Conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății,
la alineatul 2 al art. 442 se prevede că „răspunderea disciplinară a membrilor
Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea
penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale“. Prin urmare,
chiar dacă un profesionist în domeniul medical ar fi sancționat disciplinar,
acesta tot va putea fi tras la răspundere din punct de vedere civil.
Atragerea răspunderii pe cale civilă, ce are în fond principiile
răspunderii delictuale civile, presupune dovedirea unor elemente obligatorii
prevăzute de normele legale din Codul Civil: vinovăția, fapta ilicită, prejudiciul
și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu. În cazul în care lipsește
unul din elementele menționate mai sus, atunci nu există posibilitatea tragerii
la răspundere civilă a personalului medical, deoarece condițiile precizate
trebuie îndeplinite cumulativ.
Cu privire la modalitatea de dovedire a existenței celor patru
elemente, trebuie avut în vedere că acestea se vor stabili în urma probelor ce
vor fi dispuse și administrate în cauză (înscrisuri, martori, interogatoriu,
expertiză), în lipsa lor fiind imposibilă pronunțarea unei hotărâri
judecătorești asupra cazului de malpraxis. Trebuie arătat că probele sunt
specifice unui proces civil, fiind reglementate în acest sens de normele din
Codul de Procedură Civilă.
În prezent nu este reglementată o procedură specială privind
cazurile de răspundere delictuală civilă determinate de o situație medicală la
nivelul Codului Civil sau Codului de Procedură Civilă. Prin urmare, procedura
în fața instanței judecătorești, care poate fi judecătoria (dacă cererea are o
valoare de până la 200.000 de lei) sau tribunalul (dacă cererea are o valoare
de peste 200.000 lei) din raza domiciliului sau sediului celui împotriva căruia
se înaintează acțiunea, sau judecătoria ori tribunalul din raza locului
săvârșirii faptei sau locului producerii prejudiciului, este cea comună,
respectiv procedura prevăzută de Codul de Procedură Civilă.
Cu privire la normele ce reglementează răspunderea civilă
delictuală, aceasta are la bază dispozițiile prevăzute de Codul Civil, care indică
în articolul 1357 că „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă
ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare“, autorul
prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. Pentru aprecierea
vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul,
străine de persoana autorului faptei, precum și, dacă este cazul, de faptul că
prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi,
persoana răspunzând numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din
culpă.
Relativ la fapta ilicită, normele legale consideră o astfel de
faptă acea situație în care se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori
legea, iar, în ce privește prejudiciul acesta, este născut atunci când se aduce
atingere drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Legătura de cauzalitate presupune dovedirea raportului între
săvârșirea faptei și prejudiciul suferit de victimă. Cu alte cuvinte, dacă
există o faptă ilicită și un prejudiciu, însă între cele două elemente nu se
poate stabili o legătură din punct de vedere juridic și faptic, nu sunt
îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În cazurile civile aflate pe rolul instanțelor judecătorești,
cauza se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Hotărârea
primei instanțe care se pronunță poate fi atacată la instanța superioară, iar,
cât privește dispunerile instanței, aceasta poate stabili atât obligarea
personalului medical la plata unor despăgubiri, cât și sancțiuni complementare,
cum ar fi retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor din România.
În
plus, nu trebuie uitat că alături de personalul medical în sine, care se
găsește vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite, la răspundere poate fi tras
și angajatorul personalului medical. Ca atare, spitalul, clinica medicală sau
altă instituție similară poate fi chemată în instanță să răspundă pecuniar
pentru faptele comise de angajatorul/colaboratorul său.
