie lucrau efectiv cu pacienții în ultimul an de studii și
erau chiar remunerați pentru această activitate.
Considerăm că o deschidere în
această direcție poate salva situația. Studenții trebuie să
poată lucra cu pacienți reali după însușirea tehnicilor de lucru
pe simulatoare și această activitate clinică trebuie să fie
desfășurată în spațiile clinicilor universitare de profil cu
rulaj de pacienți și într-un regim economic care să aducă un
aport la sustenabilitatea de consumabile a unității clinice. În
acest context, și laboratoarele de tehnică dentară din
universități vor putea furniza dispozitivele medicale protetice
necesare. Prin astfel de modificări legislative, vom reuși să dăm
un conținut mai consistent, transparent și benefic aliniatului a,
art. 34, (e) din Directiva nr. 2005/36/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 7 septembrie 2005 cu modificările și completările
ulterioare. Învățământul medical universitar de stomatologie va
putea rezista pe piața concurențială din această parte a Europei
doar dacă vom acționa corect și constructiv în acest sens.
Altfel, vom asista la reorientarea studenților – în special a
celor din Uniunea Europeană, dar și a studenților români – spre
universități din afara României.
