Eşecuri transformate în victorii

Eva #2

   Un întreg articol² din Interface, revistă publicată de Royal Society (un fel de academie britanică de ştiinţe, doar că mai veche şi mai prestigioasă decât orice altă instituţie similară), ne prezintă pe larg rezultatele deosebite ale unui cercetător cu totul special. Nu, nu este vorba de un interviu şi nici de vreun copil-minune, ci de un cercetător muncitor şi foarte eficient. Eva, pe numele său, este un „robot deştiinţă“ creat pentru a face mai cost-eficientă descoperirea de noi medicamente, este un sistem de automatizare care utilizează tehnici de inteligenţă artificială pentru a descoperi cunoştinţe ştiinţifice noi, prin intermediul unor cicluri de experimentare.

Suplimente alimentare pentru escare

   Un studiu³ publicat în Annals of Internal Medicine documentează o intervenţie cu potenţial terapeutic important la pacienţii cu leziuni de decubit gradele II–IV. Astfel, la pacienţii cu escare malnutriţi dar care pot înghiţi lichide s-a administrat o formulă nutritivă cu conţinut caloric şi proteic ridicat, îmbogăţită cu arginină, zinc şi antioxidanţi, 400 ml/zi timp de opt săptămâni. Suplimentul alimentar a favorizat reducerea superioară a suprafeţei escarei în comparaţie cu grupul de control (60,9% vs. 45,2%), o reducere cu cel puţin 40% a suprafeţei leziunii fiind de două ori mai frecventă la pacienţii care au primit suplimentul alimentar.

Interacţiuni corticale neaşteptate

   O cercetare interesantă publicată⁴ miercuri (4 februarie) în Journal of Neuroscience furnizează informaţii noi asupra interacţiunii corticale dintre neuroni şi celulele gliale. Astfel, un subset celular microglial se asociază specific şi se suprapune cu segmentul axonal iniţial (AIS) (fig. 2), dar numai la nivelul cortexului, nu şi al altor regiuni cerebrale. Interacţiunile microglie–AIS apar precoce pe parcursul dezvoltării normale a creierului şi rămân active inclusiv la vârsta adultă, situaţie valabilă la toate mamiferele studiate – şoareci, şobolani şi primate. În schimb, interacţiunile sunt distruse după producerea unor leziuni cerebrale, cu activarea consecutivă a microgliilor. Misterul acestui tip de interacţiune dintre microglii şi segmentul axonal iniţial (nu şi dendritele sau segmentele axonale distale) este dat şi de faptul că la nivelul AIS sunt generate potenţialele de acţiune.

Asocieri riscante

   Plecând de la constatarea că administrarea de trimetoprim-sulfametoxazol în asociere cu spironolactona creşte riscul de hiperkaliemie, un grup canadian a cercetat retroactiv dacă riscul astfel mărit se traduce printr-o rată mai ridicată a morţii subite – una din complicaţiile potasiului seric crescut. Rezultatele au fost publicate⁵ în Canadian Medical Association Journal. În cei aproape 18 ani cercetaţi (1994–2011), 11.968 de rezidenţi ai provinciei Ontario au murit subit în cursul tratamentului cu spironolactonă. Din aceştia, 328 au fost expuşi la tratamentul cu antibiotice cu mai puţin de 14 zile anterior decesului. În comparaţie cu amoxicilina, tratamentul cu cotrimoxazol s-a asociat cu un risc de 2,46 ori mai mare de moarte subită. Şi tratamentul cu ciprofloxacin s-a asociat cu un risc crescut cu peste 50% în comparaţie cu amoxicilina. Concluzia cercetării este că biseptolul ar trebui evitat la vârstnicii care urmează tratament cronic cu spironolactonă.

Omonimii

   Semnalăm această cercetare şi pentru că unul dintre autorii seniori este profesorul Dan Theodorescu (foto). Nu vă înşelaţi, numele vă este cunoscut şi pentru că un spital bucureştean poartă acelaşi nume. Prof. dr. Dan Theodorescu (1899–1948) a fost întemeietorul chirurgiei OMF din România, iar singurul spital de profil din ţară, cel din Bucureşti, îi poartă numele. Nepotul său, Dan Theodorescu, astăzi urolog, a plecat din România la vârsta de 6 ani şi este în prezent directorul Centrului de cancer de la University of Colorado, dar şi profesor de chirurgie şi farmacologie.