Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Semnături cu peripeții

     Fără carnetul de student, nici nu puteai să te prezinți la examen „pe vremea noastră”. Acum nu mai este chiar așa. Aducându-mi aminte de un mai tânăr coleg care avea note destul de bune în anul respectiv (doar trei note de 9) și mi-a cerut părerea cu privire la o eventuală participare la examene de mărire de notă, în toamnă, sfatul meu a fost să se prezinte și să tindă spre „un an doar cu note de 10”. Notele erau deja bune, media era potrivită pentru a primi bursă, dar i-am dat sfatul să încerce această experiență. Cândva mi-a spus „Mi se părea amuzant că știați ce note am, dar după fiecare mărire mă întrebați ce note mai am”. Și dacă tot a reușit acest lucru i-am spus să mai facă un „experiment” – să aibă cel puțin într-un an universitar toate notele trecute în carnet așa cum noi le aveam an de an. Episodul semnării notelor s-a soldat și cu unele comentarii de care îmi aduc aminte, unele potrivite pentru rubrica noastră: „La început nu am dorit, dar acum mă bucur că am făcut-o și vă mulțumesc pentru asta. Am avut ocazia să văd reacții dintre cele mai diferite de la «Vai ce drăguț» până la «Nu am nimic cu tine, dar cu cea cu care ai dat examen am avut anumite discuții așa că nu vreau»”.
     Am să preiau o parte dintre istorisiri: „Am mers la spital, domnul profesor era ocupat când am ajuns, așa că i-am spus secretarei ce aș dori și am așteptat. Imediat ce a terminat de vorbit cu un alt medic, secretara m-a și chemat. I-am spus domnului profesor că i-am fost studentă și că aș vrea să-mi semneze nota, mi-a zis doar «Carnetul!». I l-am dat și l-a semnat fără să mă întrebe de grupă sau să mă caute în vreun catalog, mi-a zis doar «Succes!»”. La alte materii profesorii au verificat notele din catalog, dar au fost și discipline unde au crezut spusele colegului mai tânăr. În altă parte, ajungând în biroul profesorului, domnia sa a fost chiar foarte contrariat inițial și nu a vrut să îi semneze nota; a spus că semnează doar în catalog și a semnat deja acolo. „În aceeași zi am vrut să obțin și semnătura pentru nota de la (...), dar nu am reușit; dna conferențiar avea și o altă activitate importantă în cadrul unui proiect și după încheierea activității a plecat. Dar ceea ce a fost bine a fost că am găsit o secretară tare drăguță, care mi-a spus situația și că șansele să ne intersectăm întâmplător sunt foarte mici așa că mi-a dat numărul dânsei de telefon și mi-a zis să o mai sun în acea săptămână să îmi spună când să revin. Zis și făcut. După două zile mi-a spus când este momentul potrivit. Am venit în dimineața următoare și doamna conferențiar, tare amabilă, mi-a luat carnetul, l-a semnat și a spus «mai rar student cu așa note; succes mai departe»”.
     Exemplul următor este puțin diferit. Este vorba de o disciplină la care mai tânărul coleg credea că va putea obține semnătura foarte ușor, mai ales că era în stagiu chiar la instituția medicală respectivă. „Asistenta mea de grupă mi-a spus cine a semnat notele în catalog și că era o persoană diferită de persoana care pusese notele la examen. Am mers pe secție, erau la contravizită, m-am întâlnit cu o domnișoară doctor care fusese asistentă la altă grupă, i-am expus situația și am întrebat-o cum ar fi mai bine să fac. Mi-a zis că dna profesor nu prea stă pe loc și cel mai bine ar fi să o abordez după contravizită, când termină. Am așteptat-o, cu carnetul în buzunar. A ieșit dar nu am apucat decât să-i spun că am fost studentă acolo că mi-a spus pe un ton relativ ridicat «foarte bine vino altă dată» și a plecat mai departe. Am revenit a doua zi tot după vizită, i-am spus cine sunt, ce doresc și instinctiv, fără să-mi dau seama, am pus mâna pe carnetul de note din buzunar. Când a auzit că ar trebui să semneze s-a enervat și a început să țipe la mine că unde mă cred să o abordez pe holuri cu carnetul în mână (nu i-am mai zis că așa fusesem sfătuită). Atunci am rugat-o să îmi spună cum să procedez. A continuat să vorbească răstit și să-mi spună că nota trebuie verificată și că atunci când am făcut eu stagiul altcineva îndruma seria și acela ar trebui să semneze. I-am spus că aceasta nu mai este posibil (iar dânsa știa foarte bine acest lucru). Replica a fost «Discuția s-a încheiat!» și a plecat mai departe pe hol, unde s-a întâlnit cu o altă colegă și i-a zis destul de tare de am auzit de la câțiva metri «Auzi și tu la asta, a venit să-i semnez eu nota». Am mers din nou la dânsa și i-am spus că doresc să îmi semneze nota, s-a mai calmat și mi-a zis din nou «Vino mâine». Nu mi s-a părut foarte frumoasă această reacție a dumneaei, mai ales că erau și pacienți de față și amândouă eram în halat iar pacienții puteau observa cum se ceartă personalul medical... Am mers din nou a doua zi și parcă era cu totul altă persoană. Mi-a spus «te-am căutat în catalog, nota 10 este corectă, dar altcineva a semnat nota către secretariat, așa că tot acea persoană trebuie să semneze și acum». M-a condus la secretariat, iar doamnele de acolo mi-au zis unde să caut persoana corespunzătoare. Nu am reușit în acea zi să o găsesc așa că am mers din nou în dimineața următoare. Am așteptat pentru că era la o ședință la facultate. Când s-a întors, un coleg rezident m-a condus și i-a spus că sunt studentă. A fost tare deschis și m-a întrebat ce doresc (știu că mi-ați zis că dacă vreau pot folosi numele dvs.; am ales să nu îl folosesc pentru că am vrut să văd cum se descurcă un student fără niciun ajutor). I-am explicat situația, iar răspunsul a fost că dacă era orice altceva mă ajuta cu cel mai mare drag, dar în acest caz nu. I-am spus că am nevoie de notă, a zis că e sigur că secretara de la decanat, oricine, mă poate ajuta. I-am zis că doresc semnătura celui care a semnat nota în catalog, dar răspunsul a rămas «nu»”.
     La altă disciplină situația a fost mai colegială. După câteva încercări, profesorul a văzut colegul mai tânăr și i-a spus „Ah, tu mă tot căutai, mi-a zis secretara”. După ce a aflat motivul a completat cu destul de multă mirare: „Vai ce drăguț, dar voi mai aveți așa ceva? Nu am mai văzut carnete de student de nu mai știu când. Toți studenții aveți, sau doar tu ți-ai luat că așa ai vrut? Gata, de acum schimb tactica, cine vrea nota, să vină la mine cu carnetul mai întâi”. Iar la alte materii a primit ajutorul unor colegi mai mari care lucrau în clinicile respective. Spre exemplu, pentru una dintre note l-a căutat pe dl doctor (...) pe care îl cunoștea și din cadrul unui proiect. L-a căutat de patru–cinci ori iar de trei–patru ori a întrebat aceeași asistentă, care a cincea oară când l-a întrebat care este problema, i-a zis amabil „Dă-mi carnetul!”, a mers în birou și s-a întors cu semnătura aplicată.
     Istorisirea peripețiilor se încheie cam așa: „Am fost de dimineață, dar dl profesor era într-o ședință de administrație care avea să dureze mai mult timp; am plecat cu gândul de a mă întoarce după-amiază dar am revenit a doua zi. Era cu niște studenți de vorbă, și m-a primit și pe mine. Mi-a zis că nu poate semna că nu are de unde să știe ce notă am și că ar trebui să merg să iau de la decanat cu cerere nota pe un catalog și apoi să revin la dumnealui, dar s-ar putea totuși să nu fie nevoie. Și-a deschis laptopul, și a căutat fix în folderul corespunzător; avea cataloagele scanate, mi-a verificat nota și apoi a semnat. Verișoara mea este la altă facultate și are un profesor mai organizat și implicat care mereu le scrie email-uri foarte clare cu ce urmează să facă. Înainte de examen le-a spus în ce va consta, când vor fi afișate notele, când vor fi contestații etc. și a încheiat: «Conform regulamentului universitar sunt obligat să vă trec notele în carnetul de student, prin urmare după afișarea notelor finale, cei care doriți acest lucru, sunteți bineveniți». În regulamentul nostru eu nu am reușit să găsesc scris dacă profesorii sunt obligați, dar acolo scria: «În carnetul de student se înscriu toate notele obținute la examene sau la celelalte forme de verificare a cunoștințelor (inclusiv cele nepromovate), pe care studentul este obligat să le susțină în perioada școlarizării sale»”.
     Aceste exemple de colegialitate și de mai puțină colegialitate demonstrează cât de mult mai avem de lucru pentru a putea progresa.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC