Am
avut parte în ultimul timp de noutăți interesante în planul producțiilor de
operă, balet și nu numai, așa cum a fost, spre exemplu, montarea cu „Boema“ de
Puccini la Opera Română din Cluj. A fost atractivă prin distribuția ce aducea
pe scenă tineri soliști români care activează prioritar în străinătate, uneori
chiar în teatre de prim rang – soprana Anita Hartig, tenorul Teodor Ilincăi,
bas-baritonul Adrian Sâmpetrean –, alături de colegi precum baritonul-director
Florin Estefan, soprana Diana Țugui sau bașii Cozmin Sime și Petre Burcă. La
pupitru s-a aflat dirijorul David Crescenzi care, imediat după căderea
cortinei, a pleat la Timișoara pentru a pregăti, la Operă, premiera cu „Norma“
de Bellini, oferită într-o formulă fastuoasă, în viziunea lui Mario de Carlo.
În rolurile centrale au fost oaspeți excepționali – soprana Dimitra Theodossiou
din Grecia, mezzosoprana bulgară Mirouslava Yordanova, basul italian Roberto
Scandiuzzi –, dar și tenorul Călin Brătescu.
Dacă
Opera din Constanța a propus o premieră – „Enesciana“ – semnată de talentatul
balerin-coregraf Horațiu Cherecheș, dar și o întâlnire inedită cu muzica și
cultura japoneză, la care m-am referit pe larg într-un articol publicat
anterior, la Opera din Iași s-a derulat ediția a treia a Galei premiilor
operelor naționale, gândită, ca de obicei, pe coordonatele unui spectacol „de
culoare“, atractiv și divers, punctat, firesc, de anunțarea premianților,
precum și de omagierea unor personalități ale operei și baletului, a căror
carieră a început în țară și s-a împlinit (și) în lume.
Pe
de altă parte, la Opera bucureșteană s-a organizat o întâlnire a directorilor
în cadrul „Opera Europa“, anunțându-se participarea a 247 de invitați din 36 de
țări, parte având și intervenții pe tema „dezvoltarea profesională“. Seara, li
s-au propus fie „Falstaff“ de Verdi în (foarte) controversata regie a
renumitului Graham Vick, fie noua montare cu „Oedip“ de Enescu, adusă cumva în
zilele noastre de regizoarea Valentina Carrasco. Lucrând cu o echipă din
străinătate, conducerea ONB a rămas consecventă ideii că totul trebuie preluat
din altă parte, numai de la noi nu. O sală dezolant de goală – mă îndoiesc să
fi asistat toți acei invitați –, o derulare tristă a dramei, o rezolvare curată
a partiturii muzicale, cu același Davide Damiani în rolul titular (ca și în
producția din septembrie). A doua zi, a fost o Gală a laureaților concursului
„Grand Prix”, în care au evoluat și premiați și nepremiați, într-un amalgam cu
multe variabile.
Opera
din Brașov a propus premiera cu „Flautul fermecat“ de Mozart, în timp ce la
Timișoara se va încheia Festivalul cu opera verdiană „Nabucco“, iar la Constanța
manifestările festivaliere vor aduce, la final, îndrăgita „Carmina Burana“ de
Orff. Începutul lunii decembrie a rămas la fel de bogat în oferte, pentru că la
Opera din Iași a avut loc premiera baletului „Don Quijote“ de Minkus, ONB
preferând un spectacol „coupe“ de dans de factură contemporană, alăturând
„DSCH“ pe muzică de Șostakovici și „Visul unei nopți de vară“, notat însă „The
Dream“ (!), pornind de la partitura de Mendelssohn-Bartholdy.
Până
atunci însă, iubitorii dansului iberic s-au întâlnit, la Teatrul Național din
București, cu artiștii care au evoluat în „Suite Flamenca“, sosiți la noi cu
sprijinul Ambasadei Spaniei. Luna cadourilor se anunță la fel de densă, cu
provocări pentru melomani, pentru așa-numiții baletomani și nu numai.
.jpg)
