Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Vaccinurile schimbă lumea

Viața Medicală
Prof. dr. Wayne C. KOFF joi, 16 ianuarie 2014
   Vaccinurile constituie una dintre marile poveşti de succes din istoria sănătăţii individuale şi publice. Au ajutat planeta să scape de năpasta variolei, sunt hotărâte să eradicheze poliomielita şi salvează, anual, vieţile a milioane de oameni, reducând suferinţa şi costurile asociate cu maladiile infecţioase.
   Cu toate acestea, există încă multe boli pentru care nu s-a fabricat vreun vaccin. Mai mult decât atât, strategiile care, în trecut, generaseră dezvoltarea cu succes a vaccinurilor, nu vor reuşi să facă faţă unor bacterii sau virusuri mai complexe, cum ar fi HIV, care au dezvoltat multiple mecanisme de a ocoli răspunsul imun.
   Istoria vaccinologiei este una în care progresele biomedicale şi cele tehnologice anunţă „noua generaţie“ de vaccinuri. În anii ’50, o reuşită care le-a permis virusurilor să se dezvolte pe culturi de ţesuturi a condus la dezvoltarea atât a vaccinurilor vii atenuate, cât şi a vaccinurilor inactivate pentru pojar, poliomielită şi alte boli. În anii ’80, tehnologia ADN recombinant a condus la dezvoltarea de vaccinuri împotriva hepatitei B şi virusului papiloma uman.
   Către sfârşitul secolului, prima secvenţiere a genomului uman a dus la „vaccinologia inversă“. Această abordare, prin care analiza computaţională a genomului unui agent patogen permite identificarea şi screeningul unui număr mult mai mare de potenţiale ţinte ale vaccinurilor decât era posibil anterior, a fost utilizată pentru dezvoltarea cu succes a vaccinului împotriva meningitei de tip B.
   În ultimii zece ani, s-au înregistrat progrese majore în crearea de vaccinuri asistată structural, biologia sintetică, biologia sistemică şi monitorizarea imunologică. Cu toate acestea, translarea cu succes a acestor progrese în dezvoltarea de vaccinuri de ultimă generaţie continuă să fie limitată de cât de bine înţelegem răspunsul imunitar uman care protejează împotriva anumitor bacterii, virusuri sau paraziţi.
   De aceea, alături de alţi opt colegi, şi ei oameni de ştiinţă, am sugerat implementarea unei noi iniţiative de cercetare clinică bazată pe imunologia umană, Proiectul vaccinurilor umane (Science, mai 2013). În februarie anul acesta, o serie de oameni de ştiinţă de marcă şi de specialişti în sănătate publică se vor aduna în La Jolla, California, pentru a pune la punct un plan ştiinţific de identificare, stabilire a priorităţilor şi – cel mai important – soluţionare a principalelor probleme care împiedică, în momentul de faţă, dezvoltarea de vaccinuri pentru boli precum SIDA, tuberculoza şi malaria. Acest proiect este o schimbare a paradigmei în dezvoltarea de vaccinuri. Procesul actual este lung (întinzându-se, adesea, pe zeci de ani, de la concept până la obţinerea licenţei), are o rată de reuşită scăzută (din cauza limitărilor modelelor animale în ceea ce priveşte anticiparea răspunsului imunitar şi a eficacităţii în cazul oamenilor) şi este costisitor (fiind adesea nevoie de sute de milioane de dolari pentru a crea un singur vaccin).
   Să ne gândim la acest fapt: doar în ultimii ani, multe vaccinuri candidate împotriva HIV, denga, herpes, tuberculoză şi stafilococul auriu au dat greş, iar costurile s-au ridicat la peste un miliard de dolari. Investirea acestei sume în următorii zece ani într-un efort coordonat de abordare a principalelor probleme cu care se confruntă elaborarea de vaccinuri va accelera căutarea noastră de soluţii eficiente, având un impact transformator asupra sănătăţii individuale şi publice.
   HIV reprezintă, poate, cea mai mare provocare, deoarece virusul se foloseşte de imensa sa variabilitate genică pentru a se ascunde de sistemul imunitar. Însă, mulţumită progreselor recente, oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice unele porţiuni foarte bine conservate ale acestui virus schimbător, să le stabilească structura moleculară şi să înceapă să elaboreze potenţiale vaccinuri de ultimă generaţie, pentru a stimula producerea de anticorpi care să vizeze aceste porţiuni, prevenind infecţia cu HIV. Însă dezvoltarea unui vaccin anti-HIV, la fel ca în cazul multor altor boli, este încă îngreunată de limitările informaţiilor pe care ni le pot furniza modelele animale despre felul în care putem declanşa răspunsul imunitar potrivit la om.
   Două progrese recente ar putea accelera dezvoltarea de vaccinuri şi reduce substanţial costurile acesteia. În biologia sintetică, fabricarea rapidă de vaccinuri pe bază de acid nucleic înseamnă că un număr mai mare de vaccinuri candidate trece mai rapid de la faza de concept la cea de testare. În biologia sistemică, tehnologiile de mare randament au mărit numărul de parametri genetici şi imunologici evaluaţi în timpul studiilor. Această abordare a facilitat anticiparea eficacităţii potenţialelor vaccinuri de ultimă generaţie împotriva febrei galbene şi a gripei în câteva zile de la imunizare, în comparaţie cu intervalul de timp obişnuit, de câteva luni sau câţiva ani.
   Vaccinurile împiedică deja moartea a două-trei milioane de oameni anual, înlătură suferinţa umană, uşurează povara purtată de sistemele de sănătate şi permit o dezvoltare social-economică mai rapidă. Modelele arată că adăugarea chiar şi a unui vaccin anti-SIDA doar parţial eficient, la gama curentă de măsuri de prevenţie şi tratament, ar putea reduce substanţial rata infecţiilor cu HIV.
   După cum scria recent Desmond Tutu, laureat al premiului Nobel şi unul dintre cei mai fervenţi susţinători ai campaniei anti-HIV/SIDA din lume: „Trebuie să profităm la maximum de progresele ştiinţifice din cea de-a doua jumătate a secolului trecut, care au transformat vaccinurile pentru unele boli evitabile în cea mai puternică şi mai economicoasă investiţie în servicii de sănătate din câte există în acest moment“.
   Aceasta este şi ideea din spatele Proiectului vaccinurilor umane – un concept care ar fi fost de neimaginat cu doar zece ani în urmă. Astăzi, progresele tehnologice în ceea ce priveşte dezvoltarea de vaccinuri şi monitorizarea imunologică ne permit să cercetăm cu adevărat această abordare a prevenirii bolilor, care ar putea răsturna complet situaţia. Întâlnirea din februarie, din California, ne poate aduce cu mult mai aproape de o lume lipsită de maladii infecţioase dizabilitante şi fatale.

 

© Project Syndicate, 2013. www.project-syndicate.org

 

Traducere din limba engleză de Sorana Graziella Cornea

 

Wayne C. Koff este vicepreşedintele executiv şi şeful operaţiunilor de cercetare ştiinţifică International AIDS Vaccine Initiative.

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.