Un Proiect de Ordin privind criteriile de încadrare a cabinetelor medicale din asistenţa medicală primară, postat marţi, 30 noiembrie 2010, pe site-ul www.cnas.ro a determinat Societatea Naţională de Medicina Familiei/Medicină Generală şi Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie să organizeze joi, 9 decembrie a.c. (cu doar o zi înainte de termenul limită pentru trimiterea unor amendamente şi propuneri!), o conferinţă de presă. „Noile criteriivor anula practic sporurile medicilor din rural“, au arătat vorbitorii. Mai mult decât o simplă relatare, sub semnătura dlui Iftimie Nesfântu. (...)
 "> Sporurile din rural - Viața Medicală
Newsflash

Sporurile din rural

de Iftimie NESFÂNTU - dec. 17 2010
Sporurile din rural

    Un Proiect de Ordin privind criteriile de încadrare a cabinetelor medicale din asistenţa medicală primară, postat marţi, 30 noiembrie 2010, pe site-ul www.cnas.ro a determinat Societatea Naţională de Medicina Familiei/Medicină Generală şi Federaţia Naţională a Patronatelor Medicilor de Familie să organizeze joi, 9 decembrie a.c. (cu doar o zi înainte de termenul limită pentru trimiterea unor amendamente şi propuneri!), o conferinţă de presă. „Noile criterii
vor anula practic sporurile medicilor din rural“, au arătat vorbitorii. Mai mult decât o simplă relatare, sub semnătura dlui Iftimie Nesfântu. (...)
 

    „Considerăm că în situaţia actuală, în care asistenţa medicală din România este şi aşa periclitată din cauza subfinanţării cronice şi exodului medicilor, un astfel de proiect va depopula zonele rurale de medicii care până acum îşi desfăşurau activitatea în aceste zone“, se arăta într-o adresă trimisă pe e-mailul redacţiei, miercuri, 8 decembrie, la 2:14 AM. Zilele şi orele chiar erau importante; pe pagina web a CNAS se preciza: „Termenul până la care se pot transmite observaţii şi propuneri la proiectul de act normativ menţionat mai sus este de maxim 10 zile de la data publicării pe site“. Şi până la 9 decembrie, SNMF/MG nu înaintase niciun fel de propunere sau contestaţie. „Am organizat mai întâi conferinţa de presă şi pe urmă…“, a venit, prea lămuritor, răspunsul.
    Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 163/93 din 18 februarie 2008, privind încadrarea cabinetelor medicale în funcţie de condiţiile în care se desfăşoară activitatea, inventaria câteva criterii, descriind de fapt realităţi încă actuale în majoritatea satelor româneşti. Unele – condiţiile de desfăşurare a activităţii medicului în cabinetul medical – deşi nu s-au schimbat „în teren“, nu se mai regăsesc în noul proiect, postat pe site-ul CNAS. Aşa încât le vom cita din vechiul Ordin, pentru aducere aminte: „alimentarea cu apă potabilă: (i) din izvoare sau fântâni aflate până la 100 m de cabinetul medical – 2 puncte; (ii) din izvoare sau fântâni aflate la peste 100 m de cabinetul medical – 4 puncte; încălzirea cu combustibil solid (lemne sau cărbuni) – 2 puncte…“ Că sunt încă foste dispensare cu „closetul în fundul curţii“, mai aproape sau mai departe de „izvorul“ cu apă, e o chestiune discret evitată în documentele oficiale. Că în dotarea cabinetului nu se află adeseori decât stetoscop, termometru, un cântar şi, rareori, un pupinel, e o
altă poveste… Că medicul de familie e navetist (la oraş poate să dea şi copiii la o şcoală „ca lumea“) şi că de treburile cabinetului „se ocupă“ asistenta se vorbeşte mai puţin sau deloc.
    La eventuale vizite „oficiale“ sau în conferinţe, ni se prezintă cu aplomb şi mândrie cabinete medicale (de altfel, puţine) reabilitate prin eforturi personale, ori prin implicarea unor ONG-uri, de regulă străine. La Ungureni, în judeţul Botoşani, după ce fostul dispensar a fost reabilitat prin bunăvoinţa Ambasadei SUA şi arăta cât de cât omeneşte, clădirea a fost revendicată şi câştigată (cu reabilitări cu tot!) de descendenţii fostului proprietar. Şi nu e singurul exemplu. Din fericire, medicul de familie de acolo, dl dr. Corneliu Rotariu, a făcut împrumuturi la bănci şi a ridicat un alt dispensar. Dar câţi au izbutit aşa ceva?
    Noul proiect precizează: distanţele nu mai sunt calculate precum în ordinul precedent între „punctele extreme ale zonei deservite“, acum se ia în calcul „distanţa de la sediul cabinetului medical până la punctele extreme ale zonei deservite“, acordându-se, „de la 10 la 15 km – 2 puncte şi peste 15 km – 4 puncte“. Colac peste pupăză, pentru deplasarea la domiciliul „beneficiarilor de servicii medicale“ se acordă punctaj numai pentru cabinetele medicale din zonele de deal, munte şi Delta Dunării (sublinierea ne aparţine): „2 puncte pentru drumuri în pantă, drumuri de calitate proastă (peste 50% neasfaltate/ impracticabile în timpul ploios, drumuri blocate în timpul iernii, drumuri cu diferenţă de nivel mare…“ nepietruite); 8 puncte pentru drumuri. Ce fac însă medicii de familie care nu sunt în Deltă şi nici la munte sau la deal? Şi ce înseamnă „deal“? Podişul din nordul Moldovei o fi oare şes sau deal? Or fi acolo distanţele mai mici? Or fi drumurile mai bune? Şi dacă plouă o săptămână sau două şi tocmai atunci „arde“, cum îl convingi pe doctor să iasă din cabinet şi să facă orele „de teren“ pe teren? Bani de benzină nu are, puncte care să-i salte olecuţă „bugetul“ – ioc!…
 
    Un exemplu: drumul spre… Hodoş

    Ne întoarcem la document şi cităm din Referatul de aprobare: „(…) având în vedere îmbunătăţirea unora dintre condiţiile de desfăşurare a activităţii medicilor (s.n.), care au stat la baza stabilirii criteriilor prevăzute în acest ordin, iar sumele acordate medicilor din zonele/localităţile care îndeplineau aceste criterii nu se mai justifică, este necesară actualizarea prevederilor ordinului, care să aibă în vedere situaţia reală la nivelul actual.“
    Cât de mult s-au îmbunătăţit condiţiile din zonele de şes şi podiş?! Nu voi face referire la satele din judeţele Botoşani, Vaslui sau la cele din stânga Siretului sau din preajma Jijiei. Situaţia e cunoscută. Dacă plouă, nu se poate intra în multe sate nici măcar cu tractorul!
    Am încercat însă, în vara care a trecut, prin august, pe o zi cu soare, să fac cu un taximetru (aşadar o maşină obişnuită) drumul spre Hodoş, venind dinspre Timişoara, Maşloc, Altringen… Este vorba de podişul Lipovei, un relief pitoresc – sate, livezi, pe alocuri păduri, cu denivelări ce nu depăşesc, în teren, 50–60 de metri. Şi totuşi… Până la Bogda şi Sintar a mai fost cum a mai fost. De la Comeat mai departe, n-am mai putut merge… „E o porţiune mai rea, 50–60 de metri. S-a mai uscat, dar puteţi trece“, ne spune un localnic… A fost însă imposibil să ocolim şleaurile cât roata maşinii. Poate doar cu un tanc… Şi erau doar câteva zeci de metri… Cine să ne remorcheze?… Era aşa de rău, că nu se putea trece nici călare… Ne-am întors până la Altringen cu gând să trecem la Buzad şi de acolo mai departe spre Nadăş… Şi iar ne-am blocat… Câteva zeci de metri în pantă, drum „îmbunătăţit“, cu şleauri, iarăşi, cât diametrul unei roţi de maşină… Iar înapoi, până aproape de Timişoara, ocol prin Giarmata Vii, Ghiroda şi încă zeci de kilometri până la mult râvnitul Hodoş… Şi, repet, era o zi frumoasă, cu pământul uscat şi ne aflam pe drumuri ce figurează pe hartă şi în frumoase proiecte drept „modernizate“. Nu am căutat neapărat un drum asfaltat ultima dată pe vremea lui Gheorghiu-Dej sau unul pe care să nu poţi trece nici carul cu boi, am prezentat cu alte ocazii asemenea zone şi beneficiarii lor. Nu este vorba nici de satele din Balta Brăilei, unde e şes ca-n palmă. Vorbim de judeţul Timiş şi de sate ce rivalizau altădată cu aşezările japoneze… Să nu cunoască astfel de realităţi domnii ce întocmesc – plătiţi din banii noştri, ai contribuabililor – asemenea proiecte de acte normative? Referatul respectiv se dorea o motivaţie pentru ministrul sănătăţii şi preşedintele CNAS, care urmau să semneze (ca primarii?!) noul Ordin. Şi, totuşi, iertată-mi fie nedumerirea, pentru un act atât de important postat pe site-ul CNAS, eu unul tot nu pot pricepe de ce abia după nouă zile se organizează o conferinţă de presă!? SNMF/MG reprezintă totuşi – aşa ştiam – interesele medicilor de familie.
 
   Argumente cusute cu aţă albă

    Toate lucrurile arată precum într-un banc aflat în circulaţie pe vremea lui Ceauşescu. Câţiva turişti străini ce poposiseră la Intercontinental căutau şi ei ceva aventuri erotice. Gazdele au sărit să-i ajute. Şi după ce i-au plimbat de la un etaj la altul, arătându-le ce frumos amenajaseră camerele şi ce ambianţă – muzică, flori, jocuri de lumini – creaseră, după câteva ore bune le-au spus: „Curve n-avem, dar v-a plăcut organizarea?!“ Morala seriilor de schimbări interminabile, de care „beneficiază“ în primul rând medicii de familie este că de undeva, de sus, funcţionari fără chemare şi grijă faţă de medicii din reţea propun continuu măsuri de reorganizare şi rereorganizare. Şi sunt plătiţi din bani publici! Şi nu apucă nici medicii şi nici instituţiile din teritoriu să aplice un act normativ ori să se poată racorda la datele din teren, că un altul strică totul – motivat, fireşte – şi propune altceva. În spatele argumentelor, cusute cu aţă albă – precum în cazul de faţă: lipsa de fonduri (sau, mai nou, criza şi pornirea de a aduna bani cu arcanul) se află un dezinteres total pentru soarta oamenilor, dublat adesea de orgolii, jocuri politice sau interese personale. Consecinţele? Plecarea medicilor, debusolarea şi ratarea celor care rămân şi în final un număr tot mai mare de bolnavi. În loc să fie trataţi pentru probleme minore acolo unde locuiesc sau trimişi la timp la medicii de specialitate, ei vor ajunge să aglomereze spitalele mari; costurile cresc, starea de sănătate se înrăutăţeşte… Un cerc vicios.
    Cine să-i apere pe medicii de familie?! Conferinţa de presă a fost organizată cu întârziere, cele câteva cabinete medicale cu realizări remarcabile ce ne-au fost prezentate sunt excepţii şi nicidecum regula. Nu le poţi invoca drept argumente în faţa unor foruri care habar nu au de situaţia din teritoriu şi fac acte normative din vârful condeiului sau de la tastatura unui laptop. MF – ziarul medicului de familie, oferit jurnaliştilor prezenţi, publicaţie editată sub patronajul SNMF/MG – în locul dificultăţilor din teritoriu, cuprinde relatări despre drepturile pacientului în sistemul de sănătate englez, teorii despre management, conferinţa europeană WONCA, evident, cu o superpoză de grup, alături de preşedintele Organizaţiei Mondiale a Medicilor de Familie. Nu ar fi fost mai potrivită o imagine cu o gravidă care naşte în sanie sau la lumina lumânării într-un cabinet medical? Sau o intervenţie făcută la un cabinet oarecare, unde sunt „condiţii îmbunătăţite“ şi unde fumul scos de cărbunii cu steril din godin îţi intră prin toate orificiile… Este vorba de viaţa şi activitatea medicilor de familie. Mulţi dintre ei lucrează, nu stau cu râma-n băţ la pescuit. Săptămânalul „Viaţa medicală“ a prezentat adesea, din proprie iniţiativă, pagini întregi despre munca de apostolat a unor medici de familie din localităţi izolate din margini de ţară, pe unde n-au ajuns cu anii inspectorii de specialitate din MS… Nu ştiu însă ca vreodată să fi venit o asociaţie profesională a medicilor de familie (cu excepţia SMMG/MF Brăila) să ne fi propus să prezentăm aşa cum sunt cabinete şi medici din rural. Medicii se plâng că nu le decontează nimeni benzina. E adevărat. Dar nu a făcut – şi nici nu a cerut! – nimeni o statistică: de câte ori au mers medicii din sate cu maşina lor să ducă un bolnav la spital pentru că ambulanţa nu a venit? Câte urgenţe au fost scoase la un drum accesibil cu sania, căruţa sau pe o targă improvizată sau în ciubăr cum se întâmplă la Mogoş, Ponor, Întregalde, în Apuseni…? Se cunosc, uneori, cei care mor prin spitale sau la uşa unor farmacii, în aşteptarea medicamentelor tot mai puţin compensate… Dar nu mai ştie nimeni câţi mor cu zile prin cătune şi sate îndepărtate… Cine sunt vinovaţii!? În loc de răspuns putem privi munţi de acte normative, multe abrogate înainte de a fi transpuse în practică, şi normele lor de aplicare… Nu-i aşa că v-a plăcut organizarea?
 
    „Tăiaţi, domnilor, toate sporurile!“

     – Veniţi la cabinet, să vedeţi! spunea unei reporteriţe mirate, dl dr. Cătălin Petrenciuc, în recenta conferinţă de presă.
     – Nici nouă nu ne decontează nimeni benzina, a replicat tânăra de la o televiziune „liberă şi independentă“…
     Dincolo de izbânda, notabilă, de a aduce faţă în faţă reprezentanţi ai medicilor de familie din ţară şi jurnalişti ce nu călcaseră niciodată prin sate uitate şi de uimirea acestora în faţa unor mici izbânzi, realizate prin forţe proprii, nu întotdeauna dezinteresate, „conferinţa de presă“ nu era concludentă. Adevăratele probleme nu fuseseră nici măcar atinse; de ochii lumii, pisica fusese spălată, dar nimeni nu părea dispus să o stoarcă. Mi-am amintit dintr-o dată şi cine anume şi când îmi spusese proverbul, folosit drept titlu.
    Pe malul lacului Bugeac, în apropiere de Ostrov (judeţul Constanţa), intrasem în vorbă cu un pescar. Era medic de familie pe undeva, printr-un sat de lângă Dunăre din Dolj… L-am întrebat şi eu, într-o doară: „Cum s-ar putea rezolva situaţia medicilor de familie?“
    „Simplu. Să le taie toate sporurile. Rămân toţi la punctajul de bază, cel stabilit pe vremea ministrului Eugen Nicolăescu, şi-apoi încep diferenţierile. E absurd să vină cineva să măsoare distanţa de la dispensar la fântână sau până în satul vecin, unde merge medicul pe teren, dacă merge… Pe cei care fac naveta la oraş îi laşi la bază. Aia nu e medicină de familie, tu să fii la Constanţa şi pacienţii la Ostrov sau la Bugeac! Dacă s-au stabilit în sate – casă, masă, purcel – le dublez venitul. Nu e relevant că satul e la 80 sau la 10 km de oraş. Când e o urgenţă, vine salvarea, nu?! Nu trebuie decât să evaluezi situaţia şi să dai, tu, medicul de familie, un telefon. De asta eşti medic, să fii acolo când are omul nevoie… De asta ai făcut şcoală atâţia ani… Câţi medici au locuinţe în comune? A, nu vor primarii să concesioneze fostele dispensare? Foarte bine! Vino tu Guvern, Minister sau Casă, emite o lege şi taie-i dlui primar jumătate din venit pe întreg mandatul. Nu vor consilierii ori secretarul de la primărie?! Taie-le şi lor! Aduci şi bani la buget, ai rezolvat şi o problemă ce trenează de mai bine de zece ani. Scurt. Pe când aşa?! Cauţi medicul de familie şi-ţi spune asistenta că e la casă, la judeţ… Şi luni, şi marţi, şi vineri, şi săptămâna viitoare? Tai cu 50% salariul conducerii caselor judeţene!… Să nu mai pună doctorii pe drumuri. Sau trimiţi un inspector, că sunt cu sutele, să verifice… Şi n-o să mai auzi un medic
că e plecat la Casă… Raportările se pot face prin internet, toţi au laptopuri… Altfel, îi auzi: că fusei la Casă, că nu-mi decontă benzina, că mă dusei pe deal la mama mare… Şi când te uiţi, singura carte pe care o au în cabinet e agenda medicală… Vrei să-i determini să investească în echipamente, să-şi doteze cabinetul? Foarte simplu: le acorzi pentru o perioadă de… câte un punct la fiecare ecografie sau EKG pe care-l fac la cabinet. Nu mai pun oamenii pe drumuri, nu mai aglomerez inutil spitalele de la oraş, vor fi şi medicii de familie interesaţi să investească, să facă o consultaţie ca lumea… E adevărat, mai sunt câţiva care fac apostolat, sunt… Am citit şi eu în „Viaţa medicală“… Unul la Botoşani, altul la Borşa sau în Negreşti-Oaş, altul în Balta Brăilei… Dar dacă ar fi să faci o verificare sat cu sat şi medic cu medic, nu vei găsi prea mulţi… Norocul – sau ghinionul – e că verificarea asta nu o face nimeni. Că oltenii mei au o vorbă: pisica nu moare când o speli, pisica moare când o storci“.
 


 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe