Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă

Prăpastia dintre medicinist şi rezident

Viața Medicală
Dr. Ştefan GUTUE joi, 18 iunie 2015
    „Stay hungry, stay foolish“, spunea Steve Jobs, omul din spatele brandului Apple. „Stay hungry“ faţă de progres, caută mereu să vezi şi să faci mai mult, să poţi duce lucrurile cu un pas mai departe. Nu te mulţumi cu cât ai realizat pe moment. „Stay foolish“ înseamnă să nu iei de-a gata tot ce se spune că nu se poate face. Să păstrezi un colţişor de minte în care să contrazici tot ce nu ţi se pare în regulă în jurul tău şi să-ţi pui în aplicare ideile chiar dacă vei fi considerat, de cei din jur, nebun, prost, „foolish“.
    Ce are însă citatul de mai sus de-a face cu mediciniştii? Dacă studentul îşi permite să fie un gânditor liber, în sensul că merge la cursuri, intră în contact cu diferite figuri şi persoane din mediul universitar şi are opinii libere vizavi de aceştia, de materia predată, de modul de predare, ei bine, toate acestea se rup brusc în momentul în care studentul devine rezident şi stilul său de viaţă se schimbă subit: a intrat într-o altă lume, condusă de nişte oameni şi se aliniază la valorile şi crezul respectivei bresle (chirurgi, cardiologi, pneumologi etc.). Nu este rău să te aliniezi, dar păstrează-ţi în minte şi o urmă de îndoială şi de curiozitate. Ştim cu toţii cum, pe la congrese, fiecare clinică are „bisericuţa“ ei, cum unii şi alţii îşi dau coate când un coleg din aceeaşi specialitate prezintă o lucrare poate mai puţin spectaculoasă decât cele din centrul din care provii. Sau de atitudinea tipică de „doar cum se face la noi este bine“. Nu înseamnă că, uneori, nu se mai bat câmpii pe la congrese (slavă domnului!), dar, în clipa în care ţi se pare că toţi sunt proşti şi că tu deţii adevărul suprem, crede-mă pe cuvânt, e o problemă.
    Cărţile mele („Sunt rezident, what next?“ şi „Salvezi vieţi sau sprijini pereţi – Ghidul studentului medicinist“) nu ar fi luat naştere dacă nu mi-aş fi păstrat mintea deschisă. Să nu credeţi că e prima iniţiativă de acest gen într-o facultate de medicină. Căutaţi pe Amazon şi veţi vedea că există multe titluri de acest gen. „House of God“ (Samuel Shem), „Being Mortal“ (Atul Gawande), „Complications: A Surgeon’s Notes on a Imperfect Science“ (Atul Gawande) şi tot aşa. Ideea mi-a venit în timp ce am participat, în noiembrie 2013, la o şcoală de vară în Nouă Zeelandă, participare pe care am câştigat-o ca premiu în timp ce mă aflăm la un alt congres. Nu a trebuit decât să completez un formular şi să îl pun în urna din care a fost apoi extras şi astfel mă găseam, câteva luni mai târziu, la Auckland, în Nouă Zeelandă. În cadrul acelei şcoli de vară, despre care am scris în amănunt pe un blog mai vechi (urostudy.wordpress.com), am văzut cum generaţiile de rezidenţi colaborau şi împărtăşeau informaţii despre cum să înveţi mai bine pentru examenul de specialitate care îi aştepta la finalul anilor de pregătire. Şi vorbim efectiv despre sugestii plecând de la cum să îţi împărţi materia, din ce cărţi să citeşti, cum să îţi organizezi timpul, întrebările. Făceau între ei chiar şi sesiuni de întrebări şi răspunsuri pe Skype. Colegialitatea era cuvântul-cheie.
    Poate Dumnezeu a vrut ca eu să ajung acolo, să îmi vină ideea de a scrie o carte în acest sens şi să îi dau un contur în 2014. Un lucru este sigur, cu cât am călătorit mai mult şi am avut mintea mai deschisă şi orgoliul mai scăzut, cu atât am învăţat mai multe. Şi să nu vă gândiţi că sunt vreun bogătan. Pentru multe congrese m-am împrumutat de bani de la mama şi i-am returnat apoi în mai multe tranşe din banii de salariu. Însă mereu am ştiut că lumea (mai ales cea medicală) înseamnă mult mai mult decât ce se petrece în ţara noastră, deşi mi-ar plăcea să zic şi eu că Şcoala românească de medicină scoate oameni excepţionali apreciaţi în afară (adevărat numai pe jumătate, în sensul că sunt oameni foarte determinaţi şi motivaţi să muncească şi care, odată ajunşi într-un sistem disciplinat şi pus la punct, normal că sunt avantajaţi de două ori – dar ăsta este alt subiect). Am văzut de-a lungul timpului colegi cu mult mai mulţi bani ca mine, dar care nu au fost interesaţi nici măcar o clipă să plece pe cont propriu la vreun stagiu de pregătire, schimb de experienţă. De ce? Motivele sunt multe: loialitatea de faţadă care trebuie arătată şefilor, lipsa de interes, faptul că poate viitorul profesional le este aranjat şi atunci nu mai trebuie să îşi pună problema „oare cum o fi în afară?“ şi tot aşa. Nu le cunosc, nici nu mă mai interesează.
    Concluzia? Nu vă încuiaţi singuri poarta minţii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC